Tainele Kahalului (II)

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 17, 2022

La mormântul din Praga al rabinului Simon-ben- Iehuda, zis învăţătorul Caleb

Evreii s-au constituit

stat în stat: Schiller

Nu pretindem că abordăm o chestiune nouă sau inedită. Care chestiune nu a fost deja expusă, analizată, discutată, chiar rezolvată, din cele mai diverse puncte de vedere, adesea într-o totală şi haotică incoerenţă ?

Câmpul discuţiilor şi investigaţiilor s-a extins peste măsură în cadrul acestui al XIX-lea secol în care ne aflăm. S-a scris mult despre o corporaţie extrem de numeroasă, foarte puternică prin capitalurile de care dispune şi care, favorizată de drepturile de care se bucură pretutindeni, s-a constituit ca un stat aparte în cadrul fiecărui stat. Separată în fiecare localitate ca populaţie autonomă, ea se supune, atât administrativ, cât şi juridic, unui guvern ocult, reprezentat de Kahal (un fel de comisariat administrativ) şi de Beth-Din (tribunal). Această corporaţie reprezintă şi este reprezentată de întreg poporul jidovesc, împrăştiat fizic, dar unit în spirit, scop şi mijloace.

Cartea Kahalului, publicată în limba rusă (Vilnius 1868- 1870, două volume) de Brafmann (rabin convertit, pocăit şi botezat după ritualul ortodox rus) demonstrează în mod vădit puternica organizare a jidanilor din toate ţările, în special în Rusia, România şi Polonia. Ea arată obiectivele jidanilor, mijloacele de care se folosesc pentru a-şi atinge scopul, stricta disciplină pe care orice jidan o datorează şi o manifestă faţă de dispoziţiile şefilor săi.

Prin deconspirarea celor mai intime secrete jidoveşti, Cartea Kahalului a produs o mare tulburare printre descendenţii lui Avraam, din Rusia. In foarte scurt timp, aceştia au cumpărat toate exemplarele primei ediţii, pe care apoi le-au distrus, ars sau ascuns. Aceste autodafeuri clandestine nu au putut împiedica, totuşi, ca puţinele exemplare scăpate de la distrugere să cadă în mâinile creştinilor. Am avut norocul să ne procurăm unul şi am tradus părţile cele mai frapante, pe care le redăm în cele ce urmeză. La drept vorbind, prezenta carte nu este decât o culegere de extrase traduse din diferite limbi şi din diferite epoci. Acesta îi este, pe de o parte meritul principal, pe de alta garanţia sincerităţii sale.

Pentru a ne face o idee despre scopul urmărit de jidani şi despre aspiraţiile lor nemărturisite, începem cu discursul unui mare rabin, pronunţat cu ocazia unei reuniuni secrete. Extras dintr-o lucrare englezescă, publicată de sir John Readclif, sub titlul Dare de seamă asupra evenimentelor politico-istorice petrecute în ultimii zece ani, acest discurs dezvăluie insistenţa cu care jidanii urmăresc, prin toate mijloacele posibile şi din timpuri imemoriale, ideea de a stăpâni lumea întreagă.

Iată textul discursului(11) :

« Părinţii noştri au lăsat cu limbă de moarte ca aleşii lui Israel să se întâlnească, cel puţin o dată în fiecare secol, la mormântul marelui învăţător Caleb, sfântul rabin Simon-ben-Iehuda, a cărui ştiinţă oferă aleşilor fiecărei generaţii, putere asupra întregului pământ şi autoritate asupra tuturor fiilor lui Israel.

S-au scurs optsprezece secole de când a început războiul poporului nostru pentru puterea care i-a fost promisă lui Avraam, dar care i-a fost răpită de către Cruce.

Călcat în picioare, umilit de duşmani, permanent ameninţat de moarte, de persecuţii, de jafuri şi violări de toate felurile, poporul lui Israel nu a pierit. S-a răspândit pe întreg pământul, căci întreg pământul trebuie să-i aparţină.

De mai multe secole savanţii noştri luptă curajos, cu o perseverenţă pe care nimeni nu o poate înfrânge, împotriva Crucii. Poporul nostru progresează sistematic. Cu fiecare zi puterea sa creşte. Al nostru este Viţelul de Aur, zeul pe care ni l-a dat Aaron în deşert, divinitatea universală a zilelor noastre.

Incă de atunci s-a hotărât ca noi să fim stăpânii aurului de care dispune pământul, pentru ca adevărata putere să treacă în mâinile noastre. Atunci se va împlini promisiunea făcută lui Avraam. Aurul reprezintă cea mai mare putere de pe pământ. El este forţa, recompensa şi instrumentul obţinerii tuturor bucuriilor. Orice om se teme de aur şi îl adoră. Acesta este marele mister, profunda ştiinţă care stăpâneşte lumea ! Iată viitorul ! Optsprezece secole au aparţinut duşmanilor noştri. Prezentul secol şi cele viitoare trebuie să ne aparţină nouă, poporului lui Israel. Ne vor aparţine cu siguranţă.

