Incorect Politic
Iunie 25, 2023

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIV)

Via Certitudinea:

5. Restituirea vechii prăzi… in integrum

5.5c. Afacerea CASBI

Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA NR, 127

Pe lîngă proprietăţile preluate de stat prin CNR în baza legilor de românizare şi cele ajunse la particulari (prin vînzări, acaparări sau prezervări mascate prin români interpuşi), ecuaţia naţionalizărilor/ retrocedărilor interferează cu gestiunea fondului C.A.S.B.I (Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice – bunuri  neincluse în patrimoniul GEG, despre care am vorbit în capitolul anterior); fond înfiinţat prin legea 91/10.02.1945 (pe baza armistiţiului din 12.09.1944, a legii 443/2.09.1944, a decretelor din 11.10.1944 şi  25.10.1944, a legii 644/19.10.1944). În inventarul CASBI, între proprietăţile şi societăţile cu capital „inamic” (germani, unguri, români absenteişti) au fost incluse şi cele ale unor evrei rezidenţi în Transilvania, sau cu rădăcini  germane sau maghiare, sau ajunse la germani în perioada măsurilor antisemite şi ne-retrocedate evreilor în urma aplicării legii 641/1944.

Dacă ungurii (sau evreii maghiarizaţi) au reuşit să-şi recupereze averile prinse în CASBI  (pe baza legii 998/1946), e de presupus ca şi unii evrei reveniţi (sau moştenitorii celor ucişi) au izbutit acelaşi lucru (ţinînd cont şi de restituirea proprietăţilor personale ale „absenteiştilor”- prin legea 826/1946). Astfel, în „coşul” CASBI, înainte de golirea spre ruşi, despre care vom vorbi mai jos,  par să fi rămas doar germanii/naziştii consideraţi duşmani de aliaţi.

Aparent, doar bunurile acestora (sau ale evreilor de la care tocmai le acaparaseră) ar fi ajuns (în baza legii 75 şi decretului 182 din 1946) în posesia sovieticilor – drept despăgubiri de război, active care au constituit participaţiunea ocupanţilor la SOVROM-uri, adică a spolierii României. Dar cine a verificat vreodata fluxurile acestea, astfel încît să fim asiguraţi că România nu restituie/ compensează acum nemţilor/evreilor şi valori cedate ruşilor învingători – deveniţi „parteneri” ai învinşilor după 1944… după ce or mai fi fost compensate cine ştie cui şi cum şi între 1944 şi 1948?  E loc de inginerie restituţională. Avea ce măcina moara Vainer/Vexler-Ganz…

Lesne de bănuit că, după 1990, s-a procedat şi la „reconstituirea”/despăgubirea „în integrum” a unor imobile/active evreieşti (care poate nu aveau achitate toate pasivele/ipotecile bancare), pe care proprietarii le vînduseră unor germani (legionari fugiţi, unguri etc.), încît au trecut în administraţia GEG (confiscată de statul român) sau CASBI (administrată de el, pînă la desfiinţare, prin decretele 228/4.09.1948 și 83/31.03.1950)… de unde au fost absorbite drept contribuţii ale URSS la un SOVROM devastator (vezi detalii în studiile lui Florian Banu)… Ca să nu mai vorbim de traseul averilor evreilor acaparate de adminstraţiile străine din teritoriile cedate în 1940 (unguri, ruşi, bulgari)…

E o babilonie generatoare de oportunităţi mafiote, ne(re)cunoscută de cei ce ocupă/ simulează justiţia, o confuzie amplificată premeditat. Crede cineva că instanţele din România, chiar dacă ar fi de mai bună credinţă, pot descurca o situaţie extrem de încîlcită, pe care nici o autoritate nu o încearcă să o limpezească? […].

