Interviu Major cu Aleksandr Zinoviev

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Mai 6, 2018

Un interviu major, o luciditate fenomenală!

Episodul doi din seria adevărurilor incomode.

Episodul unu poate fi citit aici (link).

 

Aleksandr Zinoviev, împreună cu Soljenitin și Saharov, a fost unul dintre cei trei giganți intelectuali deveniți dizidenți spre finalul perioadei sovietice.

Acest interviu profetic și remarcabil a fost publicat inițial în 1999 în revista franțuzească Le Figaro. Titlul original era “Occidentul și Rusia – o catastrofa controlata”.

Aleksandr Zinoviev (1922-2006) a fost exilat din URSS împreună cu soția și fiica pe 6 august 1978, în principal din cauza scrierilor sale despre natura comunismului sovietic. Și-au petrecut următorii 20 de ani în Munchen. Pe 30 iulie 1999 s-au întors în Moscova, de această dată ta din cauza scrierilor lui despre Occident. Zinoviev a murit în 2006, fiind îngropat în cimitirul Novodevici.

Aceste câteva rânduri sugerează ca trebuie sa fi fost un bărbat remarcabil. A fost. Născut în 1922 într-o familie de țărani, a fost al șaselea din unsprezece copii și a devenit un fenomen internațional într-o varietate de domenii: filozofie (în special în domeniul logicii polivalente), literatura (romane, nuvele, poezie), politica, sociologie și pictura. Cele trei cărți care ilustrează cel mai bine motivele exilului și reabilitării sale sunt, din punctul meu de vedere, “Realitatea comunismului” și “Occidentul” și “Homo sovieticus”.

Acest ultim interviu dinaintea întoarcerii sale în Rusia ne furnizează un excelent exemplu al talentului sau juridic fără egal în domeniul sociologiei.

I: Cu ce sentimente vă întoarceți acasă după un exil atât de îndelungat?

R: Cu sentimentul ca odinioară am părăsit o mare, respectata și uimitoare putere. Întorcându-mă acum, am găsit o țară învinsă, în ruine. Spre deosebire de alții, dacă aș fi avut de ales, eu nu as fi părăsit niciodată URSS-ul. Emigrarea a fost o adevărata pedeapsa pentru mine.

I: Cu toate acestea, sunteți primit cu brațele deschise aici! (în Germania, n. ed.)

R: Adevărat… Însă în ciuda recunoașterii triumfătoare și a succesului global al cărților mele, aici m-am simțit întotdeauna un străin.

I: După căderea comunismului, sistemul occidental a devenit principalul subiect al cercetărilor dumneavoastră. De ce?

R: Pentru că s-a întâmplat exact ceea ce prezisesem: căderea comunismului a dus la fărâmițarea Rusiei.

I: Deci lupta împotriva comunismului a fost o conspirație pentru a distruge Rusia?

R: Întocmai. Spun aceasta deoarece odinioară am fost complice involuntar al acestei acțiuni rușinoase. Occidentul și-a dorit și a orchestrat catastrofa ruseasca. Am citit documente și am luat parte la cercetările care, sub pretextul conflictului ideologic, au lucrat înspre distrugerea Rusiei. Aceasta a devenit atât de insuportabil pentru mine, încât nu am mai putut rămâne în tabără celor care-mi distrug poporul și țara. Occidentul nu-mi este străin, dar îl consider un imperiu inamic.

I: Ați devenit patriot?

R: Patriotismul nu mă privește. Am primit o educație internațională și rămân loial acesteia. Nu pot spune nici măcar daca iubesc Rusia și pe cetățenii săi. Fac parte dintre ei. Astăzi suferința poporului meu este atât de oribilă încât nu pot sta să-i privesc de departe. Barbaria globalizării se manifesta în multe și diverse forme inacceptabile.

I: Și totuși, mulți foști dizidenți sovietici vorbesc despre fosta lor țară drept o țară a drepturilor omului și a democrației. Acum când acest punct de vedere a ajuns larg acceptat în Vest, dumneavoastră încercați să-l informați. Nu avem o contradicție?

