Cornel-Dan Niculae
Incorect Politic
August 28, 2022
Banca Naţională a României finanţatoare
a organizaţiilor evreieşti şi a Israelului (!)
– de pe bursa neagră a informaţiilor –
Planul asupra României a început în iunie 1991, când în parlamentul israelian (în Knesset) s-a propus afacerea de a se cere României câte 50.000 de dolari despăgubiri pentru „400.000 de evrei omorâţi de către România“ (închipuiţi, cifră nedocumentată).
Informaţia parvine de la profesorul universitar istoric Petre Ţurlea (un bun prieten şi colaborator al regretatului istoric Gheorghe Buzatu), care la acea dată era deputat român:
„Curând s-a văzut şi cauza inventării antisemitismului în România şi a cererii imperative a recunoaşterii unui Holocaust în România; era una pecuniară: în vara lui 1991, în Knessetul Israelian un deputat a cerut să se impună României plata a câte 50.000 dolari pentru fiecare din cei 400.000 evrei presupuşi a fi fost omorâţi de către Statul Român… Din acel moment o întreagă campanie s-a dus pentru a implanta în conştiinţa lumii şi a românilor ideea participării la Holocaust“*. Iar 50.000 dolari x 400.000 = 20 miliarde de dolari de plătit de România, după ce şi de la Germania postbelică au obţinut, cu începere din 1952, peste 80 de miliarde de dolari.
[* Petre Ţurlea, „Români şi evrei în secolul XX“, volumul 3, pag.442; Petre Ţurlea, „Din culisele parlamentului“, vol.1 (1990-1992), pag.89; Petre Ţurlea în revista „România Mare“, mai multe articole.]
Imediat şi The New York Times, publicaţia de influenţă globală deţinută în SUA de un bogat clan evreiesc sionist, susţinea la 1 iulie 1991 pretenţiile rabinului din România, Moses Rosen: „Numărul morţilor [evrei în România la război] a ajuns la 400.000, despre care noi nu am putut vorbi până acum decât în străinătate sau aici numai între noi“.
În afacerea asta au fost activate, ca o presiune asupra statului român, şi organizaţiile rromilor (ţiganilor), cu promisiunea de a fi părtaşe la „despăgubiri“.
Totul a fost ţinut departe de public, dar cine s-a uitat la OTV în 2005 (când se finaliza Raportul „Comisiei Holocaustului“ la Cotroceni) a văzut în direct o ceartă ţigănească pe „banii de Holocaust“ (ce urmau să fie luaţi de la statul român), între „împăratul Iulian“ şi „regele Cioabă“ al rromilor, în care Florin Cioabă susţinea că „organizaţiile rromilor“ (nu zicea de rromi individual) vor primi despăgubiri:
„Din anul 2000 statul evreu a cerut despăgubiri de la toate statele europene pentru persecutarea evreilor. Vedeţi că acum plăteşte Elveţia, va plăti şi Cehia şi va plăti şi SUA …căci motoarele de pe tancurile germane proveneau de la General Motors …Noi romii am avut şi noi reprezentantul nostru în Comisia care a fost pentru Holocaust, pe Vasile Ionescu, care s-a întrunit mai ales în anul 2004, cu aprobarea domnului preşedinte Ion Iliescu… Preşedintele Băsescu a recunoscut vinovăţia României de participare a României la Holocaust, aţi văzut că a şi plâns după ce s-a dus în America şi a văzut [la muzeu – n.n.] Holocaustul care a fost… Organizaţiile rromilor se ocupă din 1999 să ceară despăgubiri României… “. Cioabă a mai spus că negociază cu guvernul României, căci „dacă s-a stabilit că a fost Holocaust să discutăm şi să ajungem la o înţelegere…“, fără proces (emisiunea OTV „Dan Diaconescu în direct“ din 24.03.2005: „Război pe aurul ţiganilor între împărat şi rege“; de asemenea şi emisiunea cu acelaşi nume şi cu titlul „Împăratul Iulian împotriva regelui Mihai“, din 30.03.2005, cu Iulian Rădulescu, lider rrom, şi deputatul Nicolae Păun, preşedinte al Partidei Rromilor).
