Dezbatere juridica asupra retragerii titlului de Doctor Honoris Causa acordat Mareșalului Ion Antonescu, în 1941, de către Universitatea București.

Caroline Gunderode
Incorect Politic
Martie 7, 2023

Dezbatere juridica asupra retragerii titlului de Doctor Honoris Causa, acordat Mareșalului Ion Antonescu, în 1941, de către Universitatea București.

Autor: Alexandru Amititeloaie

 

VIPERILE LUCREAZĂ ȘI NOI DORMIM

Da, dragi români, dușmanul ne-a pătruns demult în organismul statal, pe care, cică, noi îl legitimăm „democratic” cu prerogative guvernamentale. Dar, nu observăm cu câtă perversitate, șiretenie, înșelăciune și viclenie s-au strecurat în funcții de importanță capitală, elemente vădit ostile față de neamul românesc, angajate din ce în ce mai transparent în planul distrugerii ființei noastre naționale. Se petrec lucruri anormale, după gândirea noastră, se iau decizii aberante, ce frizează bunul simț și logica elementară, dar ne limităm a le califica nebunii, și atât. Dacă am merge cu gândirea mai departe ne-am da seama că în timp ce pentru noi aceste decizii sunt acte nesăbuite, în schimb pentru alții ele se înscriu într-un concept, într-un plan, desigur diabolic, dar elaborat, chibzuit, cu un scop clar definit.

O ultimă nebunie de dată recentă, constă în retragerea titlului de Doctor Honoris Causa, Mareșalului Ion Antonescu, acordat în 1941, de către Universitatea București. Retragerea a fost decisă de aceeași universitate, mai precis de actuala ei conducere , care și-a permis aberația de a comprima perioada celor 82 de ani și să anuleze decizia conducerii din 1941, prin care s-a acordat acest titlu. Iată cum și această instituție a devenit instrumentul comisariatului sovietic, resetat sub denumirea de „Elie Wiesel”. Cum să te mai numești „universitate”, focar de învățătură, știință, înțelepciune, cultură, dacă ai neobrăzarea să invoci perfid „autonomia universitară” și așa zisele criterii „etice” în justificarea acestui act de-a dreptul descalificant?

Puteți voi, senatul anului 2023, să anulați voința și hotărârea celui din 1941? Ați studiat Laudațio care a argumentat și susținut acordarea acestui titlu? Ce anume din acest laudațio nu corespunde adevărului? Ce știți voi de personalitatea Mareșalului Antonescu? Ceea ce v-a dictat Institutul „Elie Wiesel”? Aflu că președintele acestui senat, un anume Claudiu Paul Buglea, ar fi conferențiar la drept. Mintea lui n-a produs vreo scânteie de logică juridică, patronând o asemenea decizie aberantă? Îl informez pe nesăbuit că tempus regit actum (timpul guvernează actul) este un principiu fundamental pentru o ordine juridică firească, așezată, capabilă să traverseze momentele de turbulențe prin care trece societatea. Nu m-aș mira dacă s-ar constata la un moment dat că și individul face parte din haita de plagiatori, alături de Ciucă, Bode și alți împiedicați mintal ce sufocă biata noastră țară. Apropo, clanul acesta, pretins „senat”, n-ar trebui să ia la mână toate doctoratele patronate de universitate, măcar în ultimii 30 de ani, și să-l lase în pace pe Mareșal? Să vezi atunci ce cutremur s-ar produce în lumea politică, asociată atât de grotesc cu cea „științifică”.

Se invocă pentru decizia de retragere punctul 7.1.4. din Regulamentul universității privind acordarea titlurilor onorifice. Dar să vedem ce prevede acest text, adică să operăm cu materialul clientului: „Un titlu onorific conferit în baza prezentului regulament, poate fi retras în cazul în care, ulterior acordării acestuia, persoana nominalizată a fost condamnată definitiv și irevocabil pentru crime împotriva umanității.” Uitați-vă, dragi prieteni, ce „elită” universitară ne pregătesc specialiștii în domeniul dreptului și vă mai mirați de ticăloșia care colcăie în justiția română. Deci, după mintea acestor neisprăviți, titlul de Doctor Honoris Causa a fost acordat Mareșalului Antonescu în „baza prezentului regulament”, altfel n-aveau temeiul legal să-l retragă. „Legea dispune numai pentru viitor…” precizează art. 15, alin (2) din Constituția României și valoarea acestui principiu nu-i dată doar de faptul că-i prevăzut în Constituție ci și de cerința ca societatea și individul să dispună de siguranță și certitudine în acțiunile sale, să nu le fie judecate faptele trecute în baza unor legi viitoare.