R: În timpul Războiului Rece, democrația era o armă de luptă împotriva totalitarismului comunist. Astăzi înțelegem că Războiul Rece a reprezentat apogeul istoric al Occidentului. În acea perioada Vestul avea tot: o creștere fără precedent a bogăției, libertate adevărată, un incredibil progres social, realizări științifice și tehnologice colosale. Însă în același timp, Vestul se schimba imperceptibil. Integrarea timidă a țărilor dezvoltate lansată atunci a dus la internaționalizarea economiei și globalizarea puterii pe care le vedem acum.

Integrarea poate ajuta la sporirea binelui comun și poate avea un impact pozitiv dacă este condusă de aspirația legitimă către o unire fraternală a popoarelor, de exemplu. Însă integrarea menționată de mine a fost conceputa de la bun început sub forma unei structuri verticale controlata strict de către o putere supranațională. Fără o contra-revoluție rusească reușită împotriva Uniunii Sovietice, Vestul nu ar fi putut porni procesul globalizării.

I: Deci rolul lui Gorbaciov nu a fost unul pozitiv?

R: Eu privesc lucrurile dintr-un unghi ușor diferit. Contrar credinței comune, comunismul sovietic nu s-a prăbușit din cauze interne. Colapsul sau este cu adevărat cea mai mare victorie din istoria Occidentului. O victorie nemaiauzita care, dați-mi voie să mă repet, permite stabilirea unui monopol de putere unitar la nivel planetar. Sfârșitul comunismului a semnalizat în același timp și sfârșitul democrației. Epoca moderna este nu doar post-comunista, ci totodată și post-democratica! Asistam astăzi la stabilirea totalitarismului democratic sau, daca doriți, a democrației totalitare.

I: Nu sună toate acestea puțin absurd?

R: Chiar deloc. Democrația necesita pluralism și pluralismul implica existenta a cel puțin doua forte mai mult sau mai puțin egale, care se opun și totodată se influențează reciproc. În timpul Războiului Rece aveam democrație mondiala, pluralism global, cu doua sisteme opuse – capitalist și comunist -, plus câteva țări cu un sistem amorf ce nu aparținea niciunuia dintre cele două.

Totalitarismul sovietic era sensibil la critica Vestului. La rândul sau, URSS-ul influenta Vestul, în special prin partidele comuniste locale. Astăzi trăim într-o lume dominată de o singura forță, o singura ideologie și un singur partid pro-globalizare. Toate acestea împreuna au început să ia forma în timpul Războiului Rece, când au început să apară gradual diverse suprastructuri: organizații comerciale, bancare, politice și mass-media. În ciuda ariilor de activitate variate, ceea ce aveau în comun era tocmai întinderea lor transnațională.

Odată cu prăbușirea comunismului, acestea au ajuns să conducă lumea. Astfel, țările din Vest au ajuns într-o poziție dominantă, găsindu-se totuși și într-o poziție subordonata pe măsură ce-și pierd suveranitatea gradual în favoarea a ceea ce eu numesc o supra-societate. Supra-societatea planetară este compusa din organizațiile comerciale și necomerciale a căror influență se întinde mult mai departe de granițele statale. La fel ca alte țări, și țările occidentale sunt subordonate acestor structuri supranaționale.

Asta în ciuda faptului că suveranitatea statelor era parte integrantă a pluralismului și deci a democrației la scară globala. Supra-puterea de azi suprima suveranitatea statelor. Integrarea europeană ce se desfășoară astăzi în fața noastră duce la dispariția pluralismului în cadrul noului conglomerat, în favoarea puterii supranaționale.

I: Dar nu credeți că Franța și Germania rămân democrații?

R: Țările din Vest au cunoscut adevărata democrație în timpul Războiului Rece. Partidele politice aveau adevărate diferențe ideologice și programe politice diferite. Și organizațiile media erau diferite unele de altele. Toate acestea aveau un impact asupra vieților oamenilor de rând ce contribuiau la creșterea bogăției lor. Acum toate acestea s-au terminat.