Iar România, după modelul celorlalte state puse la plată după 1990, trebuie să fi plătit tot prin Banca Naţională, ca atunci când, în 1995, la 50 de ani după război, Congresul Mondial Evreiesc denunţa ceea ce numea „colaborarea secretă dintre nazişti şi marile bănci din Elveţia“, unde ar fi fost adăpostite fără urmă „averile colosale confiscate de cel de-al treilea Reich (Germania nazistă) de la evreii prigoniţi din întreaga Europă“. Fără a se proba aceste acuze, în 1997 Elveţia şi-a „reevaluat“ (micşorat) rezervele de aur şi a creat un „Fond Elveţian pentru Solidaritate“ de peste 4,7 miliarde de dolari „pentru ajutorarea victimelor Holocaustului“, daţi de Banca Naţională a Elveţiei unor organizaţii evreieşti (v. „Precedentul elveţian“ în lucrarea „Ofensiva iudaismului asupra României“).
În privinţa plăţilor făcute de România, dl. colonel (r) SRI Vasile Zărnescu a spus-o clar: România a transferat „Israelului ca despăgubiri de holocaust“ miliarde de euro, iar „Banii au fost împrumutaţi de România, sub pretextul crizei economice din 2008, căci deși președintele Traian Băsescu declarase că România nu are nevoie de un nou împrumut internațional de valută, totuși, în 2009, s-a răzgândit brusc și a aranjat, repejor, un uriaş, împrumut, de 20 de miliarde de euro, de la F.M.I. și Banca Mondială… Ca să vezi «coincidență»: Băsescu a cerut un împrumut egal cu «despăgubirea de Holocaust» pretinsă de escrocul șef-rabin Moses Rosen!“ (V. Zărnescu, „Unde sunt cele 20 de miliarde de euro împrumutate de tandemul Băsescu-Boc?!“, în Justiţiarul din 10 noiembrie 2018).
Preponderent, împrumutul de miliarde de euro nu a intrat la bugetul de stat sau în economie, ci s-a dus ca „rezervă“ la Banca Naţională. Astfel, din 12 miliarde euro primite de România până în mai 2010, au mers la BNR „pentru consolidarea rezervei“ 7,1 miliarde euro, ceea ce s-a întâmplat în continuare, cu toţi banii, dar şi acum economia naţională plăteşte împrumutul din 2009, care românilor nu le-a folosit, fiind mai degrabă încă o formă de înrobire, un fel de „taxă de goim“ (de fraier), prin scoaterea de bani din ţară ca „ramburs“ la inutilul împrumut.
Oricum, BNR nu ţine în România nici „rezervele“ de aur nici cele valutare ale românilor, ci în state puternic filo-sioniste, precum Marea Britanie, la Banca Angliei, dar împovărează România pentru creşterea acestora, pentru care cetăţenii români sunt taxaţi şi impozitaţi la sânge.
Iar activitatea BNR şi cheltuielile angajate de preşedintele ei, Mugur Isărescu, sunt total necunoscute public şi au fost de fapt exceptate controlului Curţii de Conturi, fiind chiar secretizate (deşi BNR este teoretic sub puterea Parlamentului, ca şi SRI-ul, şi îşi face un audit intern, dar foarte vag şi general), ceea ce face ca Banca Naţională să finanţeze şi să sponsorizeze în secret o grămadă de organizaţii, mai ales de tip masonic (precum Marea Lojă Naţională din România), dar şi cu caracter etnic.
Pentru organizaţiile rrome se estimase în 2005 un cuantum al pretenţiilor, de către liderul rrom Iulian Rădulescu, la despăgubiri „de holocaust“ de 1,1 miliarde euro. Nu se ştie când şi cum au primit aceşti bani sau dacă „organizaţiile romilor“ au fost „corecte“ ori darnice şi cu rromii de rând, după aceea.
Pretenţiile organizaţiilor evreieşti şi ale Israelului au fost cu mult mai mari decât banii pentru țigani, dar totul a fost secretizat, ca procedură legală, ceea ce Constituţia României permite atunci când este vorba de siguranţă naţională (până şi o HG de atribuire a unei clădiri către SRI – clădirea „IPIU“ – au încadrat-o astfel, iar hotărârea nu a fost publicată în Monitorul Oficial – fiind acţionar al Bucureşti-Turism SA eu m-am judecat în contencios administrativ împotriva transferului acestei clădiri fără o justă despăgubire, ceea ce a fost unul din motivele pentru care am avut prima mea discuţie cu SRI-ul).