Putem pleca de la studiul sintetic al lui Peter MOLDOVAN: „Date privind reglementarea regimului proprietăţii populaţiei germane din România în anii 1944-1948” . Sau al lui Florian Banu – „Activitatea casei de administrare şi supraveghere a bunurilor inamice (1945-1947)”, din care voi cita mai larg, pentru a ridica vălul (sublinierile îmi aparţin):

„Bunurile Grupului Etnic German şi bunurile criminalilor de război nu intrau sub jurisdicţia proiectatei instituţii [CASBI], deoarece s-a dorit o distincţie netă între bunurile care puteau să constituie gajul comun al aliaţilor şi bunurile care serveau pentru despăgubirea pretenţiilor statului român […]. În 20 februarie 1945 este publicată, „în scopul de a satisface căi mai complet cerinţele art. V din Convenţia de Armistiţiu”. (s.n.-F.B.) o lungă listă cuprinzând cetăţenii germani şi unguri, persoanele indiferent de naţionalitatea lor având sediul sau reşedinţa în Germania. Ungaria sau teritoriile ocupate de aceste state precum şi persoanele care au părăsit ţara odată cu retragerea armatelor germane […]. Pe baza unor astfel de date sumare C.A.S.B.I. identificase, până pe 27 mai 1945, 605 întreprinderi cu participare de capital inamic şi 1263 creanţe inamice. Totalul averii inamice se cifra la 33,1 miliarde lei. Cifrele avansate mai sus trebuie privite cu multă rezervă deoarece reflectau doar o mică parte a realităţii […].

    Societăţile mixte, denumite, în general, „Sovrom” trebuiau să asigure participarea U.R.S.S. în agricultură, industrie (metalurgică, petroliferă, a lemnului, alimentară şi textilă), transporturi navale şi aeriene, bănci.Fiecare din părţile contractante deţinea 50 % din acţiuni, dar acest procent reprezenta, mai exact, înstrăinarea a 50 % din proprietatea românească faţă de un aport sovietic reprezentat mai ales de fostele proprietăţi germane […]. Prin transferul fostelor proprietăţi germane şi al acţiunilor la noile companii, ele privau SUA de partea ce i se cuvenea în mod legal din patrimoniul german […] încă din 8 iulie 1945. Lucreţiu Pătrăşcanu elaborează Decretul-lege pentru reglementarea transferului acţiunilor trecute în patrimoniul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, prin care treceau în patrimoniul U.R.S.S. acţiuni ale societăţilor româneşti de petrol în valoare de 1759,8 milioane lei şi acţiuni ale băncilor româneşti în valoare de 543.193.020 lei[][Deci nu e vorba numai de imobile!!]

„[…]   Protestele României rămân zadarnice şi U.R.S.S., având şi girul hotărârilor de la Potsdam. trece la crearea de noi sovromuri după aceeaşi reţetă: 50 % foste capitaluri germane şi 50 % capital românesc. La 19 iulie 1945 se constituie Societatea pe acţiuni de Navigaţie Sovieto-Română „Sovromtransport”, în 8 august este semnată o convenţie privind înfiinţarea Societăţii Sovieto-Române de Aviaţie Civilă „TARS”, iar în 14 august 1945, tot pe baza unei convenţii între guvernele român şi sovietic, se înfiinţează Banca Sovieto-Română sub forma Societăţii anonime „Sovrombanc”[…].

Prin telegrama nr. 695/16 aprilie 1946, Comitetul Democrat Evreesc Sighet şi judeţul Maramureş protestează contra măsurilor luate de C.A.S.B.I. de a inventaria bunurile evreieşti şi cere scoaterea acestora de sub competenţa C.A.S.B.I. […].Prefectura jud. Mureş trimite şi ea un protest împotriva acţiunilor C.A.S.B.I. de inventariere a bunurilor deportaţilor evrei […]. Comunitatea germană din România a adresat guvernului român un memoriu la 15 mai 1946, prin care protestează împotriva prevederilor legii agrare din 23 martie 1945, prin care toţi saşii şi şvabii care erau membri ai Grupului Etnic German sunt expropriaţi fără despăgubire […].

În luna februarie 1946, acţiunile societăţilor de asigurare româneşti care au aparţinut germanilor precum şi patrimoniile şi acţiunile întreprinderilor, reprezentanţilor şi societăţilor germane din România ies de sub administraţia C.A.S.B.I. şi sunt predate către Administraţia Generală a Asigurărilor de Stat din U.R.S.S. Transferul acţiunilor era reglementat prin legea nr. 75/1946. Următoarele transferuri de proprietate către U.R.S.S. au fost reglementate prin legea nr. 182/1946. Proiectul de lege a fost întocmit de Lucreţiu Pătrăşcanu şi prevedea predarea către U.R.S.S. a activelor germane din România (art. 1), iar prin art. 4 erau excluse orice pretenţii faţă de U.R.S.S. în privinţa acestor active trecute în patrimoniul sovietic. Nu se pomenea nimic de pasivele societăţilor şi întreprinderilor în cauză […]. Prin circulara nr. 4203/1946 prefecţii judeţelor Trei Scaune, Ciuc, Odorhei, Mureş, Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Someş, Sălaj şi Cluj, sunt rugaţi de către C.A.S.B.I. să ia măsuri pentru ca autorităţile administraţiei locale să facă deosebire între bunurile fostului Grup Etnic German (Volksbund, Nemeth Haz) din Ungaria, care este persoană juridică de drept public, ce intrau în patrimoniul statului român şi bunurile germane ce intrau în administrarea C.A.S.B.I. […].

În cadrul aceluiaşi memoriu se apreciază că valorile germane din România, transferate de către Consiliul de control pentru Germania în patrimoniul URSS, cuprind cca. 35 % din toate marile întreprinderi industriale şi financiare româneşti, după cum urmează: 397 întreprinderi comerciale şi industriale; 33 firme petrolifere şi 97 bănci şi firme de asigurare cu un capital total de acţiuni de peste 31 milioane (1938) şi având un activ total de aproximativ 200 milioane. Şi memoriul opoziţiei aminteşte […] că autorităţile sovietice au silit pe românii care au datorii faţă de Germania sau faţă de supuşii germani să le plătească lor aceste datorii, fie în aur, fie în mărfuri, sau la cursul de 50 de mărci actuale pentru o marcă de timp de război” […]. Patrimoniul administrat de C.A.S.B.I. s-a diminuat în 1946 nu numai prin transferurile de proprietate către URSS, ci şi prin scoaterea din administrarea sa a bunurilor cetăţenilor maghiari din România. Normele de restituire a acestor bunuri au fost fixate prin legea nr. 998/1946, publicată în Monitorul Oficial nr. 270 bis din 30 noiembrie 1946. În acelaşi timp, prin adresa nr. 1212 din 19 octombrie 1946 către preşedintele Consiliului de Miniştri, C.A.C. dispunea scoaterea de sub prevederile art. 8 din Convenţia de Armistiţiu a bunurilor [personale, nu şi industriale] aparţinând cetăţenilor români absenteişti. Restituirea acestor bunuri către proprietarii lor se face potrivit legii nr. 826/1946, combinată cu legea nr. 998/1946, pe baza avizului unor Comisii, prin decizia Comisariatului General al guvernului pentru Legăturile cu C.A.C. […]. În privinţa art. 25 din proiectul Tratatului de pace care prevedea cedarea bunurilor germane din România către U.R.S.S., delegaţia română a evitat să mai facă fie şi numai acele referiri cuprinse în memoriul din 30 iulie 1946 […]. O astfel de atitudine nu putea să ducă decât la un rezultat precum acela reflectat de conţinutul art. 26 din Tratatul de Pace încheiat între România şi Puterile Aliate şi Asociate: „România recunoaşte că Uniunea Sovietică are dreptul la toate averile germane din România care au fost transferate Uniunii Sovietice de către Consiliul de Control pentru Germania şi se obliga să ia toate măsurile necesare spre a înlesni asemenea transferuri” […].

Se pun deci din nou problemele semnalate în capitolul anterior, amplificate de faptul că avuţia confiscată germanilor cuprinşi în GEG a trecut la statul român (de unde a fost probabil restituită evreilor, în cazul în care era obţinută de la ei în perioada 1939-1944), în timp ce, pe filiera CASBI, e vorba de active la care e mai puţin verosimil să se fi aplicat legea 641/1944 înainte să fie acaparate irecuperabil de URSS (cu tot cu proprietăţile germane, inclusiv cele provenite de la evrei); nu ştiu care este raportul cantitativ dintre cele două fonduri (căci nu am găsit inventare GEG similare inventarelor CASBI); dar e clar că listele din CASBI pot cuprinde evrei germanizaţi mai curînd decît în cazul GEG; ambele putînd cuprinde averi procurate/spoliate de germani de la evrei… Nu avem nici cum verifica statutul complet al cetăţenilor germani expropriaţi (ce regim aveau ei în România, ce naţionalitate) astfel încît să putem urmări eventualele pretenţii de retrocedare, a unor avuţii ajunse de fapt… la Moscova.

Trădarea crasă a intereselor romîneşti în acest dosar, din 1944 până azi,  e evidentă; şi are mai multe explicaţii, una fiind sugerată aici („Componența conducerii direcției regionale a securității poporului din Cluj”, https://informatiahr.ro):

„A fost înfiinţată Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI), prin Legea 91/1945. În urma presiunilor ungare au ieşit de sub incidenţa ei cei care deveniseră cetăţeni români. Apoi s-au scos „bunurile aparţinând statului ungar sau cetăţenilor unguri” şi lungi liste de restituiri încep a fi publicate în Monitorul Oficial după 1 ianuarie 1947. Uniunea Populară Maghiară (UPM) forţa retrocedările chiar şi în cazul unor persoane urmărite pentru crime de război. Modificările legislative nu au mulţumit pe deplin partea ungară şi, pe 25 noiembrie 1947, se constituie o Comisie Specială Mixtă având între atribuţii şi rezolvarea definitivă a bunurilor CASBI, care, după mai multe întâlniri, va adopta o Convenţie, prin care erau scoase de sub controlul legii bunurile celor domiciliaţi în Ungaria, având în plus prevederea aberantă că „Guvernul României renunţă la restituirea acelor bunuri mobiliare pe care Guvernul Ungariei, organele sale sau instituţiile ungare le-au transportat în anii 1940-1944 de pe teritoriul Ardealului de Nord” […]. Până la urmă guvernul de la Bucureşti acceptă să nu-i fie restituite bunurile furate de ocupanţi – cum era cazul bibliotecilor, arhivelor, valorilor culturale şi mijloacelor de producţie […]. Şeful delegaţilor români în comisie era Alexandru Iacob, evreu – şi a semnat Convenţia şi protocolul „secret”, fără a dezvălui conţinutul şi celorlalţi[…]. Deşi Joja îi atrăsese atenţia lui Alexandru Iacob asupra erorii comise, acesta spusese că are instrucţiuni în sensul celor semnate de la Luká László.”

Devenit atent la gestiunea CASBI, am folosit iar listele Apostu, pe care am reperat prea mulţi administratori evrei ca să nu intru la grele bănuieli: director în administraţia centrală a C.A.S.B.I:  RĂZVAN Sergiu (n. Sergiu FAHRER, 13.IV.1914 Bucureşti); inspectori generali în administraţia centrală:  NĂVODARU Sergiu (n. FISCHER); ZEIDMAN Alter David ; inspectori în administraţia centrală: SCHNABEL Mendel,  ZINGHER Emanoil; referenţi în administraţia centrală: AVRAM Mendel , HORNSTEIN Debora,  KRON Carol,  MAYO B. Mihail, RENNERT Mauriciu, ROSNER Aurel, RUKENSTEIN Amalia, ALDEANU Lilly (f. LEIBOVICI, n. 7.IX.1910 Bacău), GALOTI-PAUKER Henriette, GELES Radu; şefe de serviciu în administraţia centrală: BERCOVICI Paula, BLUMER Ernestina, STOIAN Ghizela Cornelia (f. STEIN, fiica lui Moritz, n. 25.I.1911 Paşcani); şefe de secţie în administraţia centrală: NUSSENZWEIG Paula, SIMIONOVICI Ella, STERNBERG Olga;  şefă de birou în administraţia centrală: MICU Rozina (n. KLEIN); consilier tehnic în administraţia centrală: DONATH I. Pavel;  numiți de C.D. al C.A.S.B.I. cenzori: ALMULY Jacques – la S.C. „Phönix Hungaria” din Bucureşti;  APPEL Dezideriu – la „Prima Fabrică” (de mobilă) din Maramureş; BLAUSTEIN Benedict – la fabrica de cauciuc „Cordatie” din Braşov; SINGER Emanoil – la S.C. „Phönix Hungaria” din Bucureşti;  numiţi de C.D. al C.A.S.B.I. membri ai Consiliului de Administraţie: VIŢIANU Solvan (n. Solomon VIŢEL, 23.VII.1906 Galaţi),  RADOVICI H Micu (n. RABINOVICI, 10 iunie 1908, Buzău), BALLY Louis şi REDLINGHER Oscar (n. Oszkar Redlinger, 7.X.1894) – Fabrica de Hârtie Buşteni, GOLDAN Dan – Banca Generală de Economii Sibiu,  GOLDBERG Isac Vladimirovici – fabrica de cauciuc „Cordatie” din Braşov; KLEPNER Samoilă (uneori transcris „Kleppner”) – întreprinderea „Areca” Sibiu; WALDMAN Pavel -Bănca Generală de Economii Sibiu;  numiţi de C.D. al C.A.S.B.I. administratori de control/supraveghere: 1. EHRENFELD Martin -la ţesătoria „Isac Henrich” din Cluj […];8. FUCHS, Dezideriu -la Fabrica de Cherestea „Fuchs Herman” din Moineriu, Maramureş […];  34. ZAHARIA, Jac (Iancu) (n. Iancu ZILBERMAN, 31.I.1907 Nicoreşti, Tecuci) – la Forestiera din Nord, S.A.R. Bucureşti; membru în Comisia de Lichidare C.A.S.B.I. (1945-1948): Mureş Alexandru (n. Alexander Oskar NEUMANN, n. 2.II.1916 Reghin, Mureş); exemplu la Sălaj –  la conducerea întreprinderilor C.A.S.B.I. – sunt 15 evrei, 1 român şi 2 unguri;

Cum să nu fii intrigat de exercitarea acestui „control”, un pas înaintea naţionalizării, inclusiv de către unii – prezumabil mandataţi de comunişti – care, aveau… acelaşi nume cu vechii patroni? Oare pentru ce şi pentru cine or fi operat aceşti evrei prin CASBI? Ce-o fi aranjat acolo? Au lucrat pentru comunişti, pentru foştii patroni, pentru URSS sau pentru un aranjament între toţi aceştia?

Trecînd de la cauze la efecte, am căutat inventarul CASBI. Acesta a variat continuu, sub presiuni competitive (începind cu cea rusa – pentru a inzestra sovromurile, continuînd cu cea maghiara și terminind cu cele evreieşti ) încît nu ştim cît de complet reflectă evoluția situației inventarul realizat de „Arhivele naţionale, serviciul arhive naţionale istorice centrale, biroul arhive economice, fond casa de administrare şi supraveghere a bunurilor inamice (c.a.s.b.i.)”- dosare persoane juridice (3 volume) şi dosare persoane fizice (8 volume).

Inventarul debuteaza cu explicaţiile:

[…] „Potrivit Legii nr. 91/1945 instituţia avea ca atribuţii administrarea bunurilor mobile şi imobile prevăzute de art. 8 al Convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie 1944, şi anume: ale Statelor german şi ungar, persoanelor fizice şi juridice de naţionalitate germană sau ungară, persoanelor cu reşedinţa sau sediul în Germania sau Ungaria ori în teritoriile ocupate de acestea; supravegherea şi controlul întreprinderilor comerciale sau industriale al căror capital aparţinea într-o proporţie de cel puţin 20% persoanelor menţionate mai sus; […]. Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice numea, revoca şi controla administratorii, custozii şi persoanele însărcinate cu administrarea şi exploatarea societăţilor care intrau sub incidenţa art. 8 din Convenţia de armistiţiu, supraveghea întocmirea bilanţurilor societăţilor aflate sub jurisdicţia Legii nr. 91/1945, controla activitatea lor economică şi administrativă şi hotăra asupra unei eventuale dizolvări, verifica băncile, societăţile comerciale şi industriale, instituţiile administrative cu privire la modul de îndeplinire a prevederilor Legii nr. 91/1945 […]. Comisia de lichidare a CASBI şi-a încetat activitatea în anul 1950, atribuţiile privind lichidarea patrimoniului fiind preluate de Ministerul de Finanţe. Fondul Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice a fost preluat de Arhivele Naţionale în anul 2003 de la Ministerul de Finanţe”.

