Cooperativa legionară și “urâtul” Radu Gyr

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Decembrie 11, 2022

Cooperativa legionară și “urâtul” Radu Gyr

Într-o după-amiază Ilarie, șoferul Căpitanului, ne-a chemat să descărcam câteva baloturi de hârtie pe care le-am depozitate în fundul sufrageriei. Au venit câtiva băieți mai mari din Gutenberg cu un fel de tipare din carton și ne-au arătat cum să croim, să tăiem și să lipim pungi de hârtie de diferite dimensiuni, de la un sfert până la 5 kilograme.

Se lucra ca pe bandă. Era nevoie de 5 inși. Se tăia dupa tipar, se îndoiau marginile de jos și din dreapta, se lipea, se presa și cei din urmă le legau și le depozitau lângă perete, urmând a fi livrate. Se înmulțiseră băcăniile cooperativelor legionare și era nevoie de ambalaj.

Într-o altă dimineață au intrat Căpitanul, Nicoleta și un al treilea pe care nu-l cunoșteam. Au urmărit activitatea și “procesul tehnologic”. Unuia dintre noi, Nicoleta i-a spus:

-Nu crezi că marginea trebuie să fie mai lată? Ar fi mai rezistentă punga.

Căpitanul urmărind execuția:

Tudore ce-ar fi dacă la faza aceasta ați fi doi? La care cel care intrase odată cu el:

-Ia lasă-ma pe mine puțin.

Cu o mare dexteritate a reușit repede să încheie o pungă.

-Bravo Radule! Tu și cu hârtia sunteți prieteni vechi. Te trec la pungi?

-Dacă e ordin, trec Capitane!

Acesta l-a luat de braț zâmbind și au ieșit. Nicoleta a mai rămas puțin ca să ne mai îndrume. Încheiam operația, număram și făceam pachetele, urmând ca să fie legate și stivuite.

-Domnișoara Nicoleta!

-Ce domnișoară iedule! Parcă stabilisem, camarada Nicoleta!

Știam, dar parcă nu-mi era la îndemână. Era șefa pe Țară a femeilor legionare și eu să-i spun “camaradă”?

-Ai vrut să-mi spui ceva?

-Da. Însă…

-Ce? Spune-mi. S-a aplecat cu urechea mai aproape. Ei?

-Nu vă supărați, cine era urâtul ăla pe care l-a luat Căpitanul de braț când a ieșit?

Nicoleta a izbucnit într-un râs sonor, cu o veselie nedisimulată.

-Nu-l cunoști? Tudorică dragă, “urâtul” ăla e Radu Gyr! Este Comandantul Legionar decorat cu “Crucea Albă”, poetul Radu Gyr! Știi vreo poezie de-a lui?

-Cum să nu!

“Are tata o fetiță, luminiță

Pași de vis și mânușiță de crăiță…”

Este în manualul de clasa a 7-a, o știu toată! Și altele…

Îmi era parcă rușine. Îl făcusem “urât” pe Radu Gyr, cel pe care-l îndrăgisem în clasele primare și pec are aveam să-l mai întâlnesc după 25 de ani în cumplita temniță a Aiudului.

Fragmente din cartea Un an lângă Căpitan, de Ilie Tudor.