Interviu cu profesorul Ion Coja despre combaterea anti-românismului

Incorect Politic
Ianuarie 19, 2023

Interviu cu profesorul Ion Coja despre combaterea anti-românismului

Via IonCoja:

Domnule profesor ION COJA, vă invit să continuăm discuția începută la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de revelion! V-aș propune o discuție despre anti-românism! Ați afirmat că societatea românească nu este conștientă de existența și amploarea anti-românismului! Și că acest subiect trebuie lămurit de toți cei care încearcă să facă un proiect de țară! Eventual cu asta să înceapă! Am înțeles bine?

Da, ai rezumat corect! Trebuie să facem un inventar amplu și exhaustiv, dacă se poate, al tuturor factorilor care sunt potrivnici existenței și propășirii românilor! Dintr-un asemenea inventar nu vor lipsi defectele noastre, ca nație, ca neam. Dar principalul factor de care va fi să ținem seama este anti-românismul, faptul că în mai multe locuri de pe această planetă există oameni, chiar instituții, preocupați de alcătuirea unor strategii care să lovească cât mai dur în interesele noastre, românești!

Pentru cititorii cărora nu le vine să mă ia în serios, am o întrebare: știați că România, datoare Occidentului 10 miliarde de dolari în 1980, a fost somată să-și achite datoriile la scadența prevăzută în contractul de împrumut? În caz contrar, dacă nu puteam plăti la termen aceste datorii, urma să fim executați juridic, să pierdem dreptul de proprietari asupra unor bunuri naționale, cum ar fi Roșia Montana sau portul Constanța sau o parte din Bărăgan! Ce anume ar fi hotărît justiția internațională unde creditorii ar fi urmat să-și ceară drepturile! Nu ne-ar fi iertat! În același timp, la aceiași creditori, Polonia avea datorii de 40 de miliarde, iar Ungaria 30 de miliarde! Nimeni nu i-a somat să plătească, iar în final acele datorii au fost iertate! Nu cunosc ca România să fi fost iertată de vreo datorie, dar sunt nenumărate exemple de datorii pe care alții le-au avut la noi și nu le-au plătit nici azi, după zeci de ani de la împlinirea termenului.  E clar vorba de un tratament diferențiat de care am avut parte noi, în comparație cu maghiarii și polonezii! Asta se numește anti-românism instituționalizat, la nivel de stat, de guvern!

Urmează întrebarea logică DE CE?

La întrebarea de ce au unii sentimente anti-românești, ba chiar preocupări, nu este ușor de dat un răspuns, dar nici nu putem ocoli această întrebare, nici răspunsul pe care îl putem da! Răspunsul nu este deloc simplu! Eu pot încropi un răspuns, dar sunt sigur că nu este complet. Ca bază de discuții putem însă să-l luăm în seamă! Aș începe cu vecinii, cu popoarele cu care suntem în contact, deseori conviețuind.

Ce ne deosebește de aceste popoare? Multe, dar în primul rând ne deosebește statutul nostru de (1)  popor autohton, în comparație cu ceilalți, veniți mai de curând. Suntem mai vechi și asta se simte! În plus, (2) suntem și mai numeroși! Suntem poporul cel mai numeros din acest sfert de Europă numit Europa de sud-est! Enclave românești mai sunt și azi la mii de kilometri de București. Un lucru foarte important: printre statele din această zonă, (3) România este singurul stat care nu a avut o politică de deznaționalizare, de românizare a minorităților etnice. Celelalte state au avut o preocupare constantă din a deznaționaliza minoritarii, în mod deosebit lovind în minoritatea românească, prezentă în toate țările care ne înconjoară! De la Grecia până la Ucraina, din Bulgaria până în Polonia, Cehia… Acolo unde trăiesc românii sunt imediat singularizați prin felul lor de a fi, prin firea lor, generoasă, aplecată spre omenie, spre cumsecădenie, prin ușurința românilor de a accepta prezența Celuilalt, de a socializa.

Numai românii au putut să spună despre ei înșiși că sunt „proști de buni”!… Ar mai fi și altele, care nasc în concetățenii noștri de alte etnii sentimentul pustiitor al invidiei! Al ranchiunei, conștientă sau nu! Da, trebuie să identificăm cu spirit critic care ar fi motivele pentru care apare invidia altora față de noi, românii! Nu insist ca să nu stârnesc comentarii răutăcioase! Ia-o ca pe o părere personală! Ar putea fi adâncită, dar am nevoie de spațiu pentru alte observații, mai importante! Lăsăm pe altă dată acest subiect!

