Umbra „sponsorilor misterioşi“ globali în LICHIDAREA liderilor ruşi

Cornel-Dan NICULAE
Incorect Politic
Mai 12, 2023

Mikhail (((Khodorkovsky)))

Umbra „sponsorilor misterioşi“ globali în lichidarea liderilor ruşi

~Gruparea oligarhico-financiară globală Rothschild – Hodorkovski – Soros şi comandourile de „sabotori“ asasini cu ţinte politice precum „fasciştii“ Aleksandr Dughin şi Vladimir Putin~

 

articol de Cornel-Dan NICULAE

 

* Umbra diversionistă Ilya Ponomarev, rothschildian „de stânga“

 * De la rothschildiana „Open Russia“ la „RosPartizan“/ANR şi RDK, prin mari afaceri iudaice transfrontaliere plasate în Ucraina

* Anti-putiniști de-ai lui Rothschild, Ho­dorkovski şi Soros, ei au vrut la Moscova „o revoluţie violentă ca în România“, „de 200 de milioane de dolari“

 * Vor să ridice criminalitatea din Rusia împotriva lui Putin şi să-l lichideze după modelul asasinării în trecut a țarilor Rusiei şi „ca pe Ceauşescu“

 * Detonarea Nord Stream, un actor statal sau o ocultă privată globală?

 

„Occidentul modern, în care triumfă Rothschild, Soros, Schwab, Bill Gates și Zuckerberg, este cel mai dezgustător lucru din istoria lumii“ – Aleksandr Dughin în „Wartime Remarks“ (Remarci la Vreme de Război), în The Postil Magazine[1], 1 martie 2022.

 

Adesea este o mare diferenţă între cine comandă în realitate un asasinat, cine îl execută şi cine şi-l asu­mă (când este asumat).

Asa­si­na­rea fiicei „ultra-naţionalistului“ şi „fascistului“ Dughin – un influent politolog rus şi un critic al sforăriilor iudeilor „cosmo­poliţi“, „internaţionali“ şi „moderni“, care sunt promotorii „moder­ni­ză­rii“ globale – a fost executată de către ser­vi­ciul secret ucrainean SBU.

Dar numai de către acesta? Şi cine a dat cu adevărat comanda?

Iar cine a comandat asasinatul din 20 august 2022 asupra lui Dughin sau a familiei lui, ca şi alte atentate şi sabotaje, nu îşi dorea deloc realizarea păcii între Ucraina şi Rusia. Dimpotrivă, ura cu înverşu­na­re Rusia şi dorea escaladarea totală a războiului, cu im­pli­carea Occidentului. Şi dacă ne uităm cine a creat diversiunea asumării asasinării Dariei Dughina şi a celorlalte lovituri de tip terorist, am putea ajunge la reţea­ua străvezie a pla­nu­lui sau a sforăriei din spatele jocului de marionete.

Ilya Ponomarev

Umbra diversionistă Ilya Ponomarev, rothschildian „de stânga“

Aflat sub protecția serviciului secret ucrainean, SBU (a cărui agentă a şi comis asasinatul, la vedere), Ilya Ponomarev deţine un post de televiziune în Kiev şi canalul Telegram „RosPartizan“, care a publicat, imediat după asasinat, manifestul re­ven­dicativ al acestuia, ca fiind trimis de pretinsa organizaţie „Armata Naţi­­onală a Rusiei“, un nume pro­pa­gandistic înadins derutant, căci în realitate are în spatele ei elemente de orientare anarhistă şi de extremă stân­ga globalistă, anti-naționalistă şi anti-suveranistă.

Dar, dacă analizăm în profunzime, descoperim urma „copitei despicate“: Ilya este nepotul lui Boris Ponomarev, secretarul secției „Relații Internaționale“ a Parti­dului Comu­nist al Uniunii Sovie­ti­ce din 1957 până în 1986, aceste secții funcționând prin inter­mediul evreilor comu­niști din întreaga lume (ca şi secţia din România, condusă efectiv de Ghisela Vass[2], de  Robert Deutsch-tatăl şi alți iudei comuniști). Preluând şi coor­donând şi activi­tă­ţile teroriste din lume ale mişcării comuniste, Secţia „Relaţii Interna­ţionale“ a fost, din 1943, şi o înlocuitoare a Internaţionalei Comu­nis­te (a III-a), înfiin­ţa­tă în 1919 de către Lenin[3] împreună cu iudeii „internaționaliști“ (comunişti) Leon Troțky, Grigory Zinoviev, Lev Kamenev, Karl Radek, Angelica Balabanova ș.a.

Ilya Ponomarev (nepotul cominternistului sovietic), care este fost deputat rus de extremă stânga, dar şi un soldat al clicii iudaice Rothschild-Hodorkovski, refugiat la Kiev după ce a fost implicat în mai multe acțiuni ostile conducerii Rusiei, a anunțat, în 22 au­gust 2022, că paramilitara Armată Nați­onală Republicană (ANR), care a revendicat asasi­narea Dariei Dughina pe canalul lui, ar fi o „grupare rusească de partizani necu­noscută până în prezent, …care a desfășurat și alte acțiuni pe teritoriul rus în ultimele luni, ceea ce ar explica succesiunea de incendii misterioase și sabotaje în unele infra­struc­turi rusești, …şi că partizanii ANR din interiorul Rusiei sunt pregătiți să comită mai multe atacuri similare împotriva unor ținte de profil înalt legate de Kremlin, inclusiv oficiali, oligarhi și membri ai agențiilor de securitate“  (cf. The Guardian[4]).

Dar chiar canalul anti-putinistului Ilya Ponomarev îi invocă pe „partizani“ prin numele „Ros­Partizan“ şi prezentându-le ca simbol un pumn în culorile anarhiştilor- roşu şi negru – aceleaşi culori cu care se prezintă şi organizaţia care ar fi revendicat asasinatul, ANR. Aceleaşi culori le-a adoptat de mult timp şi mişcarea anarhistă Antifa, pe care preşedintele ame­rican Donald Trump o acuza de violenţele şi dezordinile din SUA din timpul mandatului său, instigate de organizația miliardarului iudeu George Soros.

Iar Ilya Ponomarev a fost crescut în ograda afacerilor iudeilor Jacob Rothschild, bă­trânul ban­cher iudeu din Londra (rolul fiindu-i preluat, în prezent, de Nathaniel Rothschild, fiul său), şi Mihail Hodorkovski, cel mai bogat oligarh „rus“ (iudeo-khazaro-ashkenaz, de fapt) şi cel mai mare duşman al preşedintelui Rusiei – Vladimir Putin -, Ponomarev fiind de la sfârșitul anilor ’90 vice­președinte la Yukos Oil Com­pa­ny, la acea vreme cea mai mare corporație rusească de petrol și gaze, controlată de cei doi, Rothschild şi Hodorkovski, dar şi membru al fundaţiei celor doi, „Open Russia“, o continuatoare în Rusia a „Open Society“, a miliar­darului George Soros, fundaţia lui Soros fiind nevoită să se retragă.

 

De la rothschildiana „Open Russia“ la „RosPartizan“/ANR şi RDK prin mari afaceri iudaice transfrontaliere plasate în Ucraina

George Soros a fost iniţial un tânăr par­te­ne­r secret al Roth­­schil­­d­zi­lor pe plan mon­di­al, un pion ajutat să crească, fiind de la bun început finan­ţat şi consiliat de aceştia în 1973 la înfiinţarea, la Londra, a Quantum Funds, baza de plecare a lui Soros, deşi această infor­maţie se tot şterge de pe Internet în ultimii ani (de un an a fost ştearsă şi de Wikipedia de la descrierea „Quantum Group of Funds“)

După anul 2002, când George Soros a fost nevoit, din cauza politicii lui Vladimir Putin, să îşi res­trân­­­gă activitatea din Rusia, oligarhii „ruşi“ iudei („zhydovi“[5] sau „yevrey“) Hodorkovski şi Boris Bere­zov­ski (1946 Moscova – 2013 Londra) au pre­lu­at de la Soros prin oamenii lor, ONG-urile din Rusia ale „socie­tăţii des­­chi­se“ ci­vi­­le înfi­in­țate de aces­ta la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 (chiar şi în anii ’80, Soros avusese o fun­daţie la Moscova, deschisă cu ajutorul Raisei Gorbaciova, soţia liderului sovietic de atunci).

Iar în varianta lui Hodor­kov­ski, ac­ti­vitatea „societăţii civile“ se cheamă Fun­­da­­ţia Rusia Des­chi­să (Open Ru­ssia Foundation), având sediul la New York (ca şi fundaţia Soros, Open Society Foundation) şi de­clarând că ac­ti­vea­­ză pentru „libertăţile civile“.

„Nu­mele ase­mănător al acestor orga­ni­zații nu a fost o coincidență – scria Andrew Jack, referindu-se la fun­da­ţia lui Ho­dor­kov­ski şi la cea a lui Soros, Fun­daţia pentru o Societate Des­chi­să -, căci Soros în­­ce­pu­se să-şi mai reducă ac­ti­vi­ta­tea în Rusia, dar a primit noi asi­gu­rări din partea lui Hodorkovski că îşi putea relua jocul“ (Andrew Jack, Inside Putin’s Russia, London 2004.)

