Experiența unui român în occident –   Adevărata față a vestului democratic

Ștefan Cotora
Incorect Politic
Decembrie 5, 2022

Experiența unui român în occident –   Adevărata față a vestului democratic

text primit pe email

Și eu sînt unul dintre cei ce au apucat calea vestului “democratic” după lovitura de stat organizată atît de subtil de Nouă Ordine Mondială din Decembrie 1989. Contactul cu viața occidentală în Deutschland a fost bineînțeles un șoc pe care l-am trecut repede.

Am fost trezit la realitate relativ repede văzînd discriminarea la care sînt supuși “ auslanderii” în acest bastion al democrației vestice, și nu numai atît, am remarcat cît de scumpă este viața în această țară considerată ca și un tărîm al făgăduinței.

Prima concluzie ce am putut să o trag imediat a fost și definitivă și nimic nu ar fi putut să o mai schimbe, o viață în care se muncește în adevăratul sens al cuvîntului și unde ca nou venit nu ai nici o șansă de a-ți cumpără o casă sau măcar un apartament, era absolut imposibil. Mai mult decît atît am înțeles că pînă și a avea o mașină era un lux.

Drept dovadă că nu mă înșelam, mi-a fost dat să ajung la un stomatolog român care plin de frustrare și indignare îmi spune că el din o sută de mărci cîștigate plătește statului german șaizeci și trei.

După doi ani petrecuți în Germania de vest pașii mei au fost călăuziți de Cel ce a creat totul pe un continent foarte îndepărtat, Australia.

Aici sistemul, viața, felul de trăi, într-un cuvînt, totul era diferit de ceea ce era în Europa, era o lume și o existență cu totul aparte de ceea cu ce eram obișnuit.

Și totuși, neîncrezător cum devenisem, plin de scepticism am început să caut dovezi că e raiul pe pămînt sau contrariul. Spre deosebire  de Germania totuși aici se putea realiza la începutul anilor  ’90 ceva, mă refer la o casă ceea ce era un vis irealizabil în Europa, eu uram viață într-un apartament de bloc cu înverșunare căci îmi plăcea natura, de aceea să vin aici și să îmi pot cumpăra o casă a fost ceva de-a dreptul senzațional, de necrezut și dincolo de orice vis ce l-aș fi putut avea.

Și totuși încetul cu încetul am putut să mă conving că “sistemul” nu era mai diferit cu nimic de oricare altul, democrația este doar un cuvînt în dicționar, atît și nimic mai mult.

Viața în lumea “capitalului” este dură și dacă azi ai tot ce îți trebuie în scurt timp se poate să ți se ia totul. De exemplu, cei doi au trei copii, o casă, dacă el sau ea decedează și nu au testament făcut, statul ia o parte din partea celui decedat. Există o mulțime de organizații care chipurile au menirea să apere drepturile cetățenilor. La prima privire, da, frumos, grozav, dar căutînd atent am găsit că toate aceste organizații sînt finanțate de guvern și șțiți zicala, cine împarte parte își face.

Poliția este bineînțeles coruptă la fel ca și în România, dacă te oprește și îți cere carnetul de conducere și tu căutând-ul îl ai lîngă banii tăi, te poate acuza de tentative de mituire și nu numai atît, dar pentru orice iregularitate reală sau imaginară te execută cum scrie la carte zîmbindu-ți amabil.

Da, și încă ceva și mai șocant, drepturile omului sînt garantate prin lege sau mai bine zis sînt lătrate de mai marii sistemului sus și tare, dar aceste drepturi lipsesc cu desăvîrșire.

În 1996 mi-am adus părinții în vizită pe 6 luni, dar pentru aceasta a trebuit să dau declarație că se întorc înapoi, a trebuit să aduc dovadă că lucrez și că ii întrețin pe părinți cît timp stau aici.

Părinții mei au trebuit să dea declarație că nu rămîn aici, au trebuit să facă o vizită medicală la un cabinet desemnat în Bucureșți. Ca la carte, nimic mai mult.

Zece ani mai tîrziu aducînd-o pe mama soției în vizită la noi, vizele se dădeau acum doar pentru două luni iar dacă se întîmpla cumva din motive ce nu depind de tine să stai peste cu o zi sau două, nu mai primești viza pe o perioadă de zece ani, curat democratic nu-i  așa?

Bineînțeles că aceasta face parte din rîndul țărilor bogate, ca și celelalte țări capitaliste pe care le cunoaștem foarte bine fără îndoială, numai că această bunăstare se realizează prin jecmănirea la sînge a celor ce muncesc din greu să-și cîștige existența.

De exemplu, la factura de apă, iarna, ți se bagă pe gît cam două sute de dolari pentru parcuri iar la ratele de consiliu care cresc cu o sută cincizeci de dolari pe an ți se bagă tot cam două sute chipurile pentru pompieri unde tot ca mai înainte opt zeci la sută din ei sînt voluntari.

În anul 1995 plăteam rată la consiliu trei sute șase zeci și cinci de dolari, ei bine, în 2022 plăteam două mii o sută și opt zeci de dolari, grozav nu-i așa?

În aceste societăți democratice drepturile tale ca individ sînt neviolabile, prostii bineînțeles, obligațiile tale ca membru în societate sînt scrise cu litere mari iar drepturile tale cît se poate de mărunt.

Am devenit pensionar de boală, pe factură de plată a ratei de la consiliu nu am văzut că sînt îndreptățit la o reducere de două sute opt zeci și cinci de dolari pe an.

Am văzut din întîmplare după zece ani, am cerut să mi se restituie banii, ce glumă bună, ați ghicit? Mi-au rîs în nas, curat prefect nu-i așa? Așa e viața în lumea capitalului: dai un ban și nu-l mai ai.

Sper că pînă aici v-a plăcut, dar nu vă grăbiți cu concluziile încă pentru că mai am multe să vă povestesc și încerc să fiu cît de concis se poate.

Cred că cei mai vîrstnici își amintesc de vremea ceaușistă pe care am urît-o așa de tare și mult, ei bine, atunci dacă plecai trei luni în concediu și încuiai apartamentul nu plăteai tu gazul, curentul, apa și nici telefonul.

A fost o dată și nu va mai fi, în capitalism așa ceva nu există, hoția e la loc de cinste aici căci toate aceste servicii sau comodități cum vreți să le spuneți au băgate în facturi tot felul de taxe astfel că consumul de apă, gaz sau current reprezintă doar două zeci la sută din factură, curat prefect !!

 

VA URMA