Un capitalism democratic și prosper, cu legi orientate înspre social era posibil în mare parte datorita fricii de comunism. După căderea comunismului în Europa de Est, s-a lansat un atac masiv asupra drepturilor cetățenilor din Vest. Astăzi socialiștii aflați la putere în majoritatea tarilor europene urmăresc politici de demantelare a sistemelor de securitate sociala, distrugând tot ce era socialist în țările capitaliste.

Nu mai exista o forță politică în Occident capabila să protejeze cetățenii de rând. Existența partidelor politice este cel mult o formalitate. Vor fi din ce în ce mai puțin diferite pe măsura ce trece timpul. Războiul din Balcani a fost orice altceva în afara de democratic.

Totuși războiul a fost comis de socialiștii ce fuseseră istoric împotriva unor astfel de întreprinderi. Ecologiștii, aflați la putere în unele țări, au salutat catastrofa naturală cauzată de bombardamentele NATO.

Au îndrăznit chiar să susțină ca bombele cu uraniu sărăcit nu sunt periculoase pentru mediu, în ciuda faptului ca soldații ce le manevrează poartă costume speciale de protecție.

În consecință, democrația dispare treptat din structura sociala a Vestului. Totalitarismul se răspândește peste tot deoarece structura supranaționala își impune propriile legi asupra statelor individuale. Superstructura nedemocratica dă ordine, impune sancțiuni, organizează embargouri, aruncă bombe, produce foamete. Până și Clinton i se supune.

Totalitarismul financiar a subjugat puterea politica. Emoțiile și compasiunea sunt străine totalitarismului financiar. Comparativ cu dictatura financiară, cea politica este omenoasă. Rezistenta era posibila chiar și în cadrul celor mai brutale dictaturi. Rebeliunea împotriva băncilor este imposibilă.

I: Ce părere aveți de o revoluție?

R: Totalitarismul democratic și dictatura financiară elimină posibilitatea unei revoluții sociale.

I: De ce?

R: Deoarece acestea combină puterea militara omnipotenta cu strânsoarea financiară. Toate revoluțiile au primit sprijin din afară. De acum înainte aceasta va fi imposibil deoarece nu mai exista state suverane, nici nu vor mai fi. Mai mult, la cel mai de jos nivel, clasa muncitoare a fost înlocuită de clasa fără loc de muncă. Ce își doresc cei fără loc de munca? Slujbe. De aceea ei se afla intr-o poziție mai puțin avantajoasă decât clasa muncitoare ce i-a precedat.

I: Toate sistemele totalitare au avut propria ideologie. Care este ideologia acestei noi societăți pe care o numiți post-democratica?

R: Cei mai influenți gânditori și politicieni occidentali sunt de părere că am intrat intr-o era post-ideologica. Asta deoarece prin “ideologie” ei înțeleg comunism, fascism, nazism etc. În realitate, ideologia, super-ideologia lumii occidentale, dezvoltata de-a lungul ultimilor 50 de ani, este mult mai puternică decât comunismul sau național-socialismul.

Un cetățean vestic este spălat pe creier mult mai mult decât a fost vreodată un cetățean sovietic în era propagandei comuniste. Intr-o ideologie, punctul principal nu îl reprezintă ideile acesteia, ci mai degrabă mecanismele distribuirii lor.

Puterea mass-mediei vestice, de exemplu, este incomparabil mai mare decât cea a mecanismelor de propaganda a Vaticanului în perioada de vârf a puterii sale. Și nu este vorba doar de cinema, literatura, filosofie – toate pârghiile de influență și mecanismele folosite în promulgarea culturii, în cel mai larg sens, contribuie la aceasta.

La cel mai mic impuls, toți cei care lucrează în acest domeniu răspund intr-o asemenea concordanță încât este greu de crezut ca ordinele nu vin dintr-o singura sursa de putere. A fost de ajuns deciderea stigmatizării generalului Karadžić sau a președintelui Milošević pentru ca mașinăria de propagandă planetară să înceapă să lucreze împotriva lor.

În consecință, în locul condamnării politicienilor și a generalilor NATO pentru încălcarea tuturor legilor existente, marea majoritate a cetățenilor occidentali este convinsa ca războiul împotriva Serbiei a fost necesar și justificat.

Ideologia occidentala combina și amesteca idei în funcție de nevoile sale. Una dintre aceste idei este aceea că valorile și stilul de viată occidentale sunt cele mai bune din lume! Deși pentru cei mai mulți locuitori ai planetei, aceste valori au consecințe dezastruoase.

Încercați sa-i convingeți pe americani că aceste valori vor distruge Rusia. Nu veți reuși. Vor continua să susțină teza universalității valorilor occidentale, îndeplinind astfel unul dintre principiile fundamentale ale dogmatismului ideologic.

Teoreticienii, politicienii și mass-media din Vest sunt absolut convinși că sistemul lor este cel mai bun. De aceea ei încearcă să-l impună peste tot în lume fără nicio îndoială și cu o conștiință curată. Occidentalul ca purtator al acestor valori superioare este astfel un nou superman.

Termenul în sine este tabu, dar totul se reduce la aceasta. Acest fenomen ar trebui studiat științific, însă îndrăznesc să afirm ca a devenit extrem de dificil sa efectuezi studii științifice în anumite arii ale sociologiei și istoriei. Cercetătorul care dorește să documenteze mecanismele totalitarismului democratic se va confrunta cu dificultăți extreme.

Va fi transformat intr-un proscris. Pe de alta parte, acei a căror cercetări deservesc ideologia dominantă sunt inundați cu fonduri, în timp ce editurile și mass-media se lupta pentru a putea lucra cu astfel de autori. Am simțit aceasta pe propria piele atunci cand predam și lucram ca cercetător în universitățile străine.

I: Dar nu are aceasta super-ideologie care va displace, idei de toleranta și respect pentru ceilalți?

R: Când ii asculți pe reprezentanții elitei Vestice, totul pare atât de pur, generos și plin de respect pentru oameni. Ei folosesc astfel regula clasica a propagandei: ascunderea realității în spatele vorbelor dulci. Este totuși de ajuns sa pornești televizorul, sa mergi la film, sa deschizi o carte best-seller sau să asculți muzica la modă pentru a-ti da seama de contrariul: diseminarea fără precedent a cultului violenței, sexului și a banilor. Discursurile nobile sunt concepute pentru a ascunde acești trei stâlpi (și nu sunt singurii) ai democrației totalitare.

I: Cum rămâne cu drepturile omului? Nu Vestul le onorează cel mai mult?

R: De acum încolo, ideea drepturilor omului este sub presiune crescânda. Până și teza pur ideologică cum că aceste drepturi sunt intrinsece și inseparabile nu va suporta astăzi nici măcar prima etapa a unei analize detaliate. Sunt gata sa supun ideologia occidentala aceleiași analize științifice la care am supus comunismul. Dar asta este o discuție lungă, nu pentru interviul de astăzi.

I: Are ideologia occidentala o idee principală?

R: Ideea globalizării! În alte cuvinte, dominația globală! Cum ideea este cam neplăcută, este ascunsa în spatele unor fraze lungi despre unitatea planetară, transformarea lumii intr-un întreg integrat… În realitate, Vestul a început munca la schimbări structurale pe întregul Glob. Pe de o parte avem dominația lumii de către societatea occidentală, pe de alta parte aceasta este ea însăși reconstruită vertical, cu puterea supranaturală în vârful piramidei.

I: Guvernul mondial?

R: Da, merge spus și așa.

I: A crede în aceasta nu înseamnă a fi victima unor fantezii delirante despre conspirații globale?

R: Ce conspirație? Nu este nicio conspirație. Guvernul mondial este controlat de liderii unor structuri economice, financiare și politice supranaționale bine-cunoscute. Conform estimărilor mele, aceasta super-societate ce conduce acum lumea, are în jur de 50 de milioane de oameni. Centrul sau este în SUA. Alte tari sunt dominate pe baza unui clasament financiaro-economic sever. Aceasta este realitatea. Cu privire la propaganda, ea proclama crearea guvernului mondial sub controlul unui parlament global ca fiind dezirabila, deoarece lumea este o mare fraternitate. Toate acestea sunt povesti de adormit plebea.

I: Și Parlamentul European la fel?

R: Nu, deoarece Parlamentul European exista. Însă este naiv a crede ca Uniunea Europeana a rezultat din bunele intenții ale guvernelor statelor membre. UE este o arma de distrugere a suveranităților naționale. Este parte a proiectelor dezvoltate de organismele supranaționale.

I: Comunitatea Europeana și-a schimbat numele după prăbușirea URSS. Ca și cum pentru a înlocui Uniunea Sovietică, ea este numita “Uniunea Europeana”. Ar putea fi numita diferit. Precum bolșevicii, liderii europeni se autointitulează comisari. Precum bolșevicii, conduc comisii. Ultimul președinte a fost “ales” fiind singurul candidat…

R: Nu trebuie sa uitam ca procesul organizării sociale se supune unor anumite reguli. A organiza un milion de oameni este un lucru, a organiza zece milioane este altceva, a organiza 100 de milioane este o sarcina foarte dificila. A organiza 500 de milioane de oameni este o sarcina de proporții colosale. Este necesară crearea unor noi organisme administrative, instruirea oamenilor care să le conducă și să le asigure funcționarea fără probleme. Această este o sarcină primară.

De fapt, Uniunea Sovietică este un exemplu clasic de conglomerat multinațional condus de o structura managerială supranațională.

UE dorește sa obțină rezultate mai bune decât URSS! Este justificat. Chiar și în urma cu 20 de ani eram uimit de faptul că așa numitele defecte ale sistemului sovietic erau chiar mai avansate în Occident.

I: Cum ar fi?

R: Planificarea! Economia occidentală este infinit mai planificată decât a fost vreodată cea a URSS-ului. Birocrația! În Uniunea Sovietica 10-12% din populație lucra în domeniul administrației publice. În SUA acest număr este de 16-20%. Și totuși URSS era criticat pentru economia planificată și pentru densitatea aparatului birocratic. Doua mii de oameni lucrau în Comitetul Central al Partidului Comunist.

Aparatul Partidului Comunist a atins 150 de mii de lucrători. Astăzi vei găsi în Occident sute de întreprinderi în sectoarele industriale și bancare care angajează mai mulți oameni. Aparatul birocratic al Partidului Comunist Sovietic era neglijabil în raport cu personalul corporațiilor transnaționale din Vest. Trebuie să recunoaștem de fapt că URSS era prost condus datorita lipsei de personal administrativ. Erau necesari de doua-trei ori mai mulți angajați în administrație! Uniunea Europeană este conștientă de aceste neajunsuri și tine seama de ele. Integrarea este imposibilă fără un aparat administrativ impresionant.

I: Ceea ce afirmați contrazice ideile liberale promovate de liderii europeni. Sunteți de părere ca liberalismul acestora este doar un spectacol?

R: Administrația are tendința de a creste prea mult, ceea ce este periculos în sine. Ea știe asta. Ca orice organism, găsește antidoturi pentru a-și continua funcționarea normală.

Unul dintre acestea este o inițiativă privată. Alt antidot îl reprezintă moralitatea sociala și individuală. Aplicându-le, puterea se luptă cu tendințele auto-distructive. Așa că a creat liberalismul ca contragreutate a gravitații sale. Astăzi, însă, este absurd sa fii liberal. Societatea liberala nu mai exista.

Doctrina liberala nu reflecta realitățile acestei ere fără precedent a concentrării de capital. Mișcarea unor resurse financiare imense nu tine cont de interesele statelor individuale sau a popoarelor constituite din indivizi. Liberalismul implica o inițiativă personală și asumarea de riscuri financiare.

Astăzi orice afacere are nevoie de bani furnizați de bănci.

Aceste bănci, al căror număr este în scădere, implementează o politica ce este dictatoriala și manipulatoare în însăși natura sa. Proprietarii de afaceri sunt la mila lor deoarece totul este supus creditării și se află astfel sub controlul instituțiilor financiare. Importanta individului – baza liberalismului – se reduce în fiecare zi.

Astăzi nu contează cine conduce o oarecare companie sau o oarecare țară: Bush sau Clinton, Kohl sau Schröder, Chirac sau Jospin, care este diferența?

I: Regimurile totalitare ale secolului 20 au fost extrem de crude, ceea ce nu poate fi spus despre societatea occidentala.

R: Nu mijloacele sunt importante, ci rezultatul final. În lupta împotriva Germaniei naziste, URSS a pierdut 20 de milioane de oameni (27 de milioane, conform ultimelor statistici ale Ministerului rus al Apărării – n. red.) și a suferit distrugeri grozave.

În timpul Războiului Rece, război fără bombe și arme, au fost cu mult mai multe pierderi, din orice unghi ai privi! În ultimul deceniu, speranța de viată a rușilor a scăzut cu 10 ani! Rata mortalității este cu mult mai mare decât cea a nașterilor. Doua milioane de copii nu dorm acasă.

Cinci milioane de copii de vârsta școlară nu merg la scoală. Exista înregistrați 12 milioane de dependenți de droguri. Alcoolismul a devenit universal. 70% dintre tineri nu sunt potriviți pentru armată datorita a diverse defecte fizice. Acestea sunt consecințe directe ale înfrângerii în Războiul Rece, urmata de o tranziție către stilul de viată occidental.

Daca vom continua astfel, populația va scădea rapid de la 150 de milioane la 100 de milioane, apoi la 50 de milioane. Totalitarismul democratic va depăși toate regimurile totalitare precedente.

I: Prin violenta?

R: Drogurile, nutriția proastă, vaccinurile și SIDA sunt mult mai eficiente decât violenta militară. Deși după imensa forță distrugătoare a Războiului Rece, Occidentul a inventat “războiul umanitar”.

Campaniile militare din Irak și Iugoslavia sunt două exemple de pedeapsa colectivă și retăiere la o scara incredibil de larga, în timp ce mașinăria de propagandă le descrie drept “cauze nobile” sau “războaie umanitare”. Întoarcerea victimelor violenței una împotriva alteia este încă o abordare. Cum a fost de exemplu contra-revoluția rusă din 1985. Însă atunci când au dezlănțuit războiul împotriva Iugoslaviei, țările din vestul Europei s-au războit cu ele înseși.

I: În opinia dumneavoastră, războiul împotriva Serbiei a fost și el tot un război împotriva Europei?

R: Absolut. În Europa exista forte care o pot convinge să acționeze împotriva ei însăși. Serbia a fost aleasa deoarece se opunea globalizării. Rusia ar putea fi următoarea. Înaintea Chinei…

I: În ciuda arsenalului nuclear?

R: Arsenalul nuclear al Rusiei este imens, însă depășit. Și oricum rușii sunt dezarmați moral și pregătiți să capituleze… Cred că monstruozitatea secolului 21 va depăși tot ce a văzut omenirea până acum. Gândiți-vă numai la viitorul război mondial împotriva comunismului chinez. Pentru a înfrânge o țară atât de populată, trebuie să extermini 500 de milioane de oameni, nu 10 sau 20 de milioane.

Astăzi, având în vedere nivelul de excelenta al masinariei de propagandă, este foarte posibil. Va fi făcută bineînțeles în numele libertății și a drepturilor omului. Asta bineînțeles dacă vreo organizație de relații cu publicul nu va inventa vreo cauza noua și nu mai puțin nobila.

I: Nu credeți ca oamenii pot avea propriile opinii, ca pot vota și astfel sa-și exprime voința?

R: În primul rând, chiar și astăzi oamenii nu votează prea des, și vor vota din ce în ce mai puțin în viitor. În Vest, opinia publica este formata de mass-media. Este suficient sa ne amintim de aprobarea universala a războiului din Kosovo. Sa ne amintim de războiul spaniol!

Au venit voluntari din întreaga lume pentru a lupta de o parte sau de cealaltă. Amintiți-vă de războiul din Vietnam. Însă în zilele noastre, oamenii sunt atât de bine păstoriți încât reacționează numai la ce vor furnizorii de propagandă.

I: Uniunea Sovietică și Iugoslavia erau cele mai multi-etnice țări din lume, dar au fost oricum distruse. Vedeți o conexiune intre distrugerea țărilor multi-etnice, pe de o parte, și promovarea multi-etnicității pe de alta parte?

R: Totalitarismul sovietic a creat o societate cu adevărat multi-culturală și multi-etnică. Democrațiile occidentale au fost cele care au făcut eforturi supraumane de a alimenta flăcările variatelor forme de naționalism, deoarece considerau că fărâmițarea URSS era cea mai buna cale de a o distruge. Același mecanism a funcționat și în Iugoslavia. Germania a căutat întotdeauna distrugerea Iugoslaviei. Unită, Iugoslavia și-ar fi putut întări rezistenta. Esența sistemului occidental este de a dezbina, cu scopul de a simplifica impunerea legilor sale asupra tuturor parților, ca mai apoi să acționeze ca Justițiar Suprem. Nu avem niciun motiv să presupunem ca aceste cunoștințe nu vor fi aplicate în viitor pentru a dezmembra China.

I: India și China și-au vociferat opoziția față de bombardarea Iugoslaviei. Daca ar fi necesar, ar putea acestea forma un nucleu de rezistenta? La urma urmei, doua miliarde de oameni nu sunt o glumă!

R: Mijloacele acelor tari nu pot fi în niciun fel comparate cu puterea militara și superioritatea tehnologică ale Occidentului.

I: Ați fost impresionat de eficacitatea arsenalului militar american în Iugoslavia?

R: Nu doar aceasta. Dacă s-ar fi decis astfel, Serbia ar fi încetat să existe în doar câteva ore. Aparent, liderii noii ordini mondiale au ales o strategie a violentei permanente. Unul după altul, vor răsări numeroase conflicte localizate astfel încât mașinăria “războiului umanitar”, pe care am văzut-o deja în acțiune, să intervină să le stingă.

De fapt, este probabil ca aceasta să devină soluția de extindere a controlului asupra întregii planete. Vestul controlează majoritatea resurselor naturale ale Pământului. Resursele sale intelectuale sunt de milioane de ori mai mari decât resursele restului lumii. Aceasta este fundația covârșitoarei hegemonii a Vestului în tehnologie, arta, media, tehnologia informației și științe, iar asta îi conferă superioritatea în toate celelalte domenii.

Ar fi prea ușor doar sa cucerească lumea. Au nevoie totuși să conducă! Iar aceasta este problema fundamentala pe care încearcă americanii să o rezolve acum. Amintiți-vă că în vremea lui Hristos, populația pământului era de aproximativ 100 de milioane de oameni. Astăzi, numai Nigeria singura are atâția locuitori!

Un miliard de “occidentaloizi” și popoarele asimilate de ei vor conduce întreaga lume. Acest miliard trebuie însă, la rândul sau, controlat și el. Cel mai probabil, va fi nevoie de 200 de milioane de oameni pentru a controla lumea occidentală. Însă aceștia trebuie aleși și instruiți. De aceea este China destinata eșecului în lupta împotriva hegemoniei Vestului.

Aceasta țară nu are suficient control, nici resursele economice și intelectuale să implementeze un sistem administrativ eficient constituit din aproximativ 300 de milioane de oameni. Numai Vestul este capabil să rezolve problemele unei guvernări globale.

A început deja să facă asta. Sute de mii de “occidentaloizi” din fostele țări comuniste, precum Rusia, tind să ocupe poziții de conducere acolo. Democrația totalitară va fi totodată și una colonială.

I: Conform lui Marx, pe lângă violenta și cruzime, colonizarea a adus cu ea și binecuvântările civilizației. Poate ca istoria omenirii a ajuns în punctul de a se repeta?

R: Intr-adevăr, de ce nu? Dar, atenție, nu pentru toata lumea. Ce fel de contribuție la civilizație au adus amerindienii? Aproape niciuna, deoarece au fost zdrobiți, distruși, rași de pe fața Pământului. Acum priviți la contribuția rușilor! Permiteți-mi să subliniez un punct important: Vestul nu s-a temut într-atât de puterea militară sovietică, cât s-a temut de potențialul sau intelectual, artistic și atletic.