După o mie de ani de luptă atroce cu duşmanii noştri, ne reunim pentru a zecea oară în acest cimitir, alături de mormântul marelui învăţător Caleb, sfântul rabin Simon-ben-Iehuda. Noi, aleşii fiecărei generaţii a poporului lui Israel, căutăm, în gravele păcate şi greşeli comise neîncetat de vrăjmaşii noştri, mijloacele de a obţine avantaje pentru cauza noastră.

De fiecare dată, noul Sanhedrin a proclamat lupta fără milă împotriva acestor duşmani. Dar, în nici unul din secolele precedente strămoşii noştri nu au ajuns să concentreze în mâinile lor atâta aur, consecinţă a puterii, cât ne-a oferit secolul al XIX-lea. Ne putem mândri. In curând ne vom atinge ţinta. Să privim cu încredere viitorul. Timpurile persecuţiilor şi umilinţelor, acele timpuri întunecate şi pline de durere, pe care poporul lui Israel le-a suportat cu eroică răbdare, sunt din fericire depăşite, graţie progreselor civilizaţiei la  creştini. Acest progres este cea mai bună pavăză în dosul căreia ne putem ascunde şi acţiona spre a parcurge cu fermitate puţinul ce ne mai separă de scopul nostru suprem.

Să aruncăm o privire asupra stării materiale a Europei. Să analizăm resursele intrate în posesia noastră de la începutul acestui secol. Simpla concentrare a imenselor capitaluri de care dispunem în acest moment este o forţă invincibilă. La Paris, la Londra, la Viena, la Berlin, la Amsterdam, la Hamburg, la Roma, Napoli, peste tot jidanii sunt stăpânii pieţelor financiare, dispunând de multe miliarde. Fără să socotim că în fiecare localitate de categoria a doua sau a treia deţinem totalitatea fondurilor în circulaţie. Fără fiii lui Israel, fără binecuvântarea şi influenţa lor, nu se poate efectua nicio operaţie financiară, nicio afacere importantă.

Impăraţii, regii şi prinţii domnitori, toate statele lumii au acumulat datorii, contractate pentru a-şi întreţine numeroasele armate permanente, destinate să susţină tronurile şi guvernele ce se clatină. Bursa cotează şi reglează aceste datorii, iar noi suntem pretutindeni stăpânii bursei. Va trebui să facilităm şi mai mult aceste împrumuturi, să le aranjăm astfel încât să devenim singurii regulatori ai tuturor valorilor. In schimbul capitalurilor pe care le furnizăm tuturor ţărilor, să luăm ca amanet exploatarea căilor ferate, a minelor, a pădurilor, a marilor fabrici şi a altor bunuri imobile, inclusiv perceperea şi administrarea impozitelor.

Agricultura va rămâne marea bogăţie a fiecărei ţări. Posesia marilor proprietăţi agricole conduce la onoruri şi influenţă. Să ne multiplicăm eforturile întru construirea Israelului pe pământ, să achiziţionăm noi şi importante teritorii, să nu pierdem nici o ocazie de a cumpăra un petec de pământ. Vom provoca fracţionarea marilor proprietăţi, pentru a face posibilă achiziţionarea lor cât mai grabnică şi mai uşoară. Sub pretextul de a veni în sprijinul ţăranilor, îi vom face pe boieri să suporte impozite din ce în ce mai mari. Când proprietăţile lor vor fi ale noastre, munca ţăranilor şi proletarilor creştini va deveni sursa unor imense beneficii pentru noi.

Sărăcia este sclavie, a zis un poet. Proletarul şi ţăranul sunt cei mai umili servitori ai banului, ai speculei financiare. Opresiunea şi influenţa sunt cele mai eficace instrumente ale spiritului ce inspiră şi stimulează şiretenia noastră. Cine poate nega fiilor lui Israel spiritul, prudenţa, perspicacitatea ?

Poporul nostru este ambiţios, orgolios, avid de plăceri. Unde este lumină, este şi umbră. Nu întâmplător Dumnezeul nostru a dat poporului său vitalitatea şarpelui, şiretenia vulpii, vederea şoimului, memoria câinelui, solidaritatea şi instinctul de asociere al castorilor şi furnicilor. Am gemut sub sclavia babiloniană, totuşi am devenit puternici ! Templele ne-au fost distruse, dar noi am ridicat mii de alte temple în loc!

Optsprezece secole am fost sclavi, dar în acest secol ne-am ridicat deasupra celorlalte popoare!

Se spune că unii din fraţii noştri se convertesc şi acceptă botezul creştin… Nu contează ! Cei botezaţi ne pot servi. Ei sunt auxiliarii noştri preţioşi pe drumul spre orizonturi încă necunoscute. Jidanii botezaţi nu-şi uită neamul lor adevărat şi permanent. In ciuda botezului trupului, spiritul şi sufletul lor rămâne fidel lui Israel. Peste un secol nu fiii lui Israel vor fi aceia care vor vrea să se creştineze, ci creştinii vor dori să adopte sfânta noastră credinţă. Israel îi va respinge însă cu dispreţ.

Biserica, unul dintre cei mai periculoşi duşmani ai noştri, va trebui subminată cu perseverenţă, pentru a-i limita pe cât posibil influenţa. Trebuie să grefăm în mintea creştinilor ideile liberei cugetări, scepticismul, schismele. Să provocăm dispute religioase generatoare de sciziuni şi de ruperi în cât mai multe secte. Vom începe cu preoţii. