Oana Popescu
Incorect Politic
Mai 20, 2024

Așa numitele revoluții sunt imposibile în lumea noastră?

Comentariu adresat domnilor Lazarus și Manole.

Domnule Lazarus, pentru că ați studiat filosofia, ar trebui să știți că n-a existat, nu există și nu poate exista o „revoluție”, în sensul marxist, leninist sau al altor tăiați împrejur jos, sus, ori în ambele puncte nevralgice. Ați putea nota: așa numitele revoluții sunt imposibile în lumea noastră. În realitate, toate așa numitele revoluții au fost lovituri de stat, adică: niște indivizi, mai buni sau mai răi, au înlocuit, cum, necum, alți indivizi, mai buni sau mai răi și ei! Bineînțeles, oamenii vor continua să bâlbâie voroave peste voroave, termeni, cuvinte, noțiuni ce nu înseamnă nimic, pentru că nu au nicio legătură cu realitatea, cu lumea în care trăim. Vă amintiți ce spunea Eminescu despre ficțiunile din capetele necoapte ale colegilor săi de școală: „Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă / Și din contră, cea aevea ne părea cu neputință / Azi abia vedem ce lungă și ce aspră cale este cea ce poate să convină unei inime oneste”….

Lumea gândită de capetele bolnave, de creierele tăiate împrejur, putem spune, nu poate să existe. Bineînțeles, scrânteala celor ce „gândesc” astfel, aceasta există. Scrântiții ce „gândesc” că orice bărbat poate deveni femeie, sau că orice femeie poate deveni bărbat, sunt un fel de „revoluționari”, ca Lenin, adică monștri cu chip omenesc, cazuri teratologice, precum Cromwell, Marx, Lenin, Gramsci, dar și scrântiții din onania sexuală devenită intelectuală, cazul unor Jean-Jacques Rousseau, Maximilien Robespiere, regele Carol al II-lea și alții.

Când George Simion spune D-nei Diana Șoșoacă ce i-ar face el, pe plan sexual, bietul șef de gang politic se comportă ca taurii printre vacile neinițiate în misterele sexuale ale Islazului. Pe un soi de Islaz a început și scrânteala de la 1848. Asta n-ar fi grav. Proști, obraznici și neterminați omenește au existat totdeauna. D-na Diana poate fi liniștită. Simion nu poate fi nici bou curat. Taur nici atât. El rămâne ceva în ploaia vremurilor, caz teratologic, cu chip de om, bineînțeles. De când apar astfel de cazuri? Cărui fapt se datorează ele? Care este semnificația lor, asta-i adevărata problemă a civilizației noastre, ajunsă pe marginea prăpastiei, probabil finale.

Nu credeți c-ar fi cazul să deschideți ochii, să nu mai credeți în minunile numite „revoluții”?Alt poet zicea, Minuni în vremea noastră nu văd a se mai face / Dar că vorbeau odată lemne și dobitoace nu există-ndoială / Pentru că de n-ar fi, nici nu s-ar povesti…

Filosofia, inclusiv Facultatea din București, a deschis câteva perechi de ochii, pe vremea unor decani ca Tudor Bugnariu, Ion Didilescu și alții. Ce-ar fi să faceți efortul de a-i deschide pe ai dumneavoastră, mai ales ochii minții, să încetați a crede bazaconii, să terminați cu prostituția intelectuală. Cât privește stimabilul tăuraș, ce crede, în felul lui, că tot ce zboară se mănâncă, l-ați putea ajuta, creștinește, să scape și el de prostituția lui, care este sexuală… Nu m-aș aventura să tai nodul gordian ce leagă prostituția glandular-sexuală de cea glandular-mintală sau intelectuală. De politicienii ce dorm pe coada confundată cu sexul, nici nu mai vorbesc. Pe ăștia nici Șoșoaca nu-i poate vindeca, nici Camera 4 – Spital, de la Penitenciarul Pitești, nici Eugen Țurcanu. Poate nici moartea, căci falsa realitate aparent omenească, în care plutim ca peștii în apă, este consecința Contractului Pulii, semnat de zeul bandit Iehova, cu bietul Avram, devenit Avraam.

Simion are și el acești doi ce „a”, avraamici, doi „a” ce se neagă, se anulează reciproc. De aici știința teratologiei omenești, cu care a început tradiția iudeo-creștină, dar și infamologiei, tot omenești, ce pare să încheie ceva. Nu chiar civilizația omenească, cel mult iudaismul și ismele, derivatele lui.

Oana POPESCU