Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Martie 6, 2023
Mihai Eminescu despre patrioții de serviciu, conservatorii moderați din zilele noastre?
“Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!”
Patriotul de astăzi se referă exclusiv la națiune, deci nu poate fi decât naționalist, mai mult sau mai puțin moderat. Este precum antropocentrismul renascentist, care a precedat Luminile întunericului asupra culturii creștine din Europa, punând omul în centrul universului. Conservatorul se leagă de Tradiție, ceea ce îl leagă explicit de radical. Mai pe larg, naționalismul pune țara în centrul universului, de aici a și izvorât noțiunea de “naționalism ateu” (statul laic) în scrierile revoluționarilor francezi, pe când conservatorul pune tradiția, cu sau fără limitele naționale, în centrul valorilor omenești, ceea ce este coerent și implicit universal precum este Noul Testament. De fapt, patrioții sau naționaliștii sunt singurii care pot devia fiindcă, in extenso, fiind o entitate mobilă, legată de materialismul dialectic, modernitatea și evoluția lumii, națiunea are în germen toate componentele compromisului. In reverso, conservatorul, care nu trebuie confundat cu puritanul neo-protestant, este prins în imposibilitatea de a trăda principiile fundamentale din moment ce este prins în Tradiție. Nuanța este fundamentală! Ca să dăinuie, națiunea trebuie să iasă din faza mobilă! Iar conservatorul care devine exclusiv naționalist, devine mobil și deci scapă de fundamentul radical. STRATINFO
N-am înțeles nimic.
Mihail Eminescu despre grecoteii care ne-au călărit trei secole, de la mazilirea lui Gheorghe Ștefan în 1658 până la abdicarea lui Mihai I von Hopânțoale în 1947: „Elemente străine, îmbătrânite și sterpe s-au amestecat în poporul nostru și joacă comedia patriotismului și a naționalismului. Neavând tradiții, patrie hotărâtă ori naționalitate hotărâtă, au pus totuși, mâna pe statul român. Conștiința că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o țară vrăjmașă”.