Mihail Hodorkovski era „cel mai bo­gat om din Rusia“. El deținea 36 la sută din acțiunile de la gigantul petro­li­er Yukos, iar la Me­natep avea alte 60 la sută. Ceilalţi asociaţi ai săi aparţi­ne­au unui grup de evrei ruşi care au dobândit şi cetățenia israeliană, care au acţionat mereu, dar mai ales după 2014 şi mai accentuat cu începere din 2022, pentru ca şi Israelul să susţină Ucraina împotriva Rusiei.

Este semnificativ de văzut şi pe cine mai avea Hodorkovski în con­ducerea Fun­da­ției Rusia Deschisă. Bunăoară, iudaitatea protagoniştilor de bază apărând parcă ca un numi­tor comun, el îl cooptase pe un alt cele­bru evreu al culiselor politicii mondiale, pe Henry Kis­sin­ger, care, conform ziarului The New York Times, a declarat că „lordul Roth­schild l-a in­vi­­tat la fun­da­ţie“, Jacob Rothschild fiind el însuşi la conducerea tu­tu­ror aface­rilor şi organizaţiilor lui Mihail Hodor­kovski.

„Începuse să lege legături de pri­e­­­tenie cu im­por­tanți oameni politici, oa­meni de afaceri şi chiar cu membri unor familii regale – cum ar fi Henry Kissinger, Jacob Roth­­schild şi prinţul Michael de Kent – pe unii dintre ei re­crutându-i drept consilieri, membri în consiliul de adminis­tra­ţie, consul­tanţi“, spunea şi Andrew Jack (op. citat) despre Hodorkovski, după ce a trăit în preajma acestuia.

Fundaţia Open Ru­ssia se lansase oficial în decembrie 2001, la Londra, cu un start de 10 milioane lire sterline, pentru ca, în 18 sep­tembrie 2002 (an în care Open Society a lui Soros era silită să părăsească Rusia), să se întrunească în plenul membrilor săi, peste o sută, la Washing­ton, în sala Bibliotecii Congresului SUA. La întrunirea con­dusă de însuşi Mihail Hodorkovski, mai par­ti­ci­­pau în prezidiu, un staff emi­namente iudaic, şi lordul Jacob Rothschild, alături de Henry Kissin­ger. Ei i-au dat atunci cu­vân­tul de deschidere lui James Wolfensohn – un iudeu austriac, mem­bru al grupului Bilderberg, ca şi Rothschild şi Kissinger -, pre­şe­dinte al Băncii Mondiale, pentru că acesta „a făcut atât de mult din cele ce s-au întâmplat în trecutul recent pentru a aduce împreună Rusia şi Ves­tul“ (în sensul pre­luării capitaliste a Rusiei), ziceau cei din conducerea fundaţiei.

Despre „britanicul“ Jacob Roth­schild, șeful finanțelor iudaice globale la un moment dat şi mem­bru în bord-ul Open Russia Foundation (o amplificare a Open Society a lui Soros, deci), presa engle­­ză susţine că a fost tot timpul, ascunzându-se în spatele lui Hodorkovski (regele neoficial al oligarhilor din Rusia), pro­pri­e­tarul de fapt al gigantului petrolier rusesc Yukos. Ar trebui să existe, pro­babil, o legătură între faptul că tatăl lui Jacob, Victor Rothschild, avu­­se­­se o bună legătură cu spio­na­­jul sovietic, şi faptul că Jacob Roth­schild a acţionat cu atâta succes în privatizarea din umbră a eco­no­mi­ei Rusi­ei post-sovietice, dar nu trebuie înlăturat nici caracterul so­li­da­rităţii et­nice a ac­ţiunilor sale, căci atât Soros, cât şi noii oligarhi su­per-ca­­pitalişti ai Rusiei din anturajul său şi al fami­­­­liei sale, erau, cu toții, iudei.

Courier Mail, din 19 aprilie 2006, scria despre „rolul jucat de Jacob Roth­schild şi de alţi finanţişti londonezi în ajutorul dat naşilor ruşi pentru a-şi aca­para uriaşele lor averi. În mod curios, lordul Roth­schild nu este ni­că­ieri pentru a fi văzut, fapt pentru care este fără în­doială re­­cu­nos­că­tor“. Courier Mail mai adaugă că un episod din acest „rol“ l-a jucat „Bere­zovski, finanţând Revo­lu­ţia Portocalie care l-a adus pe Viktor Iuş­cen­ko la putere“ la Kiev, astfel începând ostilitatea politică ucrai­neană faţă de Rusia (sau a Rusiei faţă de Ucraina). Dar şi Soros finanţase prima „revoluţie“ kieveană, cea din 2004, ce a precedat-o cu zece ani pe cea din 2014, a „EroMaidanului“.

*

Asumându-şi rolul activ, chiar febril, de a dirija viaţa şi economia Rusiei în sub­ordinea mare­lui capital global occidental, Ho­dorkovski, devenit principalul agent Rothschild pentru spaţiul rus, a im­pul­si­o­nat activitatea „institutelor de politică externă“ ruseşti (un fel de em­bri­onar Council on Foreign Relations „rusesc“) şi pre­gă­tirea oame­nilor politici şi a avocaților de orientare „liberală“.

Unul dintre oamenii recrutați de la început de ei este cel care anunţa revendicarea asasinării Dariei Dughina de către „partizanii“ sau „voluntarii“ ruşi: respectiv comunistul radical şi anarho-„naţionalist“ Ilya Ponomarev, care, din anii ’90, lucra pentru gigantul petrolier Yukos, al tandemului Rothschild-Hodorkovsky, ca „antreprenor de succes“.

Ho­dorkovski îşi făcuse şi un fel de partid-lobby, nedeclarat, în interiorul Dumei, parlamentul rus, răspândit la toate partidele parlamentare, aşa că, din 2002 până în 2007, Ponomarev a dirijat acest grup, în timp ce era şi „ofițer șef de informații“ al Partidului Comunist al Federației Ruse, dar şi vicepreședinte la compania Yukos Oil, a oligarhilor iudei cu baza la Londra, la acea vreme „cea mai mare corpo­rație rusă de petrol și gaze“, şi totodată director exe­cutiv al Arrava Imc, com­panie subsidiară a Yukos, specializată în tehnologii și servicii avansate pentru câmpuri petroliere.

A devenit şi parlamentar din 2007, dar era, şi mai este încă, şi membru al fundației Open Russia, deși vizi­u­nile politice pe care le promovează Ponomarev sunt de „stânga neortodoxă“ şi „liber­ta­rian pro­gre­sis­tă“, fiind văzut şi ca „neo-comunist“, criticii săi din cadrul Partidului Comunist din Rusia iden­­tificându-l mai degrabă drept „neotroțkist“, ceea ce ar fi normal, având în vedere al cui nepot este. El, per­sonal, își des­crie vizi­unea drept „globalism social“ și critică naționalismul și Biserica, dar dove­deș­te cate­go­rice încli­nații anarhiste şi revoluționar-puciste, precum bolșevicii din Rusia etapei 1905-1917. Nu se dă înapoi să invoce însă naţionalismul când vrea sa lovească în conducerea Rusiei.

În 2012-2014, Ponomarev a devenit celebru pentru opoziția sa înverşunată față de pre­şe­dintele Vladimir Putin, firească doar ca actant al echipei Ho­dorkovski-Rothschild, iar, în 2014, a fost singurul care a votat dizident în parlament, împotriva realipirii Crimeei de către Rusia, uneltind, apoi, pentru înlăturarea forțată, prin „revoluţie“, a lui Putin de la putere, după care, de­con­spirat, a fugit „în exil forțat“ la Kiev, în Ucraina, din 2016 ne­­maifiind parla­mentar. Din 23 martie 2017, protecţia per­so­nală i-a fost asigurată şi de către serviciile ucrainene de securitate.

Cu sprijinul marii finanțe iudaice din spatele său, cum reiese din datele econo­mi­ce, în 2018-2020 Ilya Ponomarev a fost numit direc­tor executiv la Trident Acquisitions Corp, cu sediul la New York și Kiev, companie înființată din 2016 pentru a facilita inves­tițiile SUA în industria petrolului și gazelor din Europa de Est și zona Mării Negre, în principal în Ucraina, chiar în zona ocupată de Rusia în 2022, spre „ghinionul“ lui.

Preşedintele acestei Trident Acquisitions Corp apare a fi, din SUA, iudeul Marat Rosenberg, care provine de la banca Citigroup, în care iarăşi Rothschildzii joacă un im­portant rol, iar alt președinte este iudeul Vadim Komissarov, finanțat de alţi evrei occi­­dentali, precum James Melcher de la banca americană A. G. Becker & Co., din pano­plia băncilor rothschildiene apusene, devenită, în anii ’80, Becker Paribas şi, apoi, preluată de Merrill Lynch. La A.G. Becker & Co. au lucrat în trecut şi Stephen H. Weiss, unul din marii sforari sionişti ai politicii SUA, ca şi Donald Rumsfeld, fost secretar al Apărării SUA.

Din 2018, cu peste 200 de milioane de dolari, el, Ponomarev, ar fi devenit la rân­dul său şi un „investitor major în eco­nomia ucraineană“ în fintech (tehnologia financiară) și în industria media.

Din 2021, Ponomarev este şi administrator și director de investiții al BGV Group, „cea mai mare firmă de investiții ucraineană axată pe materiale pentru baterii și minerale critice, surse de energie în secolul XXI, ca şi minerit de pământuri rare, grafit, beriliu, zircon, titan și uraniu“, al cărei patron este Gennady Butkevych, care, deşi a finanţat ridi­carea unei sinagogi, are o etnicitate secre­tă, pe care refuză să o declare, numele său fiind purtat şi de ucraineni şi de ruşi, dar şi de iudei precum Nickolai Butkevych, director al Union of Councils for Soviet Jews (UCSJ), existentă azi ca o „Uniune a Consiliilor Yevrey-lor“ din fosta Uniune Sovietică (cunoscută în engleză ca „Union of Councils for Jews in the Former Soviet Union“), dar formată în 1970 pre­ponderent din „evrei ucraineni“, care reclamau încăl­carea drep­turilor omului iudeu de către Uniu­nea Sovietică şi care se situ­ea­ză acum împotriva Rusiei şi de partea Ucrainei, unde îşi are sediul la Lviv / Lvov.

Acest angajator de la BGV al lui Ponomarev (anti-putinistul „purtător de cuvânt“ volun­tar al asa­si­nilor Dariei Dughina ş.a.), Gennady Butkevych, este din Dnipropetrovsk – regiunea ucraineană a mafiei politice ce a controlat Uniunea Sovietică, „Dnip­ro­­pe­trovsk Mafia“, al cărei clan politic era adânc înră­dă­cinat şi în NKVD / KGB. Aici, Butkevych a devenit cel mai bogat afacerist din regiune, după ce, în epoca sovie­tică, şi-a început cari­era în Miliția ucraineană – departamentul crimă organizată -, unde a învăţat cum se fac banii şi a preluat în administrare, la căderea comunismului, cu câţiva asociaţi, 1224 din magazinele de stat din 117 oraşe ucrainene, pe care le-au trecut în proprietatea lor, numite azi „lanţul ATB Market“ (ATB Corp) şi care a devenit cel mai mare retailer din Ucraina.

Butkevych este, astfel, un fel de rege economic al regiunii Dnipropetrovsk, care a fost în­de­lung păstorită de către bogatul oligarh evreu Igor Kolomoisky (ca şef administrator al „Dnipro­­petrovsk Regionale StatsAdministration“), acelaşi Kolomoisky care a cooptat clanul financiar Rothschild în Ucraina şi care era patronul şi păpușarul lui Volodimir Zelenski înainte ca acesta să ajungă președinte al Ucrainei.

Butkevych, superiorul lui „Ponomarev trădătorul“ (cum îl numeşte Moscova) este şi un apropiat al pro-occidentalei Iulia Timoşenko, fost premier ucrainean, implicată şi ea în jocurile politice împotriva Rusiei, care, după tată, unul Abram Kelmanovici Kapitelman, este pe ju­mă­tate „yevreysʹkyy“ (żydowska sau evreică, fiind cooptată politic de diverşi sfo­rari din SUA, unii iudei, precum democratul Adam Schiff, şef al House Intelligence Committee din Congres, alţii anglo-saxoni), şi pentru care Butkevych a condus divizia de securitate a firmei ei de familie, United Energy Systems of Ukraine (UESU).

Şi această Iulia Timoşenko face parte din Clanul Dnipropetrovsk, alături de Victor Pinciuk, ginerele iudeu al fostului președinte ucrainean Kucima, alt criminal putred de bogat, conectat la cea mai criminală mafie evreiască transfrontalieră, plecată din Odesa şi ajunsă în SUA. Şeful ei de PR, care se ocupa de agenda ei internaţională, Hryhoriy Nemyria (care acum e şeful Comitetului de Politică Externă al parlamentului ucrainean), sta­bi­lise din început un foarte strâns parteneriat cu magnatul iudeu George Soros, conform Kyiv Post[6].

*

Vedem cine e cu adevărat Ponomarev şi din faptul că, deşi trece drept „kievean de adopție“, fiind omul magnaților iudei cu mari interese aici, în Ucraina, apare şi cu o adresă în SUA, la New York, pe 77 Water street, etajul 8, un zgârie-nori de birouri de 26 de etaje, care este una dintre cele mai bine cunoscute clădiri de pe Wall Street, aşezată în epicentrul Districtului Financiar newyorkez, unde e şi Trident Acqui­sitions, cu care grupul său acţi­onează în Ucraina, ca şi, în veci­nă­­ta­te, Bursa (New York Stock Exchange), World Finan­cial Center, Bank of New York, Primăria (City Hall), marile instanțe jude­cătorești (New York Supreme Court şi Federal District Court) etc.

Iar ultima realizare a lui Ponomarev este parteneriatul său cu „neonazistul“ evreu „rus“ Denis Kapustin, care a părăsit Rusia împreună cu mama sa în 2001, stabilindu-se în Germania printr-un program al emigraţiei evreieşti („program for Jewish immigrants in Germany“, pe larg la finalul cap. „Vor să ridice criminalitatea din Rusia…“). Kasputin nu şi-a declarat originea evreiască când a pătruns în rândurile tineretului german de extrema dreaptă, unde a devenit foarte activ sub numele de Nikitin. Ajuns în Ucraina cu afaceri cu amfetamine şi arme (cf. presei germane), a fost reţinut de serviciile secrete ale acesteia, cu care însă a început o colaborare împotriva Rusiei, in­termediată de Ilya Ponomarev.

Având strânse legături şi cu regimentul ucrainean „nazist“ Azov, Kapustin-Nikitin are în Ucraina o grupare de zeci de luptători paramilitari pretinşi ruşi (cel puţin câţiva sunt însă ucraineni), dar în­drep­taţi împotriva Rusiei actuale. Formaţiunea s-a auto­intitulat „Russian Volunteer Corps“ (Corpul Voluntarilor Ruşi) sau RDK (de la iniţialele în rusă) şi e reprezentată şi susţinută public de către Ponomarev.

Sub conduerea lui Kapustin, RDK a orga­ni­zat atacul terorist cu împuşcături din 2 martie 2023 din estul Rusiei, din regiunea Briansk, situată la granița cu Ucraina, ca şi în­cercarea de asa­si­nare a unor apro­piaţi şi susţinători potenţi ai lui Vladimir Putin, precum în 5 martie 2023 a mili­ar­da­rului Konstantin Malofeev, supra­numit „oligarhul ortodox“, Malofeev fiind un susţinător înfocat al Bisericii, metoda criminală, ratată de această dată, fiind identică cu cea de asasinare a Dariei Dughina, prin detonarea unui dispozitiv ex­plo­ziv artizanal plasat sub maşină, dar, spre deosebire de august 2022, de data aceasta ser­vi­ciile ruseşti (FSB) au  dejucat atentatul prin extragerea bombei cu un robot. Au reuşit însă în 2 aprilie să arunce în aer, prin activista rusă pro-ucraineană Daria Trepova, o cafenea naţionalistă rusă din Sankt Petersburg, ucigând mai mulţi ruşi, iar alt atentat cu bombă, din mai 2023, executat de partizanii Atesh, dar organizat tot de „armata“ lui Ponomarev, Armată Nați­onală Republicană (ANR), conform declaraţiei acestuia pe canalul telegram Sota (citat şi de website-ul de ştiri leton pro-american Meduza), l-a rănit grav pe scriitorul naţionalis rus Zahar Prilepin.

Nat Rothschild

Anti-putiniști de-ai lui Rothschild, Ho­dorkovski şi Soros, ei au vrut la Moscova „o revoluție violentă ca în România“, „de 200 de milioane de dolari“

Nat Rothschild, urmașul imperiului financiar londonez şi global al tatălui său, Jacob Rothschild (care s-a îndreptat asupra economiei ruse împreună cu pionii săi, precum Ho­dorkovski şi Ilya Ponomarev, în alianţă cu Soros), spunea, în 28 februarie 2022, despre pre­şedintele Rusiei, Vladimir Putin, după de­cla­n­şarea operaţiunilor militare ruse în Ucraina, că „distruge tot ce a realizat Rusia în ultimii 30 de ani. Sancțiunile împotriva ruşilor se vor declanşa şi vor rămâne până el va pleca de la putere…“.

Iar Hodorkovsky, partenerul Rothschildzilor englezi, autoexilat la Londra, la iudeii mai mari ca el, l-ar mânca şi el pe Putin „de viu“. În 3 martie 2022, el făcea titluri de presă cu declaraţia că „Invadarea Ucrainei va pecetlui căderea lui Vladimir Putin într-un an sau doi“, iar în aprilie îi îndemna pe ceilalţi „miliardari ruşi“ (preponderent iudei) să-l declare public pe Putin drept criminal de război, adică să susţină o asemenea pro­pagandă.

Apoi, în 20 iunie 2022, tot Hodorkovski, unul dintre cei mai mari inamici ai regi­mului de la Moscova, anunţa că „Putin va pierde, în cele din urmă, cu siguranţă. Dacă va câştiga acum în Ucraina, va începe, din cauza problemelor interne, un război cu NATO. Şi, în cele din urmă, tot va pier­de acel război. Dacă nu ar fi fost atâtea victime, aş fi fost destul de mulţumit, pentru că s-a angajat pe o rută care va duce la moartea sa. Dar această victorie specifică în Ucraina depinde în în­tre­gime de Occi­dent“.

De aceea, Occidentul este, la rândul lui, îndemnat să finanţeze şi să susţină Ucraina în război. De la începutul con­flictului militar până la finele lui 2022, armata ucraineană adevărată a fost înjumă­tățită în lupta cu ruşii, aşa că Rusia nu se mai luptă practic decât în mică măsură cu Ucraina, ci, din ce în ce mai direct, cu SUA şi cu ţările NATO sau chiar şi cu Israelul, prin unii mercenari-„voluntari“ iudei livraţi, ori cu minoritarii etnici din Ucraina, obligaţi să lupte cu ruşii.

În numele acestor criminali cu „gulere albe“ vorbea, de fapt, Ilya Ponomarev după asasinarea Dariei Dughina, revendicând şi anunţând şi alte asasinate în nu­mele anarhiștilor RosPartizan/ANR („Armata Națională Rusă“), nume de acoperire, mai degrabă, pentru organizaţia anarhistă rusă Frontul de Stânga (Levyy Front, întâmplător Levy fiind şi numele unuia dintre cei 12 fii biblici ai lui Iacob-Israel, descendenții lui Levy, leviții, formând casta rabinilor – clerul talmudist, „Învățătorii Legii“, după cum sunt supranumiți în Torah / Pentateuh). Levyy Front e totodată fosta Avangarda Tineretului Roșu (marxist-leninistă), cu care Ponomarev ţinea legătura prin consilierul său, Leonid Razvozzhayev, prins de auto­ritățile ruse că a încercat, împreună cu Frontul de Stânga şi cu un politician georgian de-ai lui Soros, să dea, în 2012, celebra lovitură de stat teroristă de răsturnare prin violenţă a preşedintelui Vladimir Putin.

Georgi­a­nul implicat era Givi Targamadze, politician asociat cu lumea interlopă şi, alături de Mikhail Saakashvili, lider al uneia din „revoluţiile colo­rate“ marca Soros-CIA, Revoluţia Trandafirilor („Rose Revolution“), din 2003, din Georgia. Tot împotriva Rusiei, anul următor, în 2004, la Kiev avea loc, pe Maidan, Revoluţia Por­to­calie, activiştii Soros georgieni fiind mereu implicaţi în acţiunile anti-ruse din Ucraina.

Iar marxistul bolşevic radical şi anarhist Serghei Udaltsov, liderul Avangardei Tineretului Roșu (AKM) şi al Frontului de Stânga, ce apar ca stând în spatele RosPartizan / ANR („Armata Naţională Rusă“, care revendică asasinatul împotriva familiei Dughin), a fost şi el, în 2012, la întâlnirea cu Ilya Ponomarev pentru punerea la cale a puciului de înlăturare a lui Vladimir Putin. În înregistrarea secretă a acestei întâlniri, difuzată de un post tv rusesc (NTV) sub numele „Anatomia unui protest 2“, omul lui George Soros, geor­gianul Targamadze, le spune ceva despre „două sute de mii de oameni care ar trebui să meargă la Kremlin“ ca să facă o revoluție violentă, ca „aceea din România“ (1989 sau „Protestele din România, din ianuarie 2012“?), care ar costa doar 200 mili­oane de dolari, bani pe care îi putea trimite pe canale secrete Andrei Borodin, fost pre­şe­din­te al Băncii Moscovei, fugit şi el la Londra de frica lui Putin, după ce a comis mai multe in­fracţiuni bancare, banii urmând a fi o colectă de la sponsori secreţi, administrată de Borodin, zis şi „noul Berezovski“.

Serghei Udaltsov („partizanul roşu“ bolşevic-anarhist) le mai declara la întâlnire celorlalţi con­spi­­ratori că e gata să coopereze cu „naționaliștii“ ca să răstoarne prin violen­ţă autoritățile, căci „națio­na­­liștii… dau bine şi trebuie atrași, însă nu şi lăsaţi să domine acţiunea“, se auzea o voce.

De aceea, probabil, şi-au şi numit Ponomarev şi Udaltsov drept „arma­tă naţională“  gruparea lor de „partizani ruşi“, care ar fi ucis-o pe Daria Dughina, căci naţional „dă bine“, deşi criminalii erau „agenți ucraineni“ sau nişte „pro-ucraineni“ dirijaţi de la Londra.

[Notă specială: Deşi s-a pronunţat de mai multe ori numele României în con­ver­saţia secretă în rusă din 2012, de către conspiratorii anti-Putin, discuţie prezentată în docu­men­tarul „Anatomy of a Protest 2“ de la televiziunea rusă NTV, nu s-au putut verifica strict, până acum, cele ce s-au discutat acolo, existând mai multe opinii despre ce se în­ţelege din vorbirea şoptită în rusă a protagoniştilor. Oricum, numele României s-a rostit acolo şi în con­textul ca activiştii sorosişti români – preluaţi atunci în instrucţie în pro­gramul „ReStart Romania“[7] de către ambasadorul evreu al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein – să vină la Moscova pentru a participa în stradă la lovitura de stat împotriva conducerii Rusiei.]

*

Vor să ridice criminalitatea din Rusia împotriva lui Putin şi să-l lichideze după modelul asasinării în trecut a ţarilor Rusiei şi „ca pe Ceauşescu“

Mesajul anti-Putin trimis de ultra-bogatul rothschildian Ponomarev la finele lui august 2022 e de fapt unul specific anar­hist, precum tiparul revoltei împotriva „tiranilor“:

„Sărăcie și sicrie pentru unii, palate pentru alții, aceasta este esența politicii sale [a lui Putin]. Credem că oamenii lipsiți de drepturi au dreptul să se revolte împotriva tira­ni­lor. Putin va fi detronat și dis­trus de noi!“ Cam la fel gândeau şi bolșevicii zhydovi care l-au asasinat pe ultimul ţar al Rusiei.

Anarhiştii lui Ponomarev adăugau: „Îi declarăm pe oficialii guvernului Federației Ruse și ai administrațiilor regionale complici ai uzurpatorului puterii [?]. Cei care nu re­nun­ță la puterile lor vor fi distruși de noi… Proprietățile celor care nu se pocăiesc și nu vorbesc public împotriva acestui guvern și a războiului său, vor fi distruși, și ei, de noi“.

Având în vedere că Ponomarev este omul celei mai bogate clici financiare a lumii, în­ţe­le­gem că aceasta este aceea care instigă – printr-un cal troian anarhist sau „rezist“ – la distrugerea averilor altora, pe care mai apoi să le preia ea. Averile celorlalţi sunt declarate ca fiind obţinute prin „corupţie“, corupţia fiind mantra neo-marxistă rezist îndreptată numai împotriva riva­­lilor oligarhiei globale, averile clicii fiind „corecte“.

Ponomarev propaga asemenea idei de la postul său tv personal din Ucraina, fiind foarte bogat, dar pretindea că vorbeşte în numele unui „grup care lucrează în interiorul Rusiei pentru a răsturna re­gi­mul lui Putin, iar aceasta [asasinarea Dariei – zicea el -] este doar în­ce­putul: vor fi lovite ţinte importante legate de Kremlin, inclusiv oficiali, oligarhi şi membri ai agen­ţi­i­lor de securitate ale Rusiei“.

În 1 septembrie 2022, periodicul ucrainean Kyiv Post anunţa, prin articolul „Dărâmând Regimul lui Putin: Primul interviu din lume cu un lider al organizaţiei ruse ANR“ [8], că zilele lui Vladimir Putin sunt numărate, conform asasinilor care au revendicat şi uciderea Dariei Dughina, căci urmează ca grupul „Armata Naţi­onală Rusă“ să-l ucidă, con­form liderului ei, „Aleksandr“, după ce, la 1 septembrie, s-a semnat o „declaraţie de coo­pe­rare între gru­pu­rile ruse anti-Putin şi cele ruse pro-ucrainene“, în prezenţa lui Ilya Ponomarev, care le în­tindea hârtiile la semnat la 3 inşi în uniforme de camuflaj, identice acelora ale batali­onului Azov al armatei ucrainene, lângă nişte clădiri în ruină din Ucraina, doar unul fiind fără cagulă pe faţă, înconjuraţi de presă, conform unui video postat de ei, o scenă pro­pa­gandistică cu urmări din martie 2023, când „partizanii ruşi“ au intrat în Rusia.

„Aleksandr“ s-a prezentat pe sine ca pe un fel de lup singuratic „Nu am fost nici­o­dată foarte interesat de opoziția liberală rusă și, personal, m-am considerat întotdeauna un singuratic. În ultimii zece ani, toată opoziția legală a stârnit doar milă… Adevărata opo­zi­ție rusă este posibilă doar acum, în două situații ipotetice: în clandestinitatea noastră sau cu armele în mână, luptând de partea arma­tei ucrainene. Această alianţă va semnala mo­bili­za­rea atât a ANR, cât și a uni­tă­ților de volun­tari ruși… Credem că atacurile [asasi­na­tele] noastre sporadice împotriva auto­ri­tă­ților, a ideo­lo­gilor lor și a băieților lor din media vor genera confuzie în rândul elitelor ruse. Şi când, astfel, va exista o scin­dare între elite, acestea vor începe ele să doboare regimul lui Putin din interior, de sus. Iar noi, ANR, o vom face de jos. Putin nu va scăpa cu simpla înlăturare a lui de la putere. În cel mai bun caz, el va fi judecat la curtea marțială [CPI] ca Miloșevici. În cel mai rău caz, va fi executat ca Ceaușescu“.  După 10 ani de la proiectata lor revoluţie violentă (în 2012, la Moscova), se vede că, la anti-puti­niștii diri­jați de oligarhii iudei khazaro-ashkenazi, exista un fel de obsesie pentru „revoluția“ din 1989 din România („de două sute de milioane de euro“ !?).

*

Faptul că totul este o lucrătură făcută împreună cu serviciul secret ucrainean SBU de către patronii de la Londra ai lui Ponomarev este indicat de componența alianței con­du­se de „armata“ lui. În afară de cei de la Armată Nați­onală Republicană (ANR), nou-veniţii de sub comanda omului „evreilor lon­do­nezi“ erau în 31 august 2022 Legiunea Libertatea Rusiei (LSR Legion Svoboda Rossii, engl. Freedom of Russia Legion) şi, mai ales, Corpul Voluntarilor Ruşi (RDK, Russkiy Dobrovol’cheskiy Korpus, engl. Russian Volunteer Corps), brand sub care au acţionat la începutul lui martie 2023 ca „sabotori“ terorişti, în vestul Rusiei, în regiunea Briansk.

Dar Legiunea Rusia Liberă este o grupare de maximum 500 de indivizi, din ar­ma­ta ucrai­nea­nă, for­mată în principal din dezertori ruşi şi organizată de Oleksiy Arestovici, locotenent-colonel de in­for­maţii ucrainean (cu tată polon şi mamă rusoaică), „repre­zen­tan­­tul legiunii“, specializat militar în antrenarea, manipularea şi condiționarea psi­­ho­lo­gi­că, subordonat direct preșe­din­telui Zelenski din 24 februarie 2022 (dar demisionat în 17 ia­nu­a­­rie 2023, după ce a scăpat informaţia că nu e vina ruşilor pentru racheta ce a lovit un bloc de locuinţe din oraşul Dnipro, ucigând 45 de persoane, racheta fiind deviată de apă­ra­rea anti-aeriană ucraineană).

Iar Corpul Voluntarilor Ruşi a fost creat abia în august 2022, parcă înadins să dea greu­ta­te şi sens „patriotic“ complotului de asasinare a familiei Dughin, din aceeaşi lună, Iliya Ponomarev desfăşurând o operaţiune specială de in­toxicare media, RDK fiind născo­cit în interiorul batalionului AZOV, pretins naţionalist şi „nazist“ (creat la rândul lui din mili­­­ţi­ile anti-ruse din 2014, apărute cu ocazia evenimentelor generate de revoluţia Maidan de la Kiev, marca Soros-CIA), dar aflat sub tutela con­ducerii zhydovești a Ucrainei şi lup­tând alături de mercenarii israe­lieni (căci, în Ucraina, luptă îm­potriva Rusiei şi câteva sute de „volun­tari israelieni“), şi la care, astfel, „supre­ma­­tismul alb“ apare mai mult ca un brand decât ca o realitate, căci chiar „dușmanii ruşi“ sunt albi, ba chiar fraţi etnici.

Într-un videoclip postat de Ponomarev („trădătorul“, cum îl numeşte Kremlinul) pe contul său de Twitter pe 2 martie 2023, patru dintre „voluntarii“ sabotori înarmaţi, în frunte cu liderul iudeu al RDK, „Nikitin“ (Denis Kapustin), după ce au intrat în con­frun­tări sângeroase cu forţele locale ruse, cer tuturor rușilor „să lupte cu Putin“.

Deşi NATO a pus imediat pe seama Rusiei conflictul armat de pe teritoriul ei cu cei 45 de „volun­tarii“ RDK, ca fiind o „operaţiune sub steag străin“, Ponomarev i-a re­cu­noscut ca fiind „băieţii“ lui care „au pătruns cu adevărat pe teritoriul regiunii Briansk“, în Rusia (TopWar.ru din 2 martie 2023)[9]. Şi RDK a anunţat concomitent pe canalul său ofi­ci­al de Telegram că „Corpul Voluntarilor Ruşi a venit în regiunea Briansk pentru a le arăta compatrioților săi că există speranță, că poporul rus liber poate lupta împotriva regimului cu armele în mâini“ („What is the Russian Volunteer Corps? Hostages Reportedly Taken in Russia“ în Newsweek[10]).

Şi tot Ponomarev este cel care anunţa recent pentru The Insider (preluat şi de RussianFreePress.com) că acţiuni precum cea din regiunea rusească Briansk se vor repeta în curând şi că „Războiul va veni în Rusia!“.

*

Bizar e că Denis Kapustin („Nikitin“), şeful pretins „neo-nazist“ al formaţiunii RDK, la rândul ei pretinsă organizaţie de extremă dreapta, este… evreu, conform biografiei sale, publicată de presa germană, căci el s-a mutat în copilărie de la Moscova, în anul 2001, îm­pre­ună cu familia, primind un permis de ședere permanent ca „refugiat de origine evre­ias­că“, conform Der Spiegel, ce a preluat informaţiile de la Serviciul de Migraţie German în articolul „Rechtsextremer Kampfsportler – Der Neonazi Krieger“ din 2019: „Potrivit cer­ce­tărilor Der Spiegel, Kapustin a călătorit din Rusia în Germania cu familia sa pentru prima dată în 2001.

Nu ca un repatriat întârziat, ci ca refugiat al contingentului evre­iesc. Oficial, familia Kapustin e în Germania un «caz special» datorită presupuselor lor origini evreiești. La doar câteva luni de la intrarea în țară, Denis Kapustin a primit permis de ședere permanentă. Un refugiat evreu care s-a transformat apoi într-un influent neo-nazist?… S-a mutat. În octombrie 2018, a fost reținut de serviciile speciale ucra­i­ne­ne. Potri­vit surselor Spiegel, Kapustin a fost suspectat că produce amfetamine… Potrivit cer­curilor de securitate, se spune că el ar fi încercat să obțină și arme sub formă de pis­toale de semnalizare transformate în Ucraina – o suspiciune alarmantă. Se spune că acum este liber în Ucraina. Aparent, neo-nazistul nu poate călători în Germania în acest mo­ment: auto­ritățile ucrainene i-ar fi confiscat pașaportul.“[11] Dar poate să atace Rusia.

Detonarea Nord Stream, un actor statal sau o ocultă privată globală?

Aruncate în aer în 26 septembrie 2022 într-o operaţiune clandestină cu explozibili de mare putere, în prezent controversa analiştilor este dacă conductele Nord Stream, care transportau gaze naturale din Rusia către Germania, pe fundul Mării Baltice, au fost arun­ca­te în aer de către un stat şi serviciile lui secrete sau de către o grupare privată. S-a în­tâm­plat la numai cinci săptămâni de la asasinarea Dariei Dughina.

Peste o lună, Rusia a concluzionat că Marea Britanie a efectuat operațiunea, fiind folosiţi „spe­cialişti ai marinei britanice“ (Reuters, 20.10.2022: „Russia says UK navy blew up Nord Stream“), dar celebrul jurnalist de investigații evreu Seymour Hersh, cu reputaţia – uneori exagerată, poate – ca fiind conectat la surse din diverse servicii secrete, ameri­ca­ne şi israeliene, mai ales (care îl pot însă şi manipula sau folo­si), a anunţat că „Statele Unite au efectuat operațiunea, sub conducerea domnului Biden“, bazându-se pe declaraţiile hazar­date ale preşedintelui Biden, care îi ameninţase pe germani că SUA va găsi mijloace să oprească livrarea către ei de gaze ruseşti prin conductele Nord Stream.

Dar, la începutul lui martie 2023, o serie de articole şi reportaje (în SUA în The New York Times iar în Germania în ARD, Kontraste, SWR şi Die Zeit) au vorbit despre rezultatele pre­liminare ale cercetărilor unor procurori germani: aruncarea în aer a con­duc­telor sub­marine Nord Stream 1 și 2 a fost comisă de „un grup pro ucrainean“, iar comanda și finan­țarea atacului nu ar aparține unui stat, neapărat, ci, unui sponsor misterios, „despre care nu știm mare lucru“.

Die Zeit a spus că procurorii au identificat şi un iaht pentru scufundări care a fost folosit pentru trans­­portul unui echipaj de șase persoane în Marea Baltică, autorii atacului, respectiv cinci bărbați și o femeie care au închiriat barca. Nați­o­nalitatea făptuitorilor este neclară, căci sabotorii au folosit pașapoarte falsificate pro­fe­si­onal, folosite şi pentru a închiria iahtul deținut de o companie cu sediul în Polonia, care, „aparent, este deținută de doi ucraineni“, iaht cu care au părăsit portul german Rostock pe 6 septembrie, iar după ce au detonat conductele, l-au adus înapoi proprietarului.

Anchetatorii au găsit şi urme de explozibili pe masa din cabină din interiorul navei închiriate. Potrivit informațiilor publicate în Germania de radiodifuziunea publică ARD, de Kontraste și de Zeit, un serviciu secret occidental ar fi trimis la scurt timp după distrugerea con­duc­te­lor o infor­ma­ţie gratu­ită, un „pont“, serviciilor partenere europene, cum că „un comando pro-ucra­i­nean“ este responsabil pentru sabotaj. Dar chiar dacă urme­le duc până în Ucraina, an­che­tatorii nu au reușit încă să afle cine a comis fapta.

În schimb, în articolul din The New York Times se arată că serviciile de informații ame­­ricane au sugerat că autorii sabotării conductelor sunt nişte „oponenți ai președintelui Rusiei, Vladimir Putin“, înţelegându-se că sunt chiar ruşi (cel puţin majoritatea dintre ei), şi că nu se ştie ce persoană privată „a dirijat-o sau a plătit pentru operațiune“. Oficialii ame­ri­cani au declarat că sunt multe lucruri pe care nu le știu despre autorii atacului și afilierile lor, mai nota NYT.

Jurnalistul evreu Seymour Hersh a reacţionat gălăgios şi a declarat că indicarea altor autori ai detonării conductelor, alţii decât statul american, ar fi o diversiune: „Ei încearcă să distragă atenția de la povestea pe care am scris-o, care includea detalii enorme – zice el -. Des­criam un proces care a început înainte de Crăciunul anului 2021 cu implicarea con­si­­lie­ru­lui pentru securitate națională de la Casa Albă, Jake Sullivan. Ei au avut o serie de în­tâlniri într-o cameră secretă de la Casa Albă, știu și denumirea camerei“ (Seymour Hersh în interviu cu jurnalista chineză Liu Xin de la CGTN, în 11 martie 2023[12]).

Pe scurt, Seymour Hersh susţine improbabilitatea „ca un «grup pro-ucrainean» să fi produs această explozie“, insistând asupra vinovăţiei Casei Albe, şi, incitat parcă de insis­ten­ţele lui Hersh, la mijlocul lui martie până şi Vladimir Putin îşi exprima convin­ge­rea personală privind implicarea SUA în sabotarea conductelor, deşi serviciile de infor-ma­ţii ruse indicaseră Londra. Dar „dezvăluirile“ lui Hersh privind o voinţă de la Casa Albă şi a CIA, nu exclud deloc implicarea şi a elemen­tului privat în prim plan şi e de-a dreptul sus­pectă înverşunarea cu care el susţine că relatările despre implicarea unui grup pro-ucrai­nean ar fi o “operațiune de Acoperire a CIA” („The Cover Up“) din partea serviciilor secrete occidentale prietene. De ce nu ar fi chiar el intoxicat de cineva care vrea să im­plice masiv şi direct SUA în război cu Rusia, din moment ce primeşte materialele tot de la servicii secrete, de data aceasta probabil de la Mossad-ul israelian, care vrea să implice militar SUA şi împotriva Iranului, aliat Rusiei şi duşman al statului Israel? E o ocazie.

Joe Biden este până la urmă o marionetă gonflată a organizaţiilor Soros sau a familiei evreieşti britanice a lui Robert Maxwell, George Soros fiind la rândul său direct legat de Rothshcildzi (fără de care nu ar fi existat ca afacerist golbal) şi de Hodorkovski, pe care l-a susţinut nemijlocit în Rusia, alături de ramura din Anglia a clanului Rothschild. Aşa că belicoasa Casa Albă, condusă de Biden, poate fi implicată în sabotarea conduc­te­lor alături de un grup privat „pro-ucrainean“ sponsorizat de la Londra, precum cele re­pre­­zen­tate de Ponomarev, un rus „pro-ucrainean“ şi anti-Putinist. Toată implicarea lui Biden, descrisă de Hersh, nu presupune obligatoriu şi implicarea (deplină a) CIA.

Legăturile suspecte ale „elitelor“ magnaţilor spun destul de multe.

Familia lui Robert Maxwell din Marea Britanie, „mult temutul magnat britanic al presei“ care din secolul 20 „şi-a stabilit o prezență strategică în Statele Unite“, este aso­ci­a­tă şi cu familia Rothschild şi cu fiul lui Joe Biden, juniorul Hunter Biden, care a avut un rol esen­țial în finanțarea și asistarea companiei Metabiota (conform email-urilor acestuia publicate în premieră de The New York Post şi raportate public iniţial de londoneza Daily Mail în 25 martie 2022: „Hunter Biden DID help secure millions in funding for US contractor in Ukraine specializing in deadly pathogen research, laptop emails reveal“[13]), firmă res­pon­sabilă de înființarea sus­pectelor labora­toa­re biologice din Ucraina şi condusă de un partener al lui Ghislaine Maxwell, fiica lui Robert Maxwell şi partenera de viaţă şi de afaceri a bolnavului şi traficantului sexual Jeffrey Epstein (finanţistul evreu celebru pentru infracţiunile sale sexuale puse în serviciul „elitelor“). Fotografiile mediei mondene o prezintă adesea pe Ghislaine Maxwell alături de Nat Rothshcild, la Londra, deşi ea a fost apropiată şi de unchiul acestuia, finanţistul lon­donez Evelyn de Rothschild (1931-2022), din aceeaşi casă ban­cară evreiască şi care a ac­tivat şi în ramura franceză a afa­ce­ri­lor clanului, la compania Rothschild Frères. Familia Maxwell a fost de decenii im­plicată integral în geopolitică.

Astfel, cel puțin doi dintre nepoții lui Ghislaine Maxwell au lucrat la Casa Albă pentru administrația Obama-Biden, in­clu­siv la secretariatul de stat condus de Hillary Clinton[14] (departamentul Exter­nelor), precum fiul sorei ei, Alexander Djerassi, care a condus Biroul Afacerilor Orien­tu­lui Apropiat de la Casa Albă, ce administra relaţiile cu statele arabe, Israelul şi Iranul („Hillary Clinton ’gave Ghislaine Maxwell nephew a job at US State Department…“, în The Sun din 26 august 2020[15]).

Ea, Ghislaine Maxwell, a unit, cum ar fi vrut tatăl ei, viaţa elitelor londoneze cu cea a celor americane, mai ales în vicii, iar conexiunea se face prin lumea evreilor bogaţi. Alan Dershowitz, un celebru şi bogat avocat evreu american spunea că a devenit amic cu Ghislaine Maxwell prin Sir Evelyn și lady Lynne de Rothschild (prietena ei bună, care e şefa executivă a holdingului E.L. Rothschild şi proprietară a publicaţiei The Economist), „iar ulterior ne-am întâlnit cu ea de mai multe ori – în general în prezența unor oameni de seamă precum Bill și Hillary Clinton… și oameni de afaceri proeminenți“[16]. Şi Politico arată cum traficanţii sexuali de minori Ghislaine Maxwell şi Epstein erau prieteni cu per­soane proeminente din cercurile elitelor politice, academice, de afaceri sau ale dreptului din SUA şi Anglia, incluzându-l şi pe prinţul Andrew, duce de York din casa regală britanică, fost coleg cu ea la Oxford, când s-ar fi împrietenit, pe care l-au introdus la New York în lumea proxeneţilor şi a prostituatelor.

*

Dacă vorbim însă de Londra şi de „oponenți ai președintelui Rusiei, Vladimir Putin“, ca autori ai loviturii, ceea ce indicaseră serviciile secrete ruseşti, este evident că în centrul acestor grupuri, ca legătură, se află Ilya Ponomarev, iar articolul din The New York Times aproape că a şi spus-o, făcând o tri­mi­tere şi o asociere a sabotării conductelor cu grupul ce a asasinat-o pe Daria Dughina, crimă pe care SUA a condamnat-o, cum a con­damnat şi alte „sabotaje“ ale acestora, precum bomba ce a explodat pe podul din Crimeea.

Publicul larg are tendinţa de a crede că doar statele au puterea de organiza anu­mi­te lovituri militare conspirative, prin serviciile lor, dar adesea chiar şi acestea sub­con­trac­tează operaţiunile cele mai murdare, nu le execută direct (un exemplul fiind compania privată Blackwater – Constellis, contractată de armata SUA pentru cele mai dificile misi­uni). Iar mercenarii profesionişti se vând oricui.

În spatele lui Hodorkovski, cel mai îndârjit şi înrăit oponent al lui Vladimir Putin, stă clanul finaciar Rothschild, deşi în public, la Londra, oligarhul evreu „rus“ apare doar ca prieten cu Nathaniel Philip James Rothschild (care, având 52 de ani – fiind născut în 1971 – e cu 8 ani mai tânăr decât coetnicul său Hodorkovski), dar amândoi susţin deschis impe­ra­ti­vul lichidării fizice a lui Vladimir Putin.

Când se vorbeşte despre puterea familiei Rothschild, publicul larg se gândeşte la vreun bătrân care nu mai e prea implicat social, fenomen de percepţie publică subiectivă ce se repetă şi în cazul lui George Soros (care a fost şi el ridicat ca jucător global cu banii şi influenţa pri­mite de la Rothschildzi), deşi familia Rothschild numără sute de membri. În 1994, când la Frankfurt s-a sărbătorit cea de-a 250-a aniversare a naşterii lui Mayer Amschel Rothschild, „rabinul“ care a pus bazele dinastiei bancherilor internaţionali, au venit la sărbătoarea organizată de primărie circa 250 de membri ai familiei Rothschild care s-au adunat din toată lumea (evenimentul fiind cunoscut ca „1994 Rothschild besuch in Frankfurt“), fiind doar o parte a familiei. Au vrut atunci ca pe moneda euro să fie pus chipul primului cămătar Rothschild, sărbătoritul, dar au renunţat mai apoi.