Despre practica secretului privind cheltuielile şi „sponsorizările“ realizate de Banca Naţională, dl. Valerian Stan, fost şef al Corpului de Control al guvernului, relata:
„În urmă cu mai mult timp am cerut conducerii BNR informaţii despre sponsorizările pe care le-a acordat, din bani publici, deci şi din banii mei, în anii de după 1989… Refuzul a fost şi de data asta categoric. M-am adresat justiţiei. Ambele acţiuni au fost respinse sub motiv că BNR n-ar face parte din categoria instituţiilor cărora le este aplicabilă Legea accesului la informaţiile publice, întrucât «nu utilizează resurse financiare publice». Deşi, repet, prin lege, capitalul BNR «aparţine în întregime statului»… Ca să apere refuzul abuziv al BNR, completul Curţii de Apel Bucureşti (preş. Simona Marcu) a motivat că datele despre sponsorizările făcute de BNR ar face parte dintre acelea care «dacă ar fi făcute publice, ar fi de natură să pună în pericol obiectivul fundamental şi întreaga activitate a acestui organism şi, pe cale de consecinţă, ordinea publică şi chiar siguranţa naţională».“ (BNR: un stat în stat, în New York Magazin din 4 octombrie 2004).
Aşa că Banca Naţională este cel mai bun canal, secret, de plăţi de acest fel, şi tot prin băncile lor naţionale au plătit şi alte state europene organizaţiile evreieşti şi Israelul.
Abia în 2021 a apărut Decizia nr.6344 din 26 noiembrie 2020, a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stipula că şi Banca Naţională a României poate fi controlată de Curtea de Conturi, conform Legii nr. 94/1992, dar tot nu s-a auzit de vreun control adevărat asupra BNR, căci Isărescu s-a opus mereu şi nimeni nu vrea să îl supere.
În plus, agenţii israelieni şi-au făcut din timp intrarea la conducerea statului român şi a BNR. La începutul lui august 2006, cotidianul israelian Haaretz arăta că, în România, „oamenii de afaceri din Israel au înţeles că fotbalul este un bun mijloc de a-şi promova afacerile“ şi, de aceea, „ei investesc mulţi bani [în acesta] şi primesc în schimb acces spre coridoarele puterii“. Un caz era israelianul Liviu Bibi Galan, implicat în anii ’90 financiar la echipa „bancherilor“ FC National, cunoscută şi ca Progresul Bucureşti sau BNR București (fiind susţinută în principal de Banca Naţională a României). Unul din primele contacte ale lui Liviu Galan la Mugur Isărescu, şeful Băncii Naţionale, a fost profesorul Bari Ioan, şef al catedrei de Relaţii Internaţionale şi coleg cu Mugur Isărescu la ASE (Isărescu fiind în fruntea consiliului Academiei economice). Bari Ioan avea şi el o firmă de construcţii în Israel, care ducea, de fapt, muncitori români pentru evrei, iar „israelienii Mossadului“ care au preluat de la statul român hotelul Bucureşti (Raddison de mai târziu, lanţ hotelier pe care l-am susţinut ca operator în contra operării israelienilor), l-au pus în 2002 şef al companiei. (Când mai fusese numit şef al Hotelului Bucureşti în 1998, când acesta era încă al statului român iar premier era bunul său prieten şi coleg Radu Vasile, Bari Ioan sponsoriza de la acest hotel echipa FC Naţional, tutelată de BNR şi de israelianul Bibi Galan.)
Alt intermediar între israelian şi Isărescu a fost chiar Radu Vasile, şi el profesor la ASE, ca şi Bari Ioan, dar şi premier, fiind cel mai important pion al lui Liviu Galan, care l-a dus ca premier în Israel cu diverse interese politico-economice, iar Radu Vasile a dat şi ordonanţa de guvern 105 din 1999, cu indemnizaţiile de Holocaust (de „persecuţie etnică“) plătite de atunci din partea statului român pentru evreii care ar fi suferit în România din 6 septembrie 1940 până în 1945 (mai toţi evreii până la urmă, practic), alţi bani decât cei pentru organizaţiile evreieşti (a se vedea articolul «De la „pogrom“ la actuala „pensie de Holocaust“» în Certitudinea nr.91 şi pe publicaţiile on-line). Radu Vasile şi Mugur Isărescu se regăseau şi în interiorul aceleiaşi loji masonice din Bucureşti.
*
Iar „pensiile de holocaust“ sunt alţi bani decât cei mulţi, ce s-au dat pentru organizaţiile evreieşti via BNR, aceste rente / pensii / indemnizaţii venind direct de la bugetul României, de la guvern. Din 2023, alţi noi „15 mii de supravieţuitori evrei ai Holocaustului (prin urmaşii lor) vor primi rente lunare de până la 745 de dolari (pe lună) de la statul român“ tocmai în Israel, anunţa în 2 mai 2022 cotidianul israelian Haaretz, urmare legislaţiei adoptate în România, prin care se dau indemnizaţii lunare şi urmaşilor evreilor de la „holocaust“, şi a unei înţelegeri inter-guvernamentale româno-evreieşti ca Israelul să întocmească lista beneficiarilor, fără a se mai verifica dacă au suferit ei sau înaintaşii lor vreun prejudiciu sau vreo persecuţie din partea României.
Tot atunci reprezentanţilor guvernului Ciucă deplasaţi în Israel – Alexandru Muraru şi Irina Solomon, preşedinta evreica a „Comitetului pentru Implementarea Strategiei Naţionale de Combatere a Antisemitismului, Rasismului și Xenofobiei“, comitet condus de secretariatul guvernului Ciucă – li s-a cerut de către Efraim Zuroff, şeful Centrului Simon Wiesenthal, stâlp al „industriei Holocaustului“, reinculparea dlui colonel Vasile Zărnescu, ca şi dlui profesor Ion Coja pentru… „antisemitism“ şi negaţionism („Khazarii despre românii care îşi apăra poporul: Faptele lor trebuiesc pedepsite aspru“).
Cornel-Dan NICULAE
*
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/politicincorect
Iisuse Hristoase apără-ne pe noi de aceşti răi şi vicleni.
nu stim cine va fortzeaza sa recunoasteti Izrealu…..
Lipsa de control asupra Băncii Naţionale este o boală cronică.
Cât timp mai funcţiona până prin 1998 art.23 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, care prevede controlul asupra BNR cf. art.21 din lege (controlul „modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului“), BNR a suferit câteva controale serioase din partea Curţii, care a descoperit că banii României sunt tipăriţi pe materiale (metal, hârtie, plastic) aduse din Germania pe zeci de milioane de mărci (euro), fără licitaţie, prin intermediul unei firme căpuşă deţinută de un asociat al tatălui lui Isărescu şi că firma HCS Transporturi Speciale, prin care operează BNR pentru scoaterea sistematică a rezervelor de tezaur ale României din ţară (aur şi valută), este deţinută de acelaşi asociat al lui C-tin Isărescu, tatăl guvernatorului BNR, Heinrich Schorsch din Germania (Curtea de Conturi descoperise că şi alte firme controlate de prietenul de familie Schorsch, precum Romtrade şi Sysgraf, sunt de asemenea în afaceri cu BNR).
–
Art.23 din Legea nr. 94/1992 este şi acum în vigoare, dar Isărescu şi-a tras în 26 mai 1998 Legea 101, adică „Statutul Băncii Naţionale a României“ prin care, la art.49 se stipulează că prevederile din alte legi privind operaţiunile BNR nu se aplică dacă „prezenta lege… dispune astfel“. Şi „dispune altfel“, căci legea 101/1998 dispune că doar „operaţiunile comerciale efectuate de Banca Naţională a României… sunt supuse controlului ulterior al Curţii de Conturi“.
Dar operaţiunile comerciale nu prea sunt deloc specificul BNR, şi nici uriaşele sponsorizări, donaţii şi „contracte de mecenat“ (aşa le zice BNR) nu sunt operaţiuni comerciale, oricât de mari sume ar cheltui (arunca) Banca Naţională cu acestea.
Tot de aceea poate au şi introdus termenul de „sponsor“ şi pentru anumite operaţiuni bancare: „instituţia de credit acţionează ca sponsor sau furnizează suport de lichiditate semnificativ“ (art.144 din regulamentul BNR nr.5 privind intercreditările), ca şi când capitalizarea prin creditare nu este o operaţiune comercială.
–
Şi prin Legea 83 din 1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar (băncile româneşti pe care le-au vândut la străini) s-au asigurat, prin art.17.1 din lege, de îndepărtarea vreunui control al Curţii: „Operaţiunile în legătură cu procesul de privatizare a societăţilor bancare, care fac obiectul prezentei legi, nu sunt supuse controlului financiar al Curţii de Conturi.“
BNR a fost participant la vânzarea băncilor româneşti alături de guvern, precum se vede din Legea 83 din 1997 (prin care interzic să fie controlaţi de Curtea de Conturi privind operaţiunea de vânzare in ansamblul ei), deşi presa a arătat (în general) doar implicarea guvernanţilor în aceste privatizări.
Pretutindeni unde au fost tolerati, in special in SUA, judeii au preluat controlul finantelor si au transformat in sclavi pe “goimii” care au pus botul. Inafara de Olanda unde au monopolul slefuirii si comertului cu diamente, jidovii sint marginalizati si alungati din UE. Pentru ca si europenii au invatat sa fure prin banci. Israel, stat furat de la arabi si in biblie si in realitatea istorica de dupa 1945 nu ar fi existat fara pseudo jidanii khazari din Rusia, Polonia, Romania, alte tari blegi care i-au tolerat in momentele decisive pentru existenta lor