…Aș adăuga un factor, nu-l invoc acum prima oară! (5) Succesul personal, al românilor ca bărbați, în comparație cu alte nații! M-au marcat consemnările unui scriitor evreu care a trăit la Satu Mare, oraș în care conviețuiau trei etnii diferite: evrei, maghiar și români! Tinerii evrei erau preocupați să facă impresia unor intelectuali pasionați de cunoaștere, drept care frecventau bibliotecile și se plimbau sub braț cu o carte, de cele mai multe ori necitită. Flăcăii maghiari erau pasionați de organizarea unor partide de vânătoare și acesta era subiectul predilect al discuțiilor dintre ei. Românașii noștri, consemnează scriitorul ovrei, mereu puneau de un chef, chef la care glumești, spui anecdote, mai și dansezi… Acum pune-te dumneata în postura unei domnișoare din Satu Mare. Ce alegere ai face, cu ce tînăr ai fi tentată să-ți dai întâlnire?!  Cum spunea Arghezi, nu trebuie uitat că ne tragem din acei romani care le-au furat pe sabine, cu toată împotrivirea acestora, iar când, a doua zi, au venit frații și părinții sabinelor să le ia acasă, nici una n-a mai vrut să părăsească noua adresă!… Patul conjugal! …Nu mai zic de daci!

Ziceți!

L-am citat cândva pe un GETA, personaj omniprezent în piesele antice, în comediile grecești, care la un moment dat are următoarea replică: Mă trag din neamul dacilor! La noi, despre bărbatul care are numai patru neveste se spune că n-a cunoscut bucuria iubirii!

Nu cred că așa s-ar explica anti-românismul ca factor al istoriei noastre!

Corect! Dar anti-românismul este un fenomen complex, care trebuie analizat ca atare. În comunitățile etnic mixte contează mult succesul la  femei! Firea românului este atrăgătoare pentru ceilalți, pentru celelalte! Sentimentul de invidie este una din cauzele anti-românismului, iar acest sentiment se naște din mai multe. Succesul la femei este foarte important: Sex-apelul! Au așa ceva românii? Sunt înzestrați în mod deosebit pentru „viața în doi”? Se pare că da! Desigur, când ne plângem de realitatea tristă, absurdă, a anti-românismului avem în vedere evenimente majore. Cum ar fi cele întâmplate în decembrie 1989 și în anii ce au urmat, până azi, și o bună parte din viitorul previzibil. Este vorba de alt anti-românism! Cel care ne doare propriu-zis. Despre el discutăm acum!

În legătură cu cele întâmplate în decembrie 1989 și în anii care au urmat s-au auzit voci care au invocat acțiunea anti-românească a ocultei iudeo-bolșevice, kazare. Pe site-ul dumneavoastră  sunt multe texte care aduc această acuzație, unui factor destul de anonim, greu de identificat „în persoană”! Există acest anti-românism kazar?

Deși există mulți evrei care ne iubesc, la nivelul de decizie planetară însă, unde evreii sunt prezenți în număr mare, copleșitor chiar, nu prea putem identifica sentimente pro-românești, deși, o spun din capul locului, (6) există nenumărate motive pentru care evreii să ne fie recunoscători, îndatorați! În situația aceasta se află toți vecinii noștri: ne sunt datori recunoștință sinceră pentru binele de care au avut parte de la români de-a lungul istoriei.

În legătură cu anti-românismul kazar, amintesc mai întâi existența, printre evreii care au trăit în România, a unei comunități care își spuneau „evrei pământeni”! Au avut și un partid care a trimis membri în Parlamentul României. Evreii pământeni își declarau deschis loialitatea față de Statul român și poporul român! În ideologia lor afirmau că au ales să trăiască în România, aici să trăiască și urmașii lor. Renunțau la condiția de „evrei rătăcitori”!

Dintre ei s-au ales evreii care au adus mari servicii României. Prea mulți ca să-i enumăr! Aveau un semn distinctiv: dădeau la copiii lor nume care nu aveau legătură cu Vechiul Testament: Nicolae, Tudor, Constantin, Alexandru, Victor, Aurel, Barbu… Cunosc acest detaliu de la profesorul meu Alexandru Graur. Provenea dintr-o astfel de familie, de evrei pământeni! Acești evrei pământeni au stârnit reacții de adversitate printre evreii sioniști și evreii comuniști! După 1945 au dispărut din peisajul social, public! Desigur, n-au dispărut și evreii loiali statului român, ethosului românesc. Dar au fost marginalizați, persecutați. Nu de români! Ci de cahal, aș spune!

