Nicholas Dima, fost profesor pentru US ARMY: România trebuie să se pregătească de negocierea frontierelor cu Ucraina

 

Scriitorul și jurnalistul român  Nicholas Dima, (foto), fost deținut politic anticomunist și apoi, după emigrarea în SUA, profesor pentru militarii americani în cadrul mai multor colegii de război, cum ar fi Fort Bragg, cea mai mare baza militară din lume  cât și la școala de elită a Armatei SUA – West Point Academy – apoi jurnalist la Vocea Americii timp de peste două decenii, cu o carieră impresionantă, felicitat de doi președinți americani, Ronald Reagan și George Bush, pentru lucrările sale, a avut amabilitatea să ne împărtășească punctul său de vedere despre Războiul din Ucraina, oferind cititorilor români o adevărată frescă a Marii Resetări care se derulează prin conflictul din vecinătatea noastră, în care se bat la vedere forțele SUA și UE cu cele ale Rusiei, cu China în expectativă. 

Iată viziunea sa extraordinară, expusă într-un articol publicat de  https://www.activenews.ro .

Războiul din Ucraina: Observații și Perspective

de Nicholas Dima

Intro: Se știe ca războiul înseamnă continuarea politicii prin mijloace violente; înseamnă impunerea voinței unei tari asupra alteia cu rezultate de cele mai multe ori dramatice. Radacina razboiului este insasi natura noastra. Natura umană s-a mai imblanzit de-a lungul istoriei, dar nu s-a schimbat. Religia in general si religia creștină in mod special au temperat comportarea violenta la nivel individual, dar prea puțin la nivel de stat. In aceste zile, interesele statale si internaționale, cunoscute sau ascunse, se ciocnesc din nou in Ucraina.

***

Ca român cunosc bine si detest expansionismul rusesc si consecințele lui. In ultimii două sute de ani pământul românesc a fost încălcat și invadat de Rusia de 12 ori. 

In prezent, Moscova isi redescopera vocația imperială in Ucraina, dar de data aceasta ceva e neclar. Kievul a fost si este încurajat de anumite cercuri internationaliste sa provoace Rusia pentru a o forța sa se supuna planurilor occidentale de resetare a lumii. In acest sens, și fără a-si dezvalui public intențiile, forțele globaliste si-au mobilizat aproape toate resursele de care dispun pentru a-si atinge scopul. 

Personal, n-am incredere-n Rusia, dar după 53 de ani in America nu mai am încredere nici in politica de azi a Americii si nici in a marilor tari occidentale.

Ce se intampla?

Potrivit analizelor oficiale publicate la Washington, China rămâne principala adversara a Statelor Unite si a occidentului. 

Prin ‘occident’ se înțelege grupul de tari capitaliste dezvoltate care au adoptat democrația de tip neo liberal promovată de Statele Unite.

Interpretarea ideii de democrație a devenit însă arbitrară si destul de elastica. Oricum, țările occidentale încearca sa impuna si altora sistemul lor prezentandu-l drept o panacee universala, dar urmarindu-si cinic propriile interese. 

Altfel, dacă China ramane principalul adversar al lumii occidentale, cum se explica actuala mobilizare generala impotriva Rusiei? Se explica prin faptul ca sistemul politic promovat de America si de Uniunea Europeană a fost acceptat in ultimii ani si de Ucraina. Moscova a fost invitată si ea sa facă parte din noua ordine mondiala, dar a primit un rol secundar si subordonat pe care l-a respins. Confruntarea cu perspectiva extinderii Alianței Nord-atlantice pana la granițele ei, Rusia a spus Niet. In consecință, dialogul diplomatic a fost inlocuit de un dialog armat.

Ideea extinderii sferei de control a unei tari pana la limite maxime e străveche. A infaptuit-o Imperiul Roman acum doua mii de ani, dar fără un plan prealabil si fără un scop clar. De altfel, lumea cunoscută era limitata in acele timpuri. O extindere remarcabilă a realizat-o Anglia cu destul de mult succes in secolul 19. Apoi, acum o sută de ani, fosta Uniune Sovietică a încercat sa colonizeze întreaga planetă.