Dacă şeful local al casei Rothschild la Londra, Nat Rothschild, are 52 de ani, vărul său omolog de la Paris are 43 de ani, acesta fiind Alexandre de Rothschild (Alexandre Guy Francesco de Rothschild, născut în 1980), din 2018 şeful afacerilor Rothschild cu baza în Franţa, ca succesor al lui David de Rothschild, bătrânul bancher care l-a cres­cut pe Macron la firma sa, după care acesta a ajuns preşedinte al Franţei. De aceea, Alexander de Rothschild e descris şi ca fiind „generaţia lui Macron“ (Emmanuel Macron fiind născut în 1977), cei doi fiind şi colegi, în trecut, la banca Rothschild din Franţa.

Clanul financiar Rothschild a cumpărat datoria ex­ternă a Ucrainei încă dinainte de războiul ruso-ucrainean demarat în 2022, nu neapărat pentru sine, ci, de exemplu, pentru fondul finan­ciar american Franklin Templeton (care este implicat şi în controlul Fondului Pro­pri­­e­tatea din România). Totodată, reţeaua familiei Rothschild are în Ucraina uriaşe in­te­rese, evi­dente şi prin prisma faptului că finanţele acestei ţări sunt con­si­liate din 2017 de către ea, ghidându-o cum „să ges­tioneze datoriile pe termen mediu“, emiţând ogligaţiuni către giganticele bănci Citi, Goldman Sachs și JPMorgan (în care Rothschildzii sunt acţio­nari) şi primind împrumuturi de la FMI, tot aşa cum Rothschildzii dirijează şi apără şi afacerile oligar­hului Igor Kolomoiski, fostul patron evreu al preşe­din­telui ţării, cum anunţa Reuters: „Ukraine pics Rothschild as advisor, hopes for debt swap“[17].

Globalismul vestic actual are la bază puterea magnaţilor şi corporaţiilor, nu statele. În lumea globalismului privat occidental, a marelui capital privat şi suveranităţii minimale a naţiu­nilor şi a statelor, voinţa centrelor de putere privată prevalează, statele şi serviciilor lor fiind subordonate acesteia şi neavând voinţă motrice.

Bunăoară, serviciile secrete occi­den­tale sunt prinse în organizaţia privată Le Cercle, înfiinţată între anii ’50 şi cel târziu în 1969 şi cunoscută şi ca The Pinay Circle şi descrisă drept „clubul occidental ultrasecret şi exclusiv al politici­enilor şi personalităţilor exponenţiale, al emi­nen­­ţelor cenuşii din are­na politică mondială“. Cei mai cunoscuţi fondatori ai acestui club privat al serviciilor secrete vestice sunt An­toine Pinay şi Jean Violet, care fuseseră până atunci participanţi regulaţi ai Grupului Bilderberg (guvernarea globală privată vestică exercitată de marele capital trans­frontalier).

S-a mai zis că „Cercle Violet – cum i se mai spune – este o aripă con­spi­rativă a or­­ga­ni­­zaţiei internaţionale Bilderberg“, fapt susţinut şi de investigatorul counter­­intelli­gence Robert Eringer, care arăta în lucrarea sa Global Manipula­tors că, în timp ce orga­nizaţia Bilderberg fixează politica „Noii Ordini Mondiale“, fiind mai mult un grup de discuţii, Cercle in­ter­­vine în transpunerea aces­­tei politici prin „acţiuni di­rec­te“. De ace­ea, în Le Cercle pre­va­lea­ză ofi­ţerii de informaţii din diverse ţări oc­ci­den­tale, gene­ra­lii NATO şi ma­rii bancherii, care îl susţin prin masive finan­ţări. S-a consemnat, mai rar, şi parti­ci­parea mag­natului financiar George Soros la grupul Le Cercle.

Şi Le Cercle şi gruparea Bilderberg au avut în spate de la început clanul finan­ciar Rothschild, atât prin participare directă, cât şi prin oamenii de bază ai familiei, pre­cum Norman Lamont, preşedinte al Le Cercle între 1996 şi 2008 şi totodată director la com­pa­nia N.M. Roth­schild & Sons şi preşedintele camerei bi­laterale de comerţ britanico-române, British Romanian Cham­ber of Commerce din Londra (Le Cercle a pătruns în structurile de stat din România în 1995 prin întrunirea organizaţiei la Bucureşti cu con­tri­buţia re­cru­ţilor ei Sergiu Celac, un evreu găgăuz ajuns translator al lui Nicolae Ceauşescu şi apoi, după 1990, ambasador al României la Londra, unde a devenit membru al Le Cercle, şi Ioan Mircea Paşcu – cf. lucrării generalului SRI r. Aurel I. Rogojan, Fereastra servi­ci­i­lor secrete, 2011, ca şi a referatului lui Paşcu, Extinderea NATO: Cazul României. Raport Personal, 2007).

Cea mai mare parte a publicului nu cunoaşte sau nu percepe deloc asemenea rea­li­tăţi şi nu în­trevede nici 1% din sforăria puternicilor sau magnaţilor lumii. Iar dintre cei­lalţi, cei care mai pricep mecanismul, majoritatea trec „de partea puterii“, a minciunii şi a ascunderii adevărului, din oportunism şi lipsă de caracter.

Nici Grupul Bilderberg şi nici Forumul de la Davos nu sunt entităţi statale, ci sunt entităţi private supra-statale, care fac de capul lor agenda lumii, şi, în culisele întrunirilor lor, trag sfori şi uneltesc firesc, continuu, împotriva suveranităţii naţiunilor-stat.

Forumul Economic Mondial de la Davos, WEF, condus de Klaus Schwab, unul dintre tătucii „Marii Resetări“ globale, celălalt fiind regele britanic Charles, de pe vremea când era încă doar prinţ, este, ca statut juridic, doar un ONG privat înregistrat în 1971 în Elveţia, dar am văzut în ianuarie 2023 cum ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, şi-a făcut un titlul de glorie profesională că a par­ti­cipat la întrunirea acestuia, numindu-l în comunicatul ministerului (mae.ro) drept „cel mai înalt nivel… inter­naţi­onal“, dar fără ca acesta să fie o structură a naţiunilor (ca ONU), ci a unor mari companii private zise „partenere WEF“.

Dar Bogdan Aurescu (care pe linie paternă se trage dintr-o familia iudaică din zona Focşani-Galaţi, ce se chemase Goldenberg înainte de românizarea numelui ei) a sub­ordonat întreaga politică externă a României tot unor ONG-uri sau organizaţii private iudaice, în frunte cu masoneria evre­iască B’nai B’rith, urmată de Congresul Mondial Evreiesc (World Jewish Congress, cea mai puternică orga­ni­zaţie iuda­ică globală, un fel de nou Kahal sau Qahal), Anti-Defamation League (ADL, un fel de Gestapo global al iudeo-sionis­­mu­lui, creat de masoneria evreiască B’nai B’rith), Conference of the Presidents of Major Ame­­ri­can Jewish Organi­za­ti­ons (a marilor lideri ai evreilor din SUA), National Coa­lition Suppor­­ting Eurasian Jews (a inte­re­se­lor iudeilor din spaţiul rusesc) şi World Jewish Resti­tu­tion Organisation (organizaţie înfiinţată în 1993 la Ierusalim şi con­dusă de „pri­e­tena“ şi îndrumătoarea politi­ci­enilor români – mai ales de la PSD -, Colette Avital, isra­e­lianca cu origini în România), cu care Aurescu se „consultă“ mereu privind politica de urmat de către România (conform comunicatelor mae.ro de genul „Întrevederea minis­trului afacerilor externe Bogdan Aurescu cu repre­zentanţii principalelor organizaţii evre­ieşti internaţionale“, fiind anunţate mai multe ase­me­nea întrevederi, periodice[18]) .

Colaborarea ministerului român de Externe (MAE) cu lojile europene ale B’nai B’rith a început din 2012 sub numele de „Podurile Toleranţei“, avansată de secre­ta­rul de stat pe atunci Bogdan Aurescu, şi tot el a semnat, ca ministru, protocolul de cola­borare al MAE cu filiala din România a masoneriei evreieşti, B’nai Brith, în februarie 2015 (https://www.mae.ro/node/30469).

La începutul lui aprilie 2023, Bogdan Aurescu anunţă că a devenit membru şi al „European Council on Foreign Relations (ECFR)“, un ONG tranfrontalier privat înfiin­ţat pentru Europa de către fun­daţia familiei evreieşti Soros şi numit astfel ca replică cores­pon­dentă europeană a mai marii organizaţii globaliste americane Council on Foreign Relati­ons. La înfiinţarea ECFR, adresa biroului din Londra (primul birou) era aceeaşi cu adresa Open Society Foundation (a lui Soros), inclusiv acelaşi etaj şi ace­laşi număr de telefon. Explicaţia e dată într-un raport din 2006 al Soros Foundation Network: aceasta îşi asumă în între­gime naşterea ECFR, scriind la capitolul „Looking to Europe for Global Leadership“: „Într-o nouă importantă dezvoltare, Institutul pentru Societate Deschisă a înființat în 2006 Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). Scopul ECFR este de a consolida rolul Uniunii Europene ca societate deschisă și de a influența politica externă a UE, astfel încât să promoveze valorile unei societăți deschise la nivel internațional, în special în vecinătatea sa imediată.“ (pag.8 a „Soros Foundations Network 2006 Report“[19]). Şefii din umbră şi sponsorii ECFR, George Soros (tatăl) şi Alexander Soros (fiul), sunt pre­zenţi în organizaţie ca falşi „reprezentanţi ai Ungariei“ (https://ecfr.eu/council/ la pozi­ţia Hungary), acţionând de fapt împotriva regimului suveranist al acestei ţări.