Cu ce i-au supărat românii pe evreii sioniști, pe evreii comuniști, pe kazari?

Îmi vine să spun că evreii kazari sunt supărați pe noi, românii, că existăm! Le-am încurcat o mulțime de planuri, care mai de care mai măreț, și pentru asta nu ne iartă! Chiar dacă noi nu am știut de aceste planuri și nu ne-am manifestat fățiș împotriva lor! Am fost anti-semiți fără voia noastră! Noi am acționat cum am crezut noi în interesul legitim al Neamului românesc, al României! Cu gândul la noi, nu la evrei!

Dați-ne un exemplu de „plan măreț” evreiesc care nu le-a reușit din pricina românilor!

Israelul! Statul Israel! Căminul național al evreilor, pe care evreii l-au avut în planul lor cu prioritate zero încă din secolul al 19-lea. S-au uitat pe hartă și au constatat că cel mai mult le-ar conveni o locație care să cuprindă o parte din Ucraina de azi, din fosta Galiția, și o bună bucată din teritoriul românesc: Basarabia, Bucovina, o parte din Moldova! Acesta este unul din motivele pentru care după 1850 s-a produs o veritabilă invazie evreiască în Moldova, atât la sate, cât și la orașe, în idilicele târgușoare moldovenești!

Moldovenii, care sunt  dintre români cei mai fraieri de buni ce sunt, de îngăduitori, i-au primit, i-au acceptat pe evrei, care în câteva decenii au ajuns populație majoritară în multe localități din Moldova, inclusiv în Basarabia! Las deoparte rolul nociv al acestor evrei, ca negustori, ca cârciumari! Prin strategii necinstite au monopolizat o bună parte din viața economică a României. Un detaliu: liderii sioniști au trimis în România agenți care să studieze firea românilor, în ce fel ar putea fi dezmoșteniți de propria lor moșie strămoșească! Așa au ajuns în România doi eminenți filologi, Lazăr Șăineanu și Mozes Gaster, care la un moment dat au fost expulzați din Țară, serviciile de securitate națională românești dându-și seama cu ce se ocupă marii savanți!

În arhiva Gaster din Londra sunt multe documente care atestă preocuparea și implicarea lui Gaster în aceste acțiuni anti-românești. În 1918 evreii din Basarabia erau pe punctul de a declara Basarabia republică sovietică Evreiască. Se organizase un congres la care a venit un Kaganovici, să preia funcția de conducător la acestei republici socialiste, dar în ultima clipă nu a mai venit aprobarea de la V. I. Lenin… În schimb, la 27 martie 1918, patrioții basarabeni au proclamat Unirea Basarabiei, act pe care evreii kazari nu l-au recunoscut niciodată… În vara lui 1944, după nefericita zi de 23 august, evreii din Botoșani au declarat constituirea unei republici evreiești, ceva în genul republicii de la Ploiești… Dar deducem de aici cât de mult era marcat mentalul evreilor din România de visul unui Israel pe teritoriu românesc…

Din fericire Israelul s-a constituit la altă adresă și primejdia respectivă nu mai există!

Din păcate te înșeli!… Este un fapt bine ascuns, niciodată negat oficial, cum că în România, după 1990 s-au încetățenit un milion de evrei, majoritatea din Israel… Eu am primit această informație de la Vasile Gherasim, fost secretar de stat în MAI, înainte de anul 2000. Mi-a spus că până la acea dată fuseseră încetățeniți 500.000 de evrei. Imediat am dat această informație de internet, împreună cu un comentariu. Am reluat de mai multe ori acest subiect.

Din partea evreilor am primit un singur răspuns, al lui Dorel Dorian, care pretindea că evreii au dreptul să-și recapete cetățenia pe care au avut-o atunci când au plecat în Israel. De la Cotroceni, de la Traian Băsescu, am primit următorul răspuns: „Până la urmă vor fi un milion de evrei care se vor încetățeni în România și Moldova. În schimbul acestui gest de bunăvoință, evreii vor susține Unirea celor două state românești!”  …Lipsește o recunoaștere oficială a acestui proces, o explicație privind scopul acestei mișcări de populație.

Cunosc textele dumneavoastră, au stârnit multe comentarii pe internet, dar nu cumva ar trebui să observăm pe stradă apariția acestui milion de evrei? Eu nu le simt prezența!

