Propagandele – O carte eveniment

Incorect Politic
Februarie 26, 2024

Propagandele – O carte eveniment

Via Trenduri:

Vă spun cât se poate de sincer că, din momentul în care am aflat că „Propagandele” a fost tradusă în română, mi-am tot propus să dau semnalul, doar că nu mi-am regăsit liniștea pentru a scrie în tihnă despre carte. Nici acum nu-s foarte liniștit, dar prefer să scriu, chiar dacă o voi face diagonal și cam superficial. O fac însă deoarece cred că e mai important să aflați că există cartea decât regretul meu ulterior că puteam să scriu o cronică mai decentă, mai elaborată.

 

Nu cred că exagerez dacă spun că avem de-a face cu un eveniment editorial deosebit pentru România. E o carte-eveniment, o carte de căpătâi, care trebuie devorată de la A la Z. Nu spun vorbe mari, ci realități. Iar de înțeles o să înțelegeți imediat despre ce e vorba. Ca la toate cărțile lui Ellul, veți rămâne surprinși de acuratețea gândirii, cartea fiind scrisă în 1962, atunci când informația venea, în principal, din ziare, radioul și televiziunea fiind încă fenomene cu o răspândire limitată.

La timpul ei, am prezentat „Propaganda” lui Edward Bernays, părintele propagandei și cel care i-a fixat principiile. Principii care funcționează la fel de bine și astăzi. E o carte care trebuie citită pentru a înțelege rațiunea propagandei, modul de gândire specific oamenilor din spatele său. De asemenea, propaganda lui Bernays are rolul de a te face să conștientizezi cum ești văzut de către cei care manipulează acest instrument: fix ca o oaie.

Probabil, citind scurta referință la cartea lui Bernays, vă gândiți o nouă carte despre propagandă n-ar mai avea niciun sens, mai ales în condițiile în care scrierea aparține nu unui profesionist din domeniu, ci unui observator al fenomenului. Ei bine, de fapt treburile stau cumva invers. În „Propagandele”, Jaques Ellul reușește să disece propaganda exact așa cum un anatomist de excepție procedează la o disecție. Absolut nimic nu rămâne în umbră, fiecare aspect e identificat, analizat și catalogat. Și, ar trebui să înțelegeți asta încă de la titlu, deoarece cartea nu se numește „Propaganda”, ci „Propagandele”, tocmai datorită faptului că separă fenomenul în categorii, identificând specificul fiecăreia.

Aspectele sunt atât de bine identificate și prezentate încât veți înțelege deplin nu doar cum ci și de ce sunteți manipulați. Ellul reușește să depășească percepția cvasi-înrădăcinată a propagandei ca fenomen de influențare a maselor, mergând mai departe și identificând propaganda ca fenomen care afectează gândirea în cele mai profunde niveluri ale sale. Putem astfel înțelege permeabilitatea noastră la propagandă, fragilitatea în fața fenomenului ai cărui actori am ajuns.

Propaganda este chiar mai mult decât atât. Ea devine un stâlp de bază al societății tehnologice, menținându-i expansiunea și scăpând permanent de sub controlul artizanilor săi. Aici trebuie înțeles un aspect de-a dreptul cutremurător pe care mulți refuză să-l înțeleagă: tot ceea ce ține de societatea tehnologică are tendința de a scăpa de sub control și, mai mult, de a-și strivi părinții, creatorii, cei care de multe ori au impresia că se află la butoane. Știu, e mult mai simplu să adoptăm în gândire modelul lumii manipulate de un anumit grup al elitelor, dar e o gândire falsă. Realitatea e aceea că lumea tehnică aduce o democratizare inclusiv a elitelor, zdrobind programatic ordinea pe care o credeam nemișcabilă. De aceea victoriile pe care le percepem la un anumit moment se dovedesc a fi înfrângeri ulterioare, iar asta se aplică la absolut toate nivelurile societății.

O să închei aici prezentarea cărții, sperând că v-am făcut suficient de curioși pentru a trece cât mai repede la lectura sa. Nu mă opresc însă înainte de a vă da  un citat relevant din capitolul „Propagandă și democrație”(sublinierile îmi aparțin):

 

„În zilele noastre credința democrației în sine și pretenția sa de a informa oamenii intră în coliziune cu faptul că propaganda are un cu totul alt mecanism, implementând o realitate diferită a informației, faptele ajungând să fie considerate reale doar dacă sunt livrate de către propagandă. Astfel, propaganda ajunge să fie creatoare de adevăr deoarece pune la dispoziția oamenilor pe care-i influențează semnele și indiciile adevărului. 

Pentru omul modern propaganda este cea care chiar creează adevărul. Aceasta înseamnă că adevărul devine neputincios dacă nu este sprijinit de propagandă!”

 

Nu întâmplător am dat citatul de față și nu întâmplător am subliniat ultima frază. De câte ori nu întâlnim în viața de zi cu zi situații similare, de câte ori nu ajungem să strigăm în van adevărul în timp ce oile – pe care noi considerăm că le salvăm – au mai degrabă tendința de a deveni violente, de a mușca mâna care încearcă să le elibereze? Mecanismul e infernal, de aceea merită pe deplin lectura cărții lui Ellul.