Dar, să vedeți cum se demască senatul că aberanta, ilogica și ilegala decizie este comandată de institutul „Elie Wiesel”. Din partea facultății de istorie, scrisoarea de susținere a cererii de retragere este adresată de Matei Gheboianu și Alexandru Moraru. Nu știu cine este acest Matei Gheboianu, decât că este conferențiar la facultatea de istorie.

Despre câtă istorie știe și cum este ea mistificată și impregnată veninos în capul lui, ne putem da seama chiar din această scrisoare. În schimb, coechipierul său în acest demers, pretins „științific”, are un rechizitoriu extrem de bogat în acte vădit antinaționale. Individul, Alexandru Muraru, după cum rezultă din CV-ul său, deține în prezent funcția de Consilier onorific al Primului-ministru – Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și a Xenofobiei. În această calitate a întreprins mai multe acțiuni împotriva tentativelor de reconsiderare, în lumina adevărului istoric, a unor fapte, evenimente și personaje din trecutul poporului român, Mareșalul Ion Antonescu fiind o țintă specială a mârșavelor sale acțiuni.

Apoi, din această conspirație satanică face parte și inițiatorul deciziei, respectiv Cristian Preda, ajuns acum decan al Facultății de Științe Politice din cadrul aceleiași universități de „prestigiu”. Fiind lansat în viața publică de sub brăcinarul caricaturii de băsescu, și-a devoalat și el, în diverse împrejurări, viermele antiromânesc care-i umblă prin mintea lui bolnavă și puțină. În 1998, acest lugubru personaj, dar extrem de periculos, având în vedere funcția care-i permite să contamineze mintea tinerilor cu teze defăimătoare la adresa poporului român, scria în „Dilema” că „Eminescu trebuie contestat și demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect”. Nu vă înspăimântă, dragi prieteni, că acest individ, a cărui minte a putut produce asemenea otravă, este astăzi „educator” și „formator” de oameni politici?

Dar cel mai mare pericol, pe care-l sesizez din acest act bestial, constă în faptul că genocidul săvârșit împotriva poporului român de către regimul stalinist de ocupație, instaurat după lovitura de stat de la 23 august 1944, dobândește „legitimitate.” Astfel, retragerea titlului respectiv s-ar motiva prin faptul că Mareșalului Ion Antonescu ar fi fost găsit vinovat de crime de război, fiind condamnat la moarte în data de 17 mai 1946 de către Tribunalul Poporului din București, instanță care a funcționat sub coordonarea Comisiei Aliate de Control, fiind asimilată sistemului de tribunale care au judecat crimele de război ale liderilor Germaniei național-socialiste și Italiei fasciste.

Ce autoritate o fi avut această comisie în România cotropită de bolșevici și în care puterea supremă purta un singur nume, „Stalin”, numai mintea acestor lichele ar mai putea emana niște mizerii pretins „istorice”.

În această idee, toate deciziile Tribunalului Poporului, prin care elita armatei române și spuma intelectualității românești au fost decimate în pușcăriile comuniste sunt „legitime”, pentru că în cazul tuturor, printre celelalte capete de acuzare se regăsesc și acte de complicitate la declanșarea și susținerea războiului împotriva Uniunii Sovietice, temeiul legal fiind legea 312/1945, o lege care consacră „prezumpția de vinovăție” și reglementează o procedură de judecată cu sentințe hotărâte în prealabil de puterea de ocupație.

Dragi foști deținuți politici, care mai sunteți în viață sau urmașii voștri, acest precedent juridic vă șterge statutul de victime și, prin urmare, nici compensațiile ce vi s-au acordat nu mai sunt legitime. Era de așteptat acest lucru pentru că statul român a fost capturat de odraslele bolșevicilor care tăiau și spânzurau în România anilor ’50.

În concluzie, toată această ofensivă, desfășurată pe multiple planuri, împotriva memoriei unor bravi români pe care i-a avut poporul român, cum este și Mareșalul Ion Antonescu, nu-i vizează neapărat pe ei, ci poporul român, programat la dispariție. Imaginea lor de oameni integri, temeinic școliți, cu opere de importanță capitală pentru trăinicia neamului, actele lor de bravură, sacrificiul asumat, sunt un focar de conștiință națională și viperele de asta se tem. S-au înstăpânit în toate structurile edificiului statal, au acaparat economia, cultura, învățământul, își consolidează dominația și tu popor român te mulțumești cu fărâmiturile ce ți le aruncă în batjocură.