Miron Manega și Diana Șoșoaca, împreună la Botoșani pe 15 Ianuarie pentru Mihai Eminescu

Incorect Politic
Ianuarie 13, 2022

Miron Manega și Diana Șoșoaca, împreună la Botoșani pe 15 Ianuarie pentru Mihai Eminescu

Via SOS România:

COMUNICAT

 

Prin Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 s-a declarat data de 15 ianuarie ca Zi a Culturii Naţionale. Toată lumea știe că data de 15 ianuarie este ziua în care s-a născut Mihai Eminescu și că sensul acestei date era tocmai identificarea acestei date cu Ziua Culturii Naționale. Și totuși, în niciunul dintre ce trei articole (foarte scurte, de altfel) ale Legii 238/7 decembrie 2010, nu există măcar o singură trimitere, cât de vagă, la această zi simbolică, sacră, a destinului nostru istoric. Întrebarea este: DE CE? Și de aici alte și alte întrebări: Pe cine deranja Eminescu la vremea aceea (2010)? Pe cine a deranjat Eminescu în toată viața și în toată posteritatea lui? Pe cine deranjează Eminescu astăzi?… De unde – sau de la cine – vine acest embargo ocult asupra numelui și personalității sale? Și noi de ce tăcem? ȘI PÂNĂ CÂND?

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. „Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.

A fost, de asemenea, primul sociolog, în sensul deplin al cuvântului, şi autorul unei teorii despre stat: STATUL ORGANIC. Imaginea reală a lui Eminescu trebuie restituită conştiinţei publice, cu tot ce presupune adâncimea gândirii sale, atât de ocultate, deformate sau demonizate prin stereotipuri şi clişee ideologice, în funcţie de interesele politice ale momentului.

„Omul deplin al culturii române”- aşa cum l-a definit Constantin Noica –  a avut, de fapt, împotriva incriminărilor curente de naționalism excesiv, xenofobie și antisemitism, cea mai cosmopolită viziune politică asupra istoriei popoarelor, dar şi cea mai profundă iubire de ţara şi de poporul său, pe care l-a slujit necondiţionat, dar în cunoştinţă de cauză.

Cea mai tulburătoare expresie a anvergurii personalității lui Eminescu a avut-o – culmea – cel mai strălucit denigrator al neamului său, Emil Cioran. În fața lui Eminescu, Emil Cioran n-a putut decât să se încline și să se închine. Iată ce scria el în 1936, în „Schimbarea la față a României”: „Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toţii, o excepţie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care şi Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri, că nu este ieşire din noi înşine, şi ne-am fi adaptat perfect condiţiei noastre minore. Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui şi faţă de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet”.

Pentru toate acestea și pentru multe altele încă, vom fi la Botoșani și la Ipotești în data de 15 ianuarie. Vom fi acolo pentru a mărturisi despre El. Este o onoare și o datorie. O datorie de onoare.

TRĂIASCĂ NAȚIA!

Miron Manega – Redactor șef CERTITUDINEA