La acea data promotorii globalizarii aveau deja un plan, aveau o ideologie, se bazau pe expansionismul rusesc, si aveau la dispoziție Armata Roșie. Cladita pe o ideologie falsă si pe resurse limitate planul de comunizare mondială a eșuat. Ideea dirijării întregului glob a fost preluată totuși după cel de al doilea război mondial când spre sfârșitul ostilităților invingatorii au pus bazele unei noi ordini mondiale. Aceștia au lansat totodată o viziune globală de reorganizare si de guvernare a lumii.

***

La aceasta ora înaintată a istoriei exista doua viziuni de guvernare globală: Prima viziune este promovată de America si de Occident, se face cu manusi, cu ademeniri, si la suprafața e benevolenta. Cine se afla in spatele acestei viziuni? La prima vedere, planul globalist e promovat de Washington si in mod special de Departamentul de Stat si de Casa Alba. Planul e dirijat însă din spate de către marile corporații, de miliardari si de lideri politici care controlează resursele naturale, financiare si mediatice ale lumii. Aceste cercuri urmăresc reorganizarea lumii… chipurile pentru salvarea planetei si pentru binele tuturor. Intențiile sunt lăudabile, dar Blaise Pascal, filozof francez din sec. 17, a atras atenția ca „drumul către iad e pavat cu intenții bune!”

Noua viziune postbelica a fost pusă in practică treptat prin diferite organizații si organisme ca Națiunile Unite, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, Uniunea Europeană, Forumul Economic Mondial, si pe plan militar, Alianța NATO… Viziunea globalista e promovată totodată prin numeroase fundații si cluburi particulare, prin diverse organizații secrete, si prin organizații neguvernamentale, dintre care menționez bine-cunoscută fundație Soros. Pregătirile pentru realizarea noii ordini mondiale se fac in culise si in intimitatea unor grupuri de mari inițiați. In documentată sa carte intitulată Superclass, David Rothkopf menționează o parte din corporațiile supranaționale si unii dintre miliardarii si liderii politici mondiali care dirijează destinele omenirii. Cu toate acestea, adevaratii conducatori, probabil o mana de indivizi inconjurati de un cerc restrâns de adjuncți, nu sunt cunoscuți. Oricum, intenția lor este sa controleze destinele planetei.

La concret si la obiect, aceasta viziune este materialista, internationalista si implicit antinationala, si in final, anti-crestina si contrară firii umane. Într-un asemenea sistem religia tradițională centrată pe o fiinta divina este inlocuita cu conceptul de drepturile omului centrat pe voința, pe interesele, si pe viziunea unor indivizi. Scopul urmărit, declarant in mod indirect sau implicit, este infaptuirea raiului pe pamant; un rai terestru într-o lume fara morala creștină si fără Dumnezeu. Se contureaza o lume noua condusa de ‘iluminati intunecati’al căror ultim scop este ruperea omului de originea sa divina. Într-o asemenea lume bărbații se casatoresc cu alți bărbați, femeile se culcă cu alte femei, copiii cresc fără educație morala si tinerii sunt dezorientati. In aceasta lume banul si plăcerile imediate sunt singurele scopuri ale vieții. Nu e de mirare ca bisericile creștine din occident s-au golit si in multe locuri au început sa apară temple dedicate lui satana.

O viziune opusă globalizarii occidentale ramane comunismul, rebotezat între timp socialism in China si progresism in America. Si aceasta viziune reprezinta tot o lume fara niciun Dumnezeu. De altfel, cele două viziuni diferite doar ca metode: comunismul clasic a fost aplicat prin crime brutale in timp ce globalizarea se face cu zambre si cu batoane de ciocolată. Scopul urmărit de amandoua este același: control total asupra omului si asupra întregii societăți.

