Democrația, o poveste pentru adormit adulții

Ioan Sperling
Incorect Politic
Octombrie 24, 2022

Democrația, o poveste pentru adormit adulții

Via vrăbiuțe:

Intr-un aricol anterior mă plângeam de tristețea generalizată din Sibiu pe care am observat-o într-o zi minunată de toamnă, la majoritatea celor cu care m-am intersectat, în plimbarea mea de mai bine de o oră și jumatate!

Au aparut comentarii din toate zonele țări care mi-au confirmat că situația e asemănătoare peste tot (din București până în Bucovina) și presupun că nici în restul Europei, nu e altfel!
Si fiindcă nu ne mai aleargă nimeni cu siringa, suntem liberi să respirăm, să călătorim, motivul nu poate fi altul decât amenințarea războiului, de la granița țării noastre și a Europei, a embargoului impus Rusiei, care seamănă mai mult cu un harakiri decât cu un embargou, ducând întreaga Europă pe marginea prăpastiei! Nu îți mai vine să râzi când trebuie să cumperi mâncare, benzină, sau să plătești taxele și parcă asta nu ar fi destul suntem încontinuu amenințați că o să fie și mai rău la iarnă! Pe nimeni, din toată lumea, nu interesează să facă ceva să nu fie „mai rau la iarnă,” ci doar să ne „pregătească” mental, de acest rău! Si de aici lipsa bucuriei, iar lipsa ei la care se adaugă lipsa luminii, a tot mai puțin soare, duce cu siguranță la inhibarea sistemului imun! E voită treaba asta? Cine știe, astăzi orice poate fi posibil dacă e spre răul multimilor!

Unul dintre comentarii însă este diametral opus celor din Europa! Cel a unei prietene din State, care spune: „ In ultimele zile, vreo cinci la număr, am tot plecat de-acasă. Am fost și în Miami trei zile. Am avut o mare surpriză: străzile erau pline de oameni, oameni zâmbitori și relaxați; oameni savurând începutul de toamnă floridiană; oameni pierzând timpul (ca și mine de altfel!) la o cafea sau admirând oceanul. Și da, oamenii zâmbeau! Chiar și gunoierul a zâmbit când m-am aplecat să ridic o hârtiuță ce n-a găsit calea spre coș.

De ce surpriză?! Acum cinci ani, Miami era „pustiu”! Nu era țipenie de om pe străzi, doar mașinile umpleau străzile! Am avut un sentiment cumplit de frică, simțeam că ceva rău mă pândește de peste tot! De aceea sau și de aceea nu am mai fost acolo.

Acum am găsit un oraș viu, plin de oameni…și da, se zâmbea frumos de tot!”

A inceput să clocotească sângele în mine!

Adică în timp ce noi suntem deja psihic la pământ și ne pregătim de o iarnă apocaliptică și/sau nucleară, cei care ne-au târât în situația asta, (in America e democrație nu?) își trăiesc viața fericiți și lipsiți de orice grije! Pentru că este clar pentru oricine; nu Europa dorește un razboi cu Rusia, ci America! Este clar că nu Europa dorește să-și submineze economia, ci America! Nu Europa și-a „tăiat” venele care îi alimentau industria, ci America a facut-o! Nu Europa avea învârteli de acoperit, în cea mai coruptă, până ieri, țară a ei, ci familia Biden, care „întâmplător” conduce America!

Acea Americă în care cetățeanul ei obișnuit spune: „Cât despre război! Despre război nu se prea vorbește aici!”

Stau și mă întreb dacă vouă nu vi se pare ca și mine de-a dreptul absurdă această situație? Nu e asta bătaie de joc fată de Europa? Prin ce metode s-a putut pune de catre America atâta presiune pe toate guvernele europene, încât acestea să-și facă, împreună cu popoarele pe care le conduc, harakiri la comanda? Pentru că dacă America are interesul să distrugă Rusia nu-i putem noi opri, dar n-au decât să o facă singuri, cu poporul lor, nu cu popoarele Europei! Interesul nostru nu este distrugerea Rusiei!

Daca America vrea să distrugă Europa probabil că nu-i putem opri, dar mi se pare absurd să-i ajutăm! Să o facă cu americani!

Dacă America vrea să arunce pacea mondială în aer, nu-i putem opri, dar măcar să nu-i ajutăm să o facă! Să o faca cu poporul lor, cu sângele copiilor lor, cu banii lor!
O să-mi spuneți că Rusia a început! E discutabil „începutul” ăsta, cât de dorit, sau de impus, a fost! La câte razboaie au fost în ultima vreme și acesta putea fi tratat ca restul, unde rușii și americanii au stat față în față, pentru că ei stau tot timpul față în față, poveștile cu democrația sunt doar…povești!

Sau își mai amintește cineva ce este democrația? Vă spun eu pe scurt: voi, majoritatea dintre voi, doriți ce se întâmplă în lume, în Rusia, Ucraina, România, Europa sau America! Iar dacă nu este așa democrația a fost, este și va fi, o poveste de adormit …adulții!

Noapte bună!