Evreii care au căpătat cetățenia românească nu se grăbesc să-și facă simțită prezența printre noi. Majoritatea și-au cumpărat mici proprietăți pe care le vizitează câteva zile pe an! Am un prieten evreu care și-a recăpătat cetățenia, l-am întrebat la ce-i trebuia și el mi-a răspuns: pentru nepoți! Eu nu sunt convins că nepoții mei au un viitor în Israel!…

Cu alte cuvinte, România ar deveni un Israel de rezervă! 

Cred că sunt vizate mai multe ținte! Inclusiv una foarte practică: devenind cetățeni români, evreii devin și cetățeni europeni, se pot mișca în UE nestingheriți. Unii dintre ei au participat la loteria vizelor ca români și sunt cum cetățeni americani! Altminteri, un evreu, ca simplu cetățean al Israelului se confruntă cu mari restricții.

Ar mai fi un aspect: cel politic, electoral. Acești evrei au drept de vot în România și, când vor participa la alegeri, vor putea influența rezultatul alegerilor. Ce părere aveți? 

Observația dumitale este foarte corectă!… Rămâne un motiv de îngrijorare: secretul în care se face această acțiune demografică! Nu este admisibil să nu ni se dea nicio informație, nicio explicație! În felul acesta suntem obligați să ne situăm pe poziții adverse și să ne așteptăm la consecințele cele mai nefaste pentru societatea românească!

Dar a apărut zvonul unui Israel Mare pe teritoriul Ucrainei! Constituirea unui Israel european pe teritoriul ucrainean ar trebui să ne liniștească! Evreii nu-și mai fac planuri pentru un Israel pe teritoriu românesc!

Sunt mai multe variante ale acestui plan. Nu am date suficiente ca să-l discut. La o primă apreciere, se pare că evreii ar fi niște vecini mai buni decât ucrainenii. Oricum, evreii sunt mai departe preocupați de un „cămin național”, ceea ce ar trebui să ne oblige la o stare de veghe permanentă! Nu le cunoaștem intențiile, planurile. Ca mari șahiști pe tabla planetară, evreii sunt maeștri în clocirea unor planuri!

Din păcate de multe ori, când le reușește câte un proiect, evreii sunt primii care recunosc că proiectul a fost conceput greșit. Vezi cazul statului Israel. Noi românii am ajutat mult la constituirea statului Israel! Inclusiv guvernul legionar a avut inițiative în acest sens. Reacția de recunoștință a evreilor, a statului Israel, întârzie să apară. Ba mai mult, evreii sunt în fruntea politicii de calomniere a legionarilor ca mari criminali ai istoriei, deși nu există niciun evreu ucis de legionari! Bașca povestea rușinoasă cu holocaustul din Transnistria! Ne va fi greu să-i iertăm pe evrei pentru ticăloșia de a inventa acest holocaust și de a pretinde despăgubiri materiale! Repet sentința dată de Emil Cioran: evreii au mari datorii de recunoștință față de români! Ei trebuie ajutați să conștientizeze această situație!

Tot dumneavoastră spuneați că postura de datornic este neplăcută pentru persoanele cu un nivel intelectual și moral precar, cărora nu le vine ușor să-și arate recunoștința pentru binefacerile de care au avut parte!

Da, de multe ori când faci bine cuiva ți-l faci dușman, căci nu-i convine să se știe dator! Evreii s-au învățat să se tot plângă și să scoată toată planeta datoare la ei! Sunt mulți evrei cinstiți  care văd lucrurile corect, dar din păcate n-au autoritate printre evrei! Am publicat de mai multe ori opinia unui evreu care consideră că așa zisa prigoană antonesciană i-a obligat pe evreii din România să se organizeze ca o entitate de sine stătătoare: și-au creat un învățămînt evreiesc, o viață culturală separată de a românilor, o rețea sanitară etc. Antonescu nu le-a interzis evreilor accesul la învățătură, cum mint unii, ci le-a zis evreilor să-și organizeze singuri un sistem școlar, inclusiv universitar, ca să nu mai colporteze în mediile românești ideile propagandei lor iudeo-comuniste!

Spunea acel evreu că Ion Antonescu i-a obligat pe evrei să se auto-guverneze în interiorul statului român, iar acest exercițiu le-a fost de mare ajutor când evreii din România au ajuns în Israel. Nu degeaba se spune că evreii veniți din România au avut un rol decisiv în consolidarea statului Israel. Aici, dacă ai inimă de om, recunoști și binele de care au avut parte evreii sub regimul Ion Antonescu!