*

Daniel Kurtz-Phelan

Şi la Davos, în ianuarie 2023, intervenţia lui Aurescu a fost moderată de redactorul șef al Foreign Affairs, Daniel Kurtz-Phelan, un „evreu agnostic“ din Brooklin, fost consi­lier, şi el, la Secre­ta­ri­atul de Stat condus de soro­şis­ta Hillary Clinton în 2009-2013. Foreign Affairs, care a făcut în ianuarie 2023 bucătărie politică la Davos prin Kurtz-Phelan, inclusiv cu Aurescu, e la rândul ei o publicaţie a celui mai vechi şi mai mare think-tank privat de politică ex­ternă al SUA, Council on Foreign Relations (CFR, mode­lul ECFR-ului produs de Soros), condus de alţi doi evrei, dilomatul Richard N. Haass şi David Rubenstein de la gigantica companie transfrontalieră The Carlyle Group, consiliată de clanul Rothschild de mulţi ani (conform Reuters: „Carlyle hires Rothschild“[20] şi comu­ni­ca­telor Carlyle cum că achizi­ţii­le îi sunt gestionate de către Edmond de Rothschild Group[21]), Carlyle fiind şi „parteneră“ a Forumului Davos, iar Rubenstein fiind şi mem­bru al consi­liu­­lui de conducere („Board of Trustees“) al acestui Forum de la Davos.

Evident că şi principalele companii gigant în care sunt investitori Rothschildzii – asu­mate în Rothschild Investment Corp Portofolio -, precum Apple Inc, Chevron, JP Morgan Chase şi Blackstone Group, sunt „partenere“ ale forumului de la Davos (fiind înşirate pe lista publică cu deschidere alfabetică Weforum.org/Partners), dar multe din cele 200 de companii globale unde e prezentă fami­lia Rothschild sunt de asemenea prezente pe lista „parte­nerilor“.

Majoritatea acestor companii vizează o oportunitate de dezvoltare prin ex­tin­­dere odată cu „reconstrucţia Ucrainei“ postbelică, însoţită, preferabil, şi de prăbuşirea Rusiei, motiv pentru care, tot în ianuarie 2023, a fost invitat să vorbească Forumului de la Davos şi Zelenski, preşedintele Ucrainei, care a cerut mai mult arme, mai ales tancuri grele moder­ne, iar ca liderii marilor companii occidentale să-şi instaleze corporaţiile în Ucraina pentru „reconstrucția țării“, corelat cu una din „misiunile WEF“ asumate: „Econo­mic Progress for Stakeholder Capitalism“ (Progres Economic al Capitalismului Părților Interesate).

Zelenski anunţase deja refacerea Ucrainei cu cel mai mare fond evreiesc global, BlackRock, în timp ce şi Israelul, prin ambasadorul său în Ucraina, Michael Brodsky, a anunţat şi el un „Plan Marshall“ pentru Ucraina postbelică („A Jewish-Israeli Plan for Ukraine’s post-war reconstruction“). Prima înţelegere dintre Zelenski și şeful evreu al gigan­ticei corporaţii financiare BlackRock, Larry Fink, a avut loc în luna septembrie 2022. Atunci l-ar fi convins BlackRock pe Zelenzki să-i fie predată „reconstrucția țării“, iar în noiembrie 2022 ministerul ucrainean al Economiei a semnat, la New York, un memo­ran­dum cu BlackRock privind „consilierea guvernului ucrainean pentru o foaie de parcurs în vederea reconstrucției post-conflict“[22].

Dar Larry Fink, principalul magnat evreu ce deţine BlackRock, este şi el mem­bru în consi­liu­l de conducere al Forumului Economic Mondial de la Davos, acel „Board of Trustees“ condus de Klaus Schwab alături de Marc Benioff, David M. Rubenstein, Leo Rafael Reif şi alţi mari şefi de afaceri („W. E. Forum leadership and governance“[23]).

***

[1] https://www.thepostil.com/wartime-remarks/

[2] Vladimir Tismăneanu, „Cine a fost Ghizela Vass?“, pe https://www.contributors.ro/cine-a-fost-ghizela-vass-despre-dosare-intrigi-si-anchete/

[3] Ofensiva actuală a oligarhiei financiare internaționale contra Rusiei lui Putin este o copie la indigo a ofensivei oligarhiei financiare iudaice din Marea Britanie contra Imperiului țarist, din 1917. A se vedea: Nikolai Starikov, 1917. Dezlegarea enigmei revoluției „ruse“, 2017 (v. https://anonimus.ro/2018/02/1917-dezlegarea-enigmei-revolutiei-ruse/), ca şi Antony Sutton, Wall Street and the Bolshevik Revolution. Clairview, 2016. Diferența dintre situații rezidă în faptul că, în 1917, oligarhia financiară a Imperiului Britanic (Perfidul Albion) acționa absolut camuflat, după cum relevă Nikolai Starikov, pe când, acum, finanța internațională iudaică o face „la vedere“. Chiar ostentativ! (notă a colonelului r. Vasile Zărnescu).

[4] Cf. https://www.theguardian.com/world/2022/aug/21/ex-russian-mp-claims-russian-partisans-responsible-for-moscow-car-bomb

[5] zhydo, pronunțat jido în tot arealul slav, a dat în limba română jidov/i. De reținut că în Polonia nu există cuvîntul „evreu/i“, și dintotdeauna s-a spus și s-a scris: Źydowski, pronunțat jidovski. Exemplu: „The orga­ni­zation was called Źydowska Organizacja Bojowa (ŹOB; Jewish Combat Organization)“, cf. Lucy S. Dawidowicz, The War Against the Jews 1933-1945. Bantam Books. New York, Toronto etc., May 1986, pag. 315, pag. 316-320, 329 etc. (în română Lucy S. Dawidowicz, Războiul împotriva evreilor. Editura Hasefer, București, 1999, pag. 287).

Ca variantă a zhyd, zhydo, jid, jido (feminin zhydivka, zhydovka, jidovka) apare tot în limbile slave şi yid (de unde şi numele limbii idiş), ceea ce l-a nedumerit pe liderul sovietic Nichita Hruşciov, la un congres în Ucraina, la Lvov (Lviv), când a văzut că yevreyi se numesc singuri cu un apelativ despre care credea că este peiorativ, yidzi (jidzi), dar aceştia – arăta liderul sovietic în memoriile sale – l-au asigurat că numele nu are nimic insultător, ci este doar vechi, ceea ce Hruşciov ar fi verificat şi a văzut şi personal în vechea literatură ucraineană (Nikita Khrushchev, Khrushchev Remembers. New York 1971, p. 145).

[6] https://archive.kyivpost.com/article/content/ukraine-politics/q-a-with-hryhoriy-nemyria-former-deputy-prime-mini-71625.html

[7] https://www.incorectpolitic.com/expose-restart-romania-si-rezist/ şi https://www.justitiarul.ro/inceputurile-miscarii-rezist-programele-restart-si-recrutii-romani-ai-acestora-ii/

[8] cf. https://www.kyivpost.com/russia/bringing-down-putins-regime-worlds-first-ever-interview-with-a-leader-of-russian-nra.html

[9] https://en.topwar.ru/212103-nahodjaschijsja-na-ukraine-jeks-deputat-gosdumy-inoagent-ponomarev-vyskazalsja-o-napadenii-terroristov-na-brjanskuju-oblast.html

[10] https://www.newsweek.com/what-russian-volunteer-corps-hostages-taken-russia-ukraine-1785038

[11] https://www.spiegel.de/panorama/justiz/rechtsextremer-kampfsportler-der-neonazi-krieger-aus-moskau-a-1253163.html

[12] https://news.cgtn.com/news/2023-03-10/Liu-Xin-s-interview-with-Seymour-Hersh-1i4c0naSYgw/index.html

[13] https://www.dailymail.co.uk/news/article-10652127/Hunter-Biden-helped-secure-millions-funding-military-biotech-research-program-Ukraine.html

[14] https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/biden-obama-i-soros-implica-i-n-finan-area-laboratoarelor-biologice-din-ucraina-1575366

[15] https://www.thesun.co.uk/news/12502478/clinton-gifted-job-ghislaine-maxwell-nephew/

[16] https://www.spectator.co.uk/article/the-ghislaine-maxwell-i-know/

[17] https://www.reuters.com/article/ukraine-eurobonds-idUSL8N1LO3RP

[18] https://www.mae.ro/node/53761 şi https://www.mae.ro/node/56781

[19] https://www.opensocietyfoundations.org/uploads/cbdbf3ce-5497-4a41-adbc-7160c825817e/a_complete_3.pdf

[20] https://www.reuters.com/article/us-carlyle-group-idh-idUKBREA4D0M020140514

[21] https://www.carlyle.com/media-room/news-release-archive/private-investor-consortium-completes-acquisition-duff-phelps

[22] https://www.incorectpolitic.com/razboiul-rabinilor-cu-rusia-lui-vladimir-putin-si-anuntul-evreilor-ca-vor-actiona-pentru-refacerea-ucrainei-ca-un-mare-israel/

[23] https://www.weforum.org/about/leadership-and-governance