Scrisoare deschisă adresată domnului doctor Adrian Cacovean

Oana Popescu
Incorect Politic
Septembrie 25, 2023

Scrisoare deschisă adresată domnului doctor Adrian Cacovean

Ca răspuns la comentariile exprimate de dl. doctor la articolul Scrisoare deschisă adresată lui Aurelian Popa

Dragă Domnule Doctor Cacovean, nu m-am luat de Domnul Aurelian Popa, cum nu mă iau nici de Domnia Voastră. Nu trebuie să ne pierdem timpul cu explicații inutile. Dimpotrivă, e bine să ne cunoaștem, cât mai de aproape. Apoi, mai vedem!

Din păcate, când se întâlnesc, mulți români cântă prostește, că altă dată o s-o facă mai lată! De fapt, nu fac niciodată nimic, doar reproducere, excremente ca întreaga natură. Mediul nostru de viață nu-i simpla natură, cu cultura, pe care o instalăm în natură, ca păianjenul pânza, oriunde s-ar afla. Ce-ar însemna vaca ce trece pe lângă propriile-i copite? Noi trecem pe lângă propriile nostre încălțări, pe lângă propria noastră viață, trăind parcă viața altora.

Trecem pe lângă adevăr, pe care îl căutăm în cele fără importanță, cum trișăm la salariu, carieră sau dacă ne înșeală soțul ori nevasta. A trece pe lângă adevăr (adevărul vieții, al istoriei, adevărul ca unitate de măsură a cunoașterii), revine a nu realiza condiția omenească, ceea ce nu înseamnă că ajungem animale.

Ar fi să insultăm animalele, care, prin ele însele, sunt la adăpost de primejdia ratării. Ratarea propriei noastre condiții este tristul privilegiu omenesc. Prea omenesc. Din care cauză nu vedem îndumnezeirea căreia îi suntem sortiți. O avem în noi. Ne îndumnezeim prin căutarea și găsirea adevărului. Orice am face, dacă facem bine, din toată inima, nu pentru bani (ochiul dracului), asta facem.

Toți căutăm adevărul, de regulă fără să știm, din care cauză nu-l vedem și trecem, cum ziceam, pe lângă papucii din picioare, adică pe lângă adevărul împlinitor și ”mântuitor”. Ăsta-i destinul nostru. Să ieșim din carcasa corporală în care suntem chiriași trecători, nu să cerșim mântuirea de la o biserică la fel de mafiotă ca atâtea, în jurul nostru.

Pe de altă parte, contestarea existenței anumitor microorganisme nu înseamnă lămurirea rolului lor important, după unii, în ce privește originea vieții și a așa numitei morți, care de fapt nu există. Totul este viu! Deviza lui Bechamp era că RIEN N’EST LA PROIE DE LA MORT, TOUT EST LA PROIE DE LA VIE (nimic nu e pradă morții, totul este pradă vieții!).

Bechamp e primul care a pus la punct antisepsia (blocarea reproducerii microorganismelor) și asepsia chirurgicală (care le ucide). El e adevăratul fondator al enzimologiei și al adevăratei genetici.

Bechamp este cel ce a arătat foarte din vreme că panspermia pasteuriană este o doctrină eronată, că microbii din praful atmosferic provin din descompunerea ființelor vii, după așa numita lor moarte. În acest sens, întreaga operă a lui Bechamp este încoronată de deviza NIMIC NU ESTE PRADĂ MORȚII, TOTUL ESTE PRADĂ VIEȚII.

Evident asta deranjează tovarășii teologi obișnuiți să cânte Veșnica Pomenire care, de altfel, nu face rău. Îngropând o ființă dragă, auzind că aceasta va fi pomenită în vecii vecilor, suntem parcă împăcați, consolați. Totuși, moartea nu există. Asta deranjează și filosofii, obișnuiți, ca sportivii și copiii, să rămână campioni pe vecie…

Cineva, Ștefan parcă, înaintea mea, a vorbit la obiect despre Béchamp. Este un inițiat. În sensul bun al cuvântului. Fiecare dintre noi are dreptul și datoria să fie supărat, dacă nu pe școala pe care a făcut-o, cel puțin pe unii dintre profesori, care i-au ”furat” o parte din viață spunându-i nimicuri sau chiar minciuni. În facultate n-ați auzit de Bechamp. Cărțile lui, Analele franțuzești de Medicină ar trebui să existe în biblioteca Facultății de Medicină din București, căci acum o sută și mai bine de ani România primea câteva exemplare din tot ce se tipărea în Franța.

