Gândirea dialectică se opune gândirii pozitive, mecaniciste și superficiale prin aceea că ea își propune și reușește să pătrundă, să intergreze procesul general, fenomenul dinamic pe care-l analizează. Gândirea dialectică acompaniază realul în derularea sa reală proprie pe durata întregii perioade de dezvoltare pe care o urmărește, încercând să integreze toate forțele care determină această derulare a evenimentelor.

Lucrurile sunt ceea ce sunt, fiind în același timp cauza unora care nu s-au manifestat încă și consecința altora care au avut loc înaintea acestora. Gândirea dialectică este singura care poate deduce astfel, un anumit sens, sau altul, al evenimentelor la care asistăm.

Pentru cei mai tineri și care nu au avut parte de un bun profesor de filosofie, să amintim foarte sintetic ce este aceea Dialectica. Dialectica este o metodă de raționament, sub semnul întrebării și interpretarilor legate de răspunsurile posibile la aceste întrebări. Cu Friedrich Hegel , dialectica nu devine doar o metodă de raționament, ci însăși mișcarea minții în relația sa cu ființa: este concepută apoi ca motorul intern al lucrurilor, care evoluează prin negare și reconciliere. Dar acolo unde dialectica hegeliană era în esența ei idealistă , Marx se referă prin dialectica sa la mișcarea materiei , ceea ce face din contradicțiile socio-economice motorul istoriei. Foarte pe scurt, atunci când vorbim de dialectică trebuie să avem în minte cele trei principii ale acesteia : Teza, Antiteza și Sinteza.

Ori în vremurile pe care le trăim, avem acces cu prisos la Teză, pe toate gardurile și pe toate ecranele, Teza oficială, cu tot ambalajul emoțional și pasional asociat, până la patetic și lacrimi. Teză oficială impusă și declamată propagandistic de toate trompetele bine plătite de statul omniprezent. În timp ce Antiteza ne este interzisă, pe zi ce trece tot mai mult. O mai găsim puțin pe la Nașul tv, ultimul mohican al acesteia. Cum să putem ajunge astfel la Sinteză ?!? Imposibilă Sinteză fără Antiteză. Iar de aici absența, imposibilitatea sensului.

Oficialii occidentali nu caută să-și împărtășească analizele cu cetățenii. Ei afirmă, juxtapun și impun. Nu se adresează minții, intelectului sau rațiunii, ci caută să declanșeze emoții, percepții, aderențe, respingeri, pasiuni, râsete sau lacrimi. Este general; nu găsești absolut pe nimeni care să încerce să dea sens evenimentelor și să le articuleze într-o logică sau dialectică istorică. De aceea, de multe ori, repet că Istoria pentru ei este un prezentism și că este doar bidimensională. Elitele occidentale nu intră niciodată în demonstrație, se mulțumesc să recurgă la dovezi sau bineînțeles la așa-zisele dovezi, de cele mai multe ori false, prefabricate, precum fiola cu pudră albă cu care Collin Powell la ONU a justificat declanșarea războiul în Irak.

Cei ce ne conduc nu vor ca oamenii, popoarele să știe, să cunoască și să înțeleagă ceea ce se întâmplă. Ei vor doar, ca oamenii să-i urmeze precum oile, să se ralieze, să accepte orice. Nu vor ca să decidă în deplină cunoștință de cauză. Nu vor, nu pot suporta lumina care ar lumina deciziile luate. Este o conspirație implicită, această conspirație este integrată într-o cultură, într-un sistem de relații între elite și popor; popoarele nu ar trebui să cunoască dedesubturile deciziilor care li se impun.

Amintiți-vă acest lucru pentru că este foarte important, conspirația este implicită, constă în folosirea unor metode de guvernare care nu expun elementele celor mai importante alegeri politice. Complicitatea se bazează pe sustragerea și crearea unei lumi paralele de false interpretări/construcții false întreținute de mass media.

Avem de-a face aici cu o clară negare a democrației și, în același timp, o modalitate de a trece regimurile noastre politice nedemocratice drept democratice. Această practică de a nu ilumina oamenii se bazează pe concepția duală a unei lumi cu două viteze (elite și prostime) și a unei lumi a înșelătoriei și a mistificării. Practic, nu ar trebui să-i facem pe oameni inteligenți pentru că, dacă ar fi, ar înțelege că practic totul este simplu chiar și ceea ce pare complicat. Și mai ales ar înțelege că sistemul care-i conduce este unul de exploatare, lipsit de alegeri, lipsit de sensul vieții. Toate lucrurile esențiale trebuie să rămână ascunse, necunoscute pentru oameni, pentru că dacă nu ar fi secrete, atunci conștiința le-ar lumina și ar vedea că de fapt acestea nu sunt supuse unor adevărate dezbateri.

Și este total greșit să credem că oamenii nu pot înțelege, pot înțelege totul, atâta timp cât există bună voință, pedagogie și puțină dragoste, nu dorința permanentă de a păcăli și a domina. Oamenii pot înțelege totul, dar, desigur, în logica ,,elitelor,, ei nu trebuie să înțeleagă. Pentru a nu ști cine beneficiază de multele decizii proaste care i se prezintă ca autoimpuse !