***

Aici mă simt obligat sa deschid o mica paranteza. Cu experiența penitenciara personală si mai ales de familie am studiat cele doua mari crime impotriva umanitatii comise de securitate in închisorile din România; asa-zisele reeducari de la închisoarea din Pitești si respectiv din Aiud. Acolo diavolul a experimentat cum poate fi forțată natura umană astfel încât omul să urmeze un curs nefiresc impus din afara. Am scris despre ele in cartea Marturii Dedicate Eroilor si Martirilor Noștri publicată la București in 2018 (Editura INST). Prima reeducare s-a făcut prin metode barbare si a vizat limitele fizice ale tineretului intemnitat. A doua a fost sofisticata si a vizat pervertirea sufletească a deținuților politici maturi pentru a accepta oranduire comunista a acelor zile. La Pitești oamenii erau striviți fizic; la Aiud erau ademeniți si cumparati sufletește.

Convingerea mea este ca rezultatele acelor experimente sunt folosite acum la nivel mondial de cercurile globaliste in vederea pervertirii sufletului omenesc; pentru instrainarea omului de originea lui spirituala. Si e foarte greu sa te opui globalistilor de azi care după ce au monopolizat resursele omenirii, te ademenesc cu tot felul de jucării sclipitoare de la burse de studii in Anglia si concedii la Nisa pana la posturi diplomatice si posibile fotolii ministeriale… Știu papusarii din umbra cum sa atraga si sa perverteasca oamenii! Si dacă identifici si denunti scopurile si mijloacele globalistilor sar pe tine aplaudacii din presa aservită pe motiv ca incalci drepturile omului. Iar pentru cei ‘inraiti’ care continuă să se opună ‘nobilelor’intentii mondiale, mai exista si varianta Pitesti…

Se pare ca întreaga lume a devenit un camp experimental in care metodele variază de la cele aplicate la Pitești la cele aplicate la Aiud. Cine experimentează pe noi si ce se urmărește? La închisoarea din Pitești experimental era condus de locotenentul zis Ion Marina, pe nume real Itzikovici. La Aiud era condus de colonelul Crăciun. Cei care au studiat fenomenul susțin ca amandoi raportau rezultatele direct la ministerul de interne, condus aproape tot timpul de evrei, si care la randul lor îl raportau la Moscova tot pe filiera evreiască. Mulți din liderii mondiali de azi care urmăresc reorganizarea lumii sunt de asemenea evrei si unii cercetători se întreabă consternati: unde vor sa ajunga? 

Nu-si dau seama oare ca mulți foști comuniști s-au întors împotriva lor? Că in prezent antisemitismul e in crestere si lumea se poate întoarce împotriva lor?

Am avut o discuție cu pastorul Richard Wurmbrand pe aceasta tema. Am fost împreună in aceeași închisoarea din Gherla, dar ne-am cunoscut personal la New York. Pastorul, evreu roman botezat si creștin activ, mi-a spus resemnat si ingandurat ca evreii au o misiune grea in lume. Ei si-au asumat cumva rolul de a-i biciui pe creștini ca sa se întoarcă la Dumnezeu. Si in timpurile din urma, a subliniat el, înainte de venirea mantuitorului, evreii îl vor accepta si ei pe Iisus. Trăim oare timpurile din urma?

***

Actualul război din Ucraina nu este altceva decat un nou pas, dar unul extrem de important, in noua încercare de dominare mondială. Pentru a fi înțeles, războiul trebui analizat din trei unghiuri sau perspective: Globala, Umanitara, si pentru noi, din perspectiva romaneasca. Cea mai importantă analiza este cea globală. Elucidarea acestei perspective este evitată in mod premeditat in presa aservită intereselor globaliste. Ni se impune sa credem si sa susținem ca Rusia, o tara agresiva si dictatoriala, a atacat Ucraina, chipurile o tara pasnica si democrata. In consecință, potrivit noii propagande, libertatea întregii omeniri ar fi amenințată de Moscova. Cine nu acceptă acest postulat este etichetat drept inamic al adevarului… Orwell a avut dreptate! Numai ca si adevarul si democrației sunt interpretate după interese.