Vestul a văzut ca Uniunea Sovietică era plina de viață! Acesta este cel mai important lucru care trebuie distrus, atunci când vrei sa-ti distrugi dușmanul. Și exact asta a făcut. Astăzi, știința Rusiei depinde de finanțarea americană. Este într-o stare deplorabilă deoarece SUA nu sunt interesate de finanțarea competiției.

Americanii preferă să le ofere cercetătorilor rusi slujbe în Statele Unite. Cinematografia sovietică a fost și ea distrusa și înlocuită cu filmele americane. Același lucru s-a întâmplat și cu literatura. Dominația globală se manifestă în primul rând ca un diktat intelectual sau, dacă preferați, cultural.

Acesta este motivul pentru care americanii au încercat cu atâta zel în ultimele decenii să aducă numitorul cultural și intelectual global la nivelul lor – aceasta le va permite sa-și impună diktatul.

I: Dar dacă aceasta va rezulta într-o binecuvântare ascunsă pentru întreaga omenire?

R: În doua generații, oameni vor putea într-adevăr să spună că totul s-a desfășurat în numele umanității, pentru binele comun. Dar ce se întâmplă cu rușii sau francezii aflați în viată astăzi? Ar trebui sa fie bucuroși că urmașii lor vor avea același viitor ca amerindienii?

Termenul “omenire” este o abstractizare. În realitate, avem ruși, francezi, sârbi etc. Însă, dacă trendul curent continua, națiunile fondatoare ale civilizației moderne (mă refer la popoarele latine) vor dispărea treptat.

Europa de Vest este deja plină de străini. Încă nu am vorbit despre aceasta, însă fenomenul nu este accidental, și în mod cert nu este o consecință a fluxurilor migratoare presupuse a fi de neoprit. Scopul Europei este sa creeze o situație similară celei din Statele Unite. Suspectez ca francezii nu vor fi prea bucuroși să afle ca omenirea va fi fericită, dar numai fără francezi.

La urma urmei, ar putea fi un proiect rațional să lași doar un număr limitat de oameni în lume, care ar trai apoi intr-un paradis pământesc. Acei câțiva ramași ar fi cu siguranță convinși ca fericirea lor este un rezultat al evenimentelor istorice… Nu. Tot ce contează în viată este ca eu și cei dragi ai mei trăim astăzi.

I: Sistemul sovietic era ineficient. Sunt toate societățile totalitare sortite ineficientei?

R: Ce este eficiența? SUA cheltuiește mai mulți bani pe programe de pierdere în greutate decât aloca Rusia întregului buget public. Și totuși numărul de persoane supraponderale este în creștere. Și astfel de exemple exista cu duiumul.

I: Ar fi corect sa afirmam ca intensificarea radicalizării din Vest va duce la propria distrugere?

R: Nazismul a fost distrus în timpul războiului total. Sistemul sovietic era tânăr și puternic. Ar fi continuat sa prospere, daca nu ar fi fost distrus de forțe din afară.

Sistemele sociale nu se distrug singure. Ele pot fi distruse doar de o forță din afară. Este precum rostogolirea unei mingi pe o suprafață: doar existența unui obstacol extern îi poate opri mișcarea.

O pot demonstra ca pe o teoremă. Astăzi, suntem dominați de o tara cu o superioritate economică și militară enormă. Noua ordine mondiala în curs de instituire este atrasă de unipolaritate.

Daca guvernul supranațional reușește să obțină aceasta prin eliminarea tuturor dușmanilor externi, atunci un sistem social unificat poate supraviețui până la sfârșitul veacurilor.

Doar o persoană poate muri de boala. Însă un grup de persoane, chiar și unul mic, va încerca să supraviețuiască prin reproducere. Acum imaginați-vă un sistem social ce cuprinde miliarde de oameni!

Capacitatea sa de a anticipa și preveni fenomene auto-distrugătoare va fi nelimitat.

În viitorul apropiat, procesul eliminării diferențelor la nivel global nu poate fi oprit, deoarece totalitarismul democratic este ultima faza de dezvoltare a societății occidentale, dezvoltare începută în perioada Renașterii.