Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Ianuarie 4, 2023

Românul care s-a trezit

După mai mult de o jumătate de secol de prigoane și trei decenii de adormire, Românul se dezmeticește din somn și privește în jur.

Tara-i invadată de imigranți, sunt pedofili care pătrund în școli și țin lecții copiilor, filme pornografice se difuzează la Muzeul Țăranului Român, marile orașe găzduiesc parade an(u)ale.

Românul strânge din ochi de durere, privirea-i e înlăcrimată.

În fața lui se desfăsoară un spectacol grotesc, guverne, consilii locale, majorități parlamentare, toți și toate slugi nevertebrate la stăpâni străini. Plăci date jos, statui dărâmate, străzi redenumite, memoria celor mai buni români ai secolului trecut, întinată de urmașii torționarilor lor. Binele e făcut rău și răul prezentat ca bine într-o inversiune satanică. Teroriști culturali traumatizează semenii, îi taie împrejur la creier, îi determină să se autocenzureze, să se ascundă, să le fie rușine că sunt români și că au un trecut.

Românul trezit geme de durere, scrâșnind din dinți.

Se uită peste munți, prin văi, pe dealuri, la câmpie, în orașe, vede cum pământul nu mai aparține alor săi, fabricile s-au înstrăinat sau au fost vândute pe fier vechi, bogățiile subsolului sunt date altora de slugi în costume, trădători care semnează amanetarea viitorului românilor pentru treizeci de arginți în plus.

Inima Românului trezit bate ca o tobă de război. Durerea sfâșietoare începe să fie transmutată în determinare. Focul interior arde ca văpaia unui rug aprins.

Românul se ridică.

În mâna stângă ia condeiul. De nicăieri apar stafii luminoase în jurul lui, plutind în aerul încărcat cu energie. Câteva figuri se disting în zborul lor vârtej. Apare Mircea Vulcănescu cu un zâmbet blând de sfânt. Iată-l pe Radu Gyr în urma sa, cu un surâs nebiruit. Uite-l și pe Ion Moța, cu chipul său senin de înger jertfelnic. Lângă el, Vasile Marin gesticulează spre o altă apariție care seamănă cu Ion Banea, cei doi parcă derulând o conversație între ei. Cu o desagă de fum în spate, apariția lui Badea Cârțan avansează alături de restul. Nu contează timpul, Avram Iancu este alături de Ion Antonescu, Horia zboară lângă Ștefan, urmați de Vlad Țepeș și Nicolae Paulescu. Undeva mai în față, Nae Ionescu este încolonat de Mircea Eliade și Lucian Blaga. Deasupra celorlalte spirite, incandescent în strălucire, plutește Mihai Eminescu, care n-a murit vreodată, ci s-a contopit cu egregorul românesc.

Românul trezit îsi adună forțele interioare, adresând în sinea lui rugăciunea unui dac.

Un fulger dublu despică orizontul îndepărtat.

Norii grei de deasupra se agită într-un sunet adânc, ca bolovani rostogolindu-se. Este cel mai întunecat înainte de răsărit.

Românul trezit devine pe deplin conștient de misiuna sa și cu mâna dreaptă apucă sabia.

Ca la un semnal, sute de mii de stafii apar în urma Românului, întinzându-se cât vezi cu ochii, o armată ca mugurii de primăvară. Românul se oprește. În fața sa, ca un stejar, apare Căpitanul, cu privirea lui profundă care sfredelește limitele spațiului și ale timpului.

“Salut pe cei ce merg spre marea biruință legionară”.

Un braț eteric se ridică spre cer și norii grei sunt risipiți de razele aprinse ale soarelui sfânt ce-a răsărit.

Românul pășește spre orizontul împlinirii, conștient, determinat, stăpân pe sine. Așa pășește Românul trezit, cu voință de fier și credință aprinsă în Dumnezeul neamului său, cu condeiul într-o mână și sabia în cealaltă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca și cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând, dar prea târziu, că s-au înșelat.

Românul ești tu, iar acesta este anul tău.