Este adevărat ca Rusia a invadat Ucraina, dar realitatea este mult mai complicată. De altfel, ca analist eram convins ca Rusia nu va ceda controlul asupra Ucrainei fără mari violente. Nu m-am așteptat totuși ca războiul sa inceapa atat de repede. Personal, intuiam intervenția militară in cativa ani, înainte ca generatia care a cunoscut Uniunea Sovietică, inclusiv Putin, sa dispara. Moscova s-a grăbit însă intelegand probabil ca timpul nu lucrează in favoarea ei. Acum, pentru ca războiul a început, mă tem ca nu mai poate fi oprit.

Rusia actuala nu mai are o viziune globala proprie. O asemenea viziune înseamnă capacități economice si militare de anvergura, înseamnă un plan pro-activ de acțiune si înseamnă capacitatea aplicării planului. Moscova nu mai are aceste posibilități, dar are in schimb un arsenal nuclear masiv cu care poate amenința si amenință interesele occidentale.

După 30 de ani de confuzie si derută, Rusia și-a regăsit echilibrul revenind la originea ei slav ortodoxă si la tendintele ei mesianice si naționaliste. In noul context geopolitic de azi, Moscova și-a redefinit totodată prioritățile si, între altele, a respins categoric pierderea Ucrainei si cooptarea ei in orice alianță ostilă. Un asemenea act i-ar amenință atat statutul de putere regională cat si existența statală. In consecință, Rusia a decis sa invadeze Ucraina înainte de a fi prea târziu si astfel să blocheze extinderea pactului NATO.

La vedere, actualul război este între Rusia si Ucraina. La o analiza mai adanca este o confruntare acerbă dintre America si Occident, pe de o parte, si Rusia (si in viitor China), pe de alta parte. Si tragedia acestui război consta in faptul ca nici una din tabere nu-si permite sa piarda. Dacă Moscova pierde războiul, Federatia Rusa se dezmembreaza. Daca Occidentul pierde, Ucraina se destrama si politica de globalizare intra intr-un mare impas.

In opinia mea ambele tabere pornesc de la principii greșite pentru ca nici una nu răspunde aspiratiilor umanității: oamenii au nevoie atat de bunuri materiale cât si de implinire spirituala. Omul aspira la nemurire sufleteasca si continua sa creada in Dumnezeu. Una din cărțile mele, publicată initial in limba engleza in America si recent in limba romana in tara, se numeste Scopul si Semnificatia Vietii. Așa cum spunea un poet martir al închisorilor comuniste, semnificatia vietilor noastre…e mult mai presus de arhangheli si astre, e’n vesnicia Ta’ înțelepciune! Oricat s-ar sforta dirijorii globalizarii, nu ii pot lua locul lui Dumnezeu.

Occidentul oferă într-adevăr bunuri materiale, dar este din ce in ce mai gol spiritual. Ce oferă in schimb Rusia? Din păcate, orice ar oferi, cei care o cunosc nu mai au încredere in ea. Moscova va trebui sa facă eforturi uriașe ca să câștige încrederea vecinilor ei. Nimeni nu știe ce ne rezerva viitorul, dar consecințele acestui război pot fi catastrofale la nivel global.

După aproape trei luni de la declansare, războiul din Ucraina a intrat in a doua să faza. Inițial, Putin s-a așteptat probabil ca va încheia ostilitatile in cateva zile si va instaura la Kiev un guvern pro-rus. Este evident ca el nu a cunoscut nici pregatirea precară a armatei sale si nici hotararea occidentului de a ajuta Kievul masiv pe plan militar. Realitatea de pe campul de lupta s-a dovedit diferită atât pentru Rusia cat si pentru globalisti. Între timp, Rusia s-a repliat si și-a concentrat forțele in regiunile de est si de sud ale Ucrainei care se numeau candva Noua Rusie. In aceasta etapa, Moscova urmărește să îngenuncheze Ucraina blocandu-i ieșirea la mare. O blocare completa ar suprima Kievul care cu greu si-ar mai putea exporta produsele.