Adică evreii ar avea datorii de recunoștință față de mareșal?!

N-o spun eu, o spune Wilhelm Filderman! Cel mai important evreu din Europa, fost șef al comunității evreiești din România. Citește-i testamentul! Este foarte explicit pe această idee: evreii au datorii de recunoștință față de Ion Antonescu. După aceea continuăm discuția despre anti-românismul evreilor.

 

Testamentul lui Wilhelm Filderman – textul integral. Frazele subliniate, culese cu aldine, sunt cele mai importante.

 

„Subsemnatul Wilhelm Filderman, doctor în Drept de la Facultatea de Drept din Paris, fost președinte al Federației Uniunilor Comunităților Evreiești din România și președinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, SUA, Hotel Alamac, Broadway at 71st St., declar următoarele:

În opinia mea, actul de violență al celor cinci tineri refugiați români care au luat cu asalt Legația comunistă de la Berna, la 14-15 februarie 1955, este produsul disperării în care întregul popor român a fost azvârlit, ca urmare a ocupației străine și a terorii exercitate de regimul comunist impus cu forța. În calitate de reprezentant al cetățenilor români de religie mozaică, am fost în situația excepțională care mi-a permis să urmăresc îndeaproape evenimentele care au dus la actuala situație din România. Și, întrucât eu consider că aici trebuie căutată sursa exploziilor psihologice de felul celei petrecute la Berna, va trebui să-mi dirijez atenția asupra acestor evenimente.

Pentru a scoate în evidență diferența dintre situația de dinainte și de după instalarea comuniștilor la putere, de către Armatele Sovietic, voi aminti doar câteva fapte.

A fost mereu acuzat regimul Mareșalului Ion Antonescu că a fost un regim înfeudat nazismului și însuși Mareșalul a fost executat de agenții de la Moscova pentru că ar fi fost fascist. Adevărul este că Mareșalul a fost acela care a pus capăt mișcării fasciste în România, oprind, cu începerea anului 1941, activitățile teroriste ale Gărzii de Fier și suprimând toate activitățile politice ale acestei organizații. Eu însumi, răspunzând unei întrebări a lui Antonescu la propriul proces, montat de comuniști, am afirmat că teroarea fascistă de stradă a luat sfârșit în România la data de 21 ianuarie 1941, ziua în care Mareșalul a luat măsuri draconice ca să oprească anarhia fascistă, provocată de această organizație, și să restabilească ordinea în țară.

În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier.

Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.

Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar următoarele două exemple: – Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol.

– Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.

Menționez acestea pentru a sublinia faptul că poporul român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică. Dar când ocupația sovietică a impus tirania totalitară dirijată de Moscova, condițiile s-au schimbat. Românii nu au mai fost în stare să aibă nici cea mai mică autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne.

Asemenea situație poate fi înțeleasă, cu ușurință, într-o țară aflată sub ocupație militară de Soviete – cum e și astăzi România – administrată de o echipă de comuniști, cei mai mulți aserviți ordinelor Kremlinului.

În ansamblul său, populația românească a suferit și suferă cele mai îngrozitoare opresiuni sub regimul comunisto-sovietic. Ea a fost lipsită de orice drepturi și libertăți. I-au fost confiscate toate bunurile mobiliare, i-a fost expropriată, fără compensare, proprietatea imobiliară. Prin așa zise reforme monetare, a fost supusă regimurilor de confiscări periodice, dându-i-se iluzoriu speranța de reconstituire, cât de cât, a independenței materiale, necesare unei vieți omenești scăpate de sclavie. Regimul comunist a distrus mai ales profesiunile liberale, privând zeci de mii de oameni de dreptul de a-și exercita meseria, fiind astfel reduși la mizerie și la degradare.

Am fost martor tuturor acestor tragedii. Am fost martor persecuțiilor politice dirijate de la centru împotriva oamenilor politici democrați, am fost martor întemnițărilor fără judecată și a judecăților fără justiție.

Omnipotența și ubicuitatea poliției secrete și a informatorilor au făcut din teroare trăsătura permanentă a existenței zilnice a românilor.

Cât despre extorcarea sub amenințări, șantaj și pușcărie, evreii au constituit subiect special al atenției din partea comuniștilor. Orice devenea motiv ca evreii să fie furați, jefuiți, prădați până la ultimele lor bunuri. Persecuția împotriva evreilor s-a manifestat prin multiple obstacole ce li s-au ridicat celor care voiau să emigreze în Israel și prin rușinoasa exploatare căreia i-au devenit obiect.”