(Problema cenzurii, exercitată de poliția analfabetă a gândirii este alta). Intransigența teroristo polițienească cu care ne este impusă vaccinarea, falsa viziune asupra microorganismelor, a vieții și altele au transformat societatea contemporană într-un balamuc. Balamucul însă va exploda. Slavă Domnului.

Veți apuca explozia, pentru că sunteți tânăr. S-ar putea s-o văd, parțial, cel puțin, și eu, cu toată vârsta mea înaintată.

**

Redăm comentariul lui Ștefan, care a vorbit și el despre Bechamp:

Ștefan Udriște: Problema nu este dacă doamna Oana Popescu știa sau nu știa că doctorul Cacovean Adrian este sau nu este de acord cu ea. Doamna Oana Popescu și-a făcut studiile acum 50 sau 60 de ani, iar domnul doctor Cacovean Adrian, probabil, acum cel mult 20 de ani. Vrând, nevrând, cei doi trăiesc în două lumi mai mult sau mai puțin diferite.

Cu sau fără dreptate, doamna Oana pretinde că a inițiat traducerea cărții lui Brouwer, în limba română, în urmă cu 20 sau 25 de ani. Ea știa, sau bănuia, atunci, cele ce se petrec acum. De altfel, prin anii 1993-1995, autorul cărții prevedea că prin 2012 parcă, oamenii, bolnavii, COPII SAU PĂRINȚII CELOR UCIȘI SAU TRANSFORMAȚI ÎN AUTIȘTII VOR ALERGA CU TOPORUL DUPĂ MEDICII CARE I-AU VACCINAT, PENTRU A-I PEDEPSI. Normal. S-a ajuns ori se va ajunge la topor. Doctorul Rafila va fugi din țară, cum au fugit și mulți dintre coreligionarii lui, organizatori ai Gulagului comunist și tot ce a însemnat acesta.

Deocamdată nu s-a întâmplat așa ceva, dar terenul este fierbinte peste tot. Vom vedea, probabil, în următorii 10, poate 20 de ani, poate chiar într-un an sau doi, când multe din organizațiile internaționale ucigașe vor fi desființate în cadrul noii ordini internaționale, ce se profilează, totuși! Adevărata problemă științifică este că în urmă cu peste un sfert de secol doctorul Brouwer susținea că nu există și nu poate exista vaccin bun, mai ales pentru toată lumea.

El nu a fost primul, nici ultimul. Probabil, dacă doamna Oana Popescu nu i-ar fi fost prietenă, nici n-am fi auzit de el. Cartea lui a fost publicată întâi în Canada (Montreal), apoi în Franța, unde se pare că Oana Popescu învârtea niște șuruburi în lumea editorială, a ideilor și contestatarilor anumitor lucruri.

Pretenția fabricanților de vaccinuri ”pentru toată lumea” este importantă. Cum adică? La limită, un singur vaccin ar urma să fie valabil pentru cele opt miliarde de locuitori ai pământului? De ce nu, tot la limită, orice vaccin sau orice așa zis medicament pentru orice boală! Asta ar contrazice principiul hipocrato-medical fundamental, că nu există boli ci doar bolnavi. Altfel spus, aceeași boală, oricum ar fi ea botezată de uni sau de alții , ar putea fi tratată cu același ”vaccin”, pentru toți cei opt miliarde de locuitori ai pământului.

Ceea ce nu observă nimeni, nici doctorul Cacovean, nici comentatorii, este că o astfel de abordare a chestiunii vaccinale și a medicinii, în general, nu este una medicală ci religioasă, mai exact idolatră. Dacă cu un singur și unic ”vaccin” putem trata și vindeca cele opt miliarde de locuitori ai pământului, ce ne-ar împiedica să punem zeama Pfizer sau Moderna, numită ”vaccin” în potirul preotului creștin sau necreștin, ba chiar în Coca-Cola?

Nu intenționez să denigrez vreo religie sau alta. Arăt însă că știința medicală nu mai este știință de vreme ce ipoteza vaccinală, bună sau rea, a devenit o dogmă la fel de necruțătoare ca dogmele religioase, sau ideologice, în diverse timpuri și locuri. Nu numai vaccinul a fost și este în situația asta ci și, deviaționismul ideologic al lui Iosip Broz Tito, de exemplu, ca și banalul banditism al obligativității purtării botniței.

Polițiști sau jandarmi care ar fi meritat să fie linșați pe loc (de către popor, dacă poporul ar fi fost popor nu turmă de sclavi) și-au permis să încătușeze oameni, tineri sau vârstnici, bărbați sau femei, ridicați de pe stradă sau de acasă, pentru simplul fapt că nu purtau botniță sau că nu o purtau ”corect”. Pentru un astfel de abuz, orice polițist sau jandarm ar fi meritat să fie ucis (pur și simplu) de către cel în cauză, care avea, are și va avea totdeauna dreptul să se considere în legitimă apărare. Polițiștii sau jandarmii trebuie să servească poporul, nu să persecute pe cei ce nu poartă botniță.

De ce nu-i pun, de exemplu, pe cei ce nu-și închid prohabul. Poliția ar putea închide prohabul celor ce uită să o facă, ori să se ocupe de cei ce umblă aproape dezbrăcați. Nu mai vorbim de banditismul statului mafiot actual care conduce cu intenție criminală evidentă descompunerea societății românești și exterminarea poporului român, nu numai prin taxe și impozite abuzive ci inclusiv prin tehnica ucigașă a vaccinării.

Cartea doctorului Louis de Brouwer arată diverse șmecherii, înșelăciuni și păcăleli utilizate, conștient sau inconștient, de către ucigașii vacciniști încă de acum un secol sau mai bine. Anexa nr. 1 a cărții lui Louis de Brouwer este discursul din anul 1903, al ministrului belgian de sanătate (parcă), în fața parlamentului belgian, cu ocazia dezbaterii unui proiect de lege privind obligatiivitatea vaccinului BCG (contra tuberculozei).

Am impresia că nici doctorul Cacovean Adrian nici comentatorii nu au citit, în orice caz, nu cu suficientă atenție, cartea lui Brouwer. Nu este vorba de a transforma această carte într-o nouă Biblie, ci de a analiza cu atenție argumentele contra oricărui vaccin, ale acestui specialist.

Între altele, Brouwer amintește lucrările savantului francez ANTOINE BECHAMP (1816-1908), care, la vremea lui, alături de majoritatea corpului medical al vremii, s-a pronunțat pronunțat și el contra vaccinurilor. Din câte am înțeles, după ce m-am informat la toate sursele posibile, medicul, farmacistul și chimistul BECHAMP, în fruntea unei echipe de savanți și cercetători, vreme de peste 60 de ani, a efectuat sute, poate mii de experiențe pe o mulțime de microorganisme, colectate sau obținute prin mărunțirea, măcinarea, divizarea țesuturilor din diverse organe vegetale, animale, omenești, dar și prin mărunțirea granitului, a calcarului și a altor roci. Bineînțeles, în toate cazurile a găsit ceea ce noi numim în general ”microbi”.

De fapt, în toate cazurile a găsit o mulțime de microorganisme, pe care a reușit să le fotografieze cu mijloacele de acum 150 de ani. A folosit un microscop optic, care mărea de 600 de ori; către sfârșitul secolului XIX, s-a ajuns la microscoape optice care măreau de 750 de ori. Iată o curiozitate ce dă de gândit: în laboratoarele lui, Pasteur a interzis microscoapele care măreau de peste 400 de ori! De ce? Prea lungă poveste ca s-o explic aici.

Pe scurt, Pasteur nu voia să fie văzute anumite microorganisme, a căror existență o contesta vehement, ironizându-l pe BECHAMP că are multă imaginație. În istoria diverselor științe întâlnim multe astfel de situații. Cremoninii, colegul lui Galilei la universitatea din Padova, n-a acceptat niciodată să privească prin luneta lui Galilei, fiind convins că Soarele se învârte în jurul Pământului. Nu invers. Bineînțeles, de o mie de ani încoace catolicii sunt convinși că au dreptate contra ortodocșilor, penticostalii contre baptiștilor, musulmanii contra unora sau altora, vacciniștii contra tuturor celor ce refuză să renunța la propria lor integritate corporală, omenească!

Să ne lase în pace tovarășii medici, pretinși oameni de știință sau analfabeții funcționali politicieni, cu grija lor pentru sănătatea publică! Pe ăștia nu-i credem cinstiți nici când tac.

Cum deschid gura trebuie să li se dea peste bot cu parul. Politicieni, savanți ca Oppenheimer și alții, chiar dacă s-au pocăit rămân suspecți, după cum mulți preoți și chiar ierarhi sunt bănuiți ca homosexuali, onaniști etc. Bineînțeles, fiecare este liber să se masturbeze, dar poate nu e cazul să o facă în public. Dacă o fac, cazul multor vacciniști, aceștia nu trebuie să se mire că lumea nu crede în masturbația lor vaccinală, mai ales când pentru asta sunt plătiți de Pfizer!

Pentru a înțelege spiritul și sensul experiențelor lui BECHAMP pun o problemă pe care oricine poate să o înțeleagă. Toți ne-am înțepat cu un ghimpe de trandafir, salcâm, un cui sau altceva. În astfel de cazuri, la locul înțepăturii apare o mică ”pungă” de puroi. Puroiul vine de la cuvântul francez pourriture, care însemană ceea ce este putred, putrezit, cangrenat, descompus, fermentat, chiar mucegai, adică ciupercă, etc).

Important este că fără să ne dăm seama de însemnătatea experienței pe care am trăit-o înțepându-ne, puroiul format în urma unei banale înțepături provine din descompunerea propriilor noastre celule, de exemplu din descompunerea celulelor mușchiului mâinii sau vârfului de deget înțepat. De multe ori, punguța de puroi formată la locul înțepăturii este mare cât o boabă de grâu, sâmbure de cireașă, alte ori cât o gămălie de ac, etc. Nefiind dureroasă, cel în cauză nu face nimic contra ei, lăsând-o să evolueze cum îi place, fără să își bată capul.

Alții, dimpotrivă, storc înțepătura de la bun început, ceea ce nu împiedică totdeauna formarea punguței de puroi, care ne interesează. Examinat la microscop, puroiul se dovedește format din bacili, care se mișcă, sunt vii, evoluează, au viața lor!

În cazuri grave, dacă nu se intervine sau dacă intervenția nu pune capăt infecției locale, aceasta se dezvoltă putând provoca moartea prin septicemie. Voi vorbi numai de cazul când punguța de puroi ”evoluează” în sensul creșterii, apoi ”involuează” în sensul descreșterii, până la dispariție completă. Ce s-a întâmplat într-un astfel de caz? Pur și simplu, un anumit număr dintre celulele mușchiului, sau zonei în cauză, întâi au putrezit, devenind puroi, adică bacili sau bacterii.

Apoi, în a doua fază, sub influența generală a organismului, care s-a dovedit suficient de puternic, bacilii au redevenit celule normale ale mușchiului sau țesutului respectiv, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Altfel spus, trecerea unui număr mai mic sau mai mare, dintre celulele corpului nostru, prin starea de bacili sau alte microorganisme, este o fază în cadrul procesului de vindecare naturală, ce intervine după orice banală înțepătură, dar și după accidente sau vătămări mai grave.

Ceea ce a frapat oamenii de știință a fost acest dute-vino, evoluția și involuția celulelor corpului nostru într-un sens sau altul. Mai întâi, celulele normale devin puroi (bacili), apoi puroiul, adică bacilii care îl compun, redevin celule normale.

În cadrul numeroaselor sale experiențe, BECHAMP a observat că în afară de diverșii bacili, bacterii, vibrioni numiți în fel și chip, se ajunge la un substrat foarte greu viziibil, neglijat de majoritatea experimentatorilor, care nu i-au înțeles rostul. În cele din urmă, după ani și ani de experiențe, Bechamp a înțeles ce este cu acest ultim substrat greu vizibil cu microscopul optic de acum un secol și jumătate.

Particulelor ce formau acest ultim substrat, BECHAMP le-a dat numele de microzime. Mai târziu, alți și alți savanți le-au dat diverse nume, dar experiențele lor, ca și cele ale lui BECHAMP nu au convenit MAFIEI ȘTIINȚIFICE (medicale, biologice, farmaceutice, etc.). Din diverse motive, pretutindeni există ceea ce putem și trebuie să numim mafie, întrucât aceasta are totdeauna ceva de ascuns, deci minte, iar de la minciună la crimă și ucideri în masă se ajunge aproape cât ai bate din palme.

Citind cu atenție modul în care Pasteur a falsificat unele experiențe ”publice” ne dăm seama cât de ușor pot fi păcăliți naivii convinși că supraveghează și garantează corectitudinea unei experiențe, sau corectitudinea teatrală a vaccinării lui Gheorghiță, sau a tovarășului președinte Klaus Iohannis. Cine știe cu ce zeamă s-a vaccinat unul sau altul.

Politicienii ar fi cazul să renunțe la aceste numere de circ banditesc. Celor ce ar dori să verifice le-aș sugera să citească episodul ce experiența pe 100 de oi, împărțite în două grupe, prin tragere la sorți. Fiecare din cele două grupe ar fi trebuit să fie injectat cu ”vaccinuri” diferite, unul preparat de echipa lui Pasteur, celălalt de echipa nu știu cui. Era vorba de un vaccin contra bolii carbonului, cum se numea atunci (antracoza).

Colaboratorii lui Pasteur (chiar doctorii Calmette și Guerin, cei cu TBC-ul) care erau mai capabili decât el, dar pungași, au înțeles că ”vaccinul” adversarului este mai bun decât al lor, și au adus acest fapt la cunoștința lui Pasteur. Ce a făcut acesta? A hotărît pur și simplu să trișeze, injectând cele 50 de oi, din lotul lui, cu ”vaccinul” preparat după metoda adversarilor. Bineînțeles, rezultatul a fost cam egal, dar în acest caz, cu tupeul și relațiile sale masonice, rezultatul ”egal” a fost transformat în succes răsunător pentru Pasteur.

Cei doi medici-bandiți, Calmette și Guerin au mărturisit pungășia abia în memoriile lor, publicate după zeci de ani. O altă escrocherie de acest gen a avut loc și cu privire la ”vaccinul” antirabic: cel al lui Pasteur și cel al unui veterinar oarecare, Galtier, parcă din Toulouse. Și de data asta, ”vaccinul” lui Galtier era mai bun decât cel al lui Pasteur. Acesta însă nu s-a jenat să folosească ”vaccinul” lui Galtier, spunând că l-a folosit pe al lui. Cum era posibil acest lucru. Simplu. La vremea respectivă, formula și modul de preparare al unui vaccin sau medicament se publicau în reviste de specialitate (Analele franceze de Medicină, de exemplu).

Domnul doctor Cacovean Adrian este probabil destul de tânăr, adică absolvent al facultăților de Medicină din zilele noastre, care, cu mici excepții, fabrică medici mediocri, chiar imbecili, escroci, ucigași, tâmpiți, ca celelalte școli și universități, toate, practic, după chipul ACADEMIEI DE PARTID ȘTEFAN GHEORGHIU, din București. Peste tot e la fel, nu numai la noi. De aceea, din cauza minciunii se prăbușeșete întreaga cultură și civilizație a popoarelor de rasă albă. Prin anii 36 sau 37, un oltean deștept, Ilarie Dobridor, a publicat ORGANIZAREA MINCIUNII. Doritorii o pot căuta, căci se găsește, dar nu ușor!

Academia Ștefan Gheorghiu nu era neapărat mai proastă decât alte universități din țară. De altfel, cam aceeași profesori predau și colo și colo… Bineînțeles, escrocheria și pungășia științifică este și artistică, literară, sportivă, ba chiar religioasă. Societatea în întregul ei este bolnavă, ajunsă în fază de metastază a minciunii și crimei. Așa se explică faptul că Organizația Mondială a Sănătății patronează și conduce, din punct de vedere tehnic, exterminare, în anumite limite, a cât mai multor dintre actualii locuitori ai pământului.

Se știe cam cu ce s-a ocupat medicul-bandit Anthony Fauci în Statele Unite, cu ce se ocupă Bill Gates, tovarășul bandit comunist Klaus Schwab și alții, nu în ultimul rând zănatecul din Paris, căsătorit cu o babă suspectă de sex. Respectabilul medic Astărăstoaie, care vreme îndelungată a condus COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA nu poate fi un sfânt.

El știe multe matrapazlâcuri ale mafiei medicale care este acest Colegiul medicilor, la noi și pretutindeni, oricum s-ar buni. Bineînțeles, în afacerea banditismului COVID-19, domnul doctor Astărăstoaie a avut o atitudine corectă, curajoasă, dar nu foarte, foarte curajoasă. Ca mulți alții, domnul doctor Astărăstoaie este un căldicel.

Ce ar putea să facă? Ar putea să ceară instituirea regulată a unor emisiuni la televiziune, pe tema PRO ȘI CONTRA VACCINĂRII, timpul de emisie fiind egal. Pentru a nu se ajunge la bătaie pe scenă (da se ajunge la bătaie chiar și în parlamente, la fel de mafiote ca mafia lui Al. Capone, americanul de acum un secol), vacciniștii ar putea organiza emisiunile lor, pe un canal sau altul, anti-vacciniștii având și ei, emisiunile lor, pe canalul lor. Și într-un caz, și în altul, moderatorul ar trebui să fie cât mai neutru cu putință.

De exemplu, oameni trecuți de prima vârstă, dar integri moral și profesional, precum Anca Alexandrescu, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Victor Ciutacu și alții ar putea modera aceste emisiuni, care ar trebui să devină permanente.

Cel puțin într-o primă fază, adică în primul sau al doilea an, vacciniștii nu trebuie să dea piept direct cu anti-vacciniștii, fiecare urmând să-și expună ideile, motivele, argumentele, nedumeririle, temerile, etc., marele public având tot timpul să-și facă o idee cât mai precisă cu putință, urmând ca într-un fel sau altul să i se răspundă, pe cât posibil, în emisiuni speciale, astfel încât nivelul științific să nu se transforme în țigănie la ușa cortului.