***

Pentru noi romanii, întrebarea este: unde se vor opri rușii? Pe Nipru, pe Nistru, sau vor ajunge la Dunăre? Va îngheța oare conflictul undeva pe la jumătatea, or va ajunge la granițele României si va confrunta forțele NATO? Deocamdată nimeni nu știe.

Ce urmăresc însă globalistii si strategii Americani? Marii jucători globalisti se ascund in culise si scot la vedere doar oficialitatile Americane care le fac jocul. Aceștia fac declarații vehemente si îndeamnă la lupta. Secretarul de stat Antony Blinken, de exemplu, susține ca dorește ca Rusia sa slabeasca astfel incat sa nu mai poata comite asemenea acte ca invadarea Ucrainei. Ministrul apărării, Austin Lloyd, a afirmat la rândul său ca urmareste ca Moscova să nu mai fie capabila sa-si ameninte vecinii. Afirmații diplomatice si frumoase, dar milioane de oameni suferă consecințele nefaste si economia mondială a început sa tremure. Alti lideri Americani, in special membri ai Congresului, susțin ferm continuarea războiului si vor ca Rusia sa fie învinsă la ea acasă. Si președintele Biden și-a modificat recent retorica afirmand ca Ucraina poate si trebue sa invinga in acest război contra Rusiei. Țările membre ale Uniunii Europene sunt cumva mai reținute, dar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat si el Ucraina la lupta pana la victorie. Între timp, Kievul încearcă sa atraga România si Polonia in conflict sperand in interventia militara directă a alianței Nord Atlantice si a Americii.

Analistii independenti si obiectivi atrag insa atentia ca Rusia nu trebuie pusă la colț pentru ca in disperare de cauză ar putea recurge la arme de distrugere in masă.

De fapt Vladimir Putin a emis deja un avertisment sever in acest sens. Între timp, ministrul său de externe Serghei Lavrov, a menționat riscul provocării celui de al treilea război mondial si nu a exclus posibilitatea ca un asemenea război sa devina nuclear. 

O nouă ordine mondială se conturează intradevar si noua ordine nu pare a fi nici cum o visează occidentul si nici cum si-o doreste Moscova. Si sa nu uităm ca dacă Rusia va fi supusă si răpusă, rămâne China; o putere majoră reprezentand o problema pe aceeași masura.

Pe de alta parte, perspectiva umanitara a războiului este tragică, e larg mediatizată si e bine cunoscută:milioane de refugiați, distrugeri masive, victime nevinovate… O mare tragedie care nu trebuia sa se intample in secolul 21. Într-adevăr, natura umană s-a schimbat foarte puțin de-a lungul veacurilor.

***

In încheiere si foarte pe scurt . 

Ucraina post-sovietică a denunțat stalinismul, dar menține intactă moștenirea rămasă de la Stalin, și anume teritoriile românești ocupate prin forța brutală de URSS in 1940 și oferite Kievului.

Ucrainienii țin cu dinții de aceste teritorii si nu le vor retroceda de bună voie. De fapt, guvernul de la Kiev considera in mod oficial că România era principala țară inamică a Ucrainei. 

Între timp, românii din Ucraina erau tratați cu dușmănie și au fost persecutați si deznationalizati. De exemplu, cărți inocente pentru copii de Ion Creangă au fost confiscate si distruse. Ucrainienii au depus permanent eforturi susținute să stingă identitatea românească din Bucovina și Bugeac. 

Exemple sunt numeroase si continua pâna in ziua de azi. Ce face guvernul de la București pentru promovarea drepturilor românilor ? 

Îi indemn pe cititori sa tragă singuri concluziile de rigoare. Altfel, ca geograf, mă întreb din nou unde se vor opri Rușii? 

In concluzie, să rămânem umanitari, dar sa nu uităm ca avem de aparat o țară, o națiune, o limba si o cultura. Războiul se va încheia la un moment dat si atunci granițele Ucrainei vor fi negociate. România trebuie sa se pregătească din timp…