 

E greu de stabilit care dintre „germanii” sau „ungurii” prinşi în CASBI  nu aveau cetaţenie română sau erau  evrei, sau ce cotă aveau aceştia prin Societățile anonime (cei care au încadrat aici activele avînd peste 20% acţionari „inamici” au avut probabil acces şi la listele de dezanonimizare alcătuite de regimul Antonescu). Marea de societăţi anonime (sutele de bănci de exemplu, care uzurau/mulgeau pe români în toată ţara) care apar în lista CASBI dîndu-ne o idee despre situaţia dominaţiei străine în colonia română….

Am extras din inventarul CASBI – cu numărul de acolo, la fiecare literă- şi expus la www.piatauniversitatii.com/perspective o listă de nume ce coincid cu unele de pe listele încetăţenirilor de evrei sau revendicărilor servite prin ANRP:

[…] 134 193/2, lit. H, jud. Arad AKERMANN şi HUBNER – Magazin de textile Arad, B-dul Regele Ferdinand nr. 25, jud. Arad

[…] 227 7, lit. A, jud. Covurlui ANCORA – Firmă individuală – Fabrică de nasturi şi obiecte de metal, proprietatea Salo Weissenberg. Galaţi, str. Fraternităţii nr. 7

[…] 247 44 lit. T, Bucureşti ANTICHITĂŢI – proprietar Mauriciu Tendler – Obiecte de artă şi antichităţi, Bucureşti, Calea Victoriei nr. 171

[…] 275 120 lit. A, Bucureşti ARA – Fabrică de Marmeladă şi Produse Zaharoase, proprietatea Iancu Goldstein Bucureşti, str. Vasile Lascăr nr. 205

[…] 13 18 AVRAM LEVI com. Ciuciu Alba

[…] 387 60/1-2 lit. A, jud. Arad AUER IOSIF – Prăvălie com. Sântana, jud. Arad

[…] 403 190 lit. A, Bucureşti AUSLANDER IZI&LANG MIHAIL Bucureşti, Calea Victoriei nr. 172

[…] 317 8 lit. B. jud. Dolj BANCA FRAŢII AŞER ESCHENASY – Societate în nume colectiv – în lichidare, Craiova, str. Unirii nr. 101, jud. Dolj

391 84 lit. B, Bucureşti BANCA ISAC M. LEVY S-rori S.I.N.C. – Casa de Credit Popular,

Bucureşti, str. Smârdan nr. 1

399 lit. B BANCA MARMOROSCH BANK & CO S.A. Bucureşti

[…] 60  121 lit. B, Bucureşti BARASCH REBECA – Firmă individuală – Bombonerie Bucureşti, B-dul Brătianu nr. 24

[…] 289 lit. B, Bucureşti BERCOVICI JACQUES – Magazin de Mărunţişuri Bucureşti, Bdul Carol nr. 39

929 33 lit. B, jud. Ciuc BERCOVICI NANDOR – Fabrica de Cherestea com. Lunca de Jos, jud. Ciuc

[…] 184  BLUM CAROL şi MARIA Arad, str. Stroescu nr. 32

1023 414 lit. B, Bucureşti BLUMENFELD S.M. – Firmă individuală Bucureşti, str. Popa Petre nr. 36

[…] AMILA Fabrica de buline farmaceutice Propietar ELISABETA GÖLDNER Târgu-Mureş, Calea Călăraşilor nr. 73, jud. Mureş […].

Nu ştim dacă,  pe lîngă operaţia GEG, moştenitorii germanilor prinşi în CASBI nu-şi recuperează acum, cumva, averile… ajunse la ruşi. Şi nici cîţi evrei poartă nume germane, pe aceste liste. Dar mai ales nu ştim, în cazul germanilor ne-evrei, ce averi din cele confiscate prin CASBI proveneau de la evrei. Putem bănui că unor evrei ce se află  (mai mult sau mai puţin germanizaţi) pe aceste liste sau la originea activelor respective li se retrocedează acum ce a ajuns la ruşi, după ce li s-au reconstituit bunuri personale (şi poate şi industriale sau financiare?) şi prin legile reparatorii de după 1944, de care ne vom ocupa în continuare.

VA URMA

Citește și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVI)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XX-XXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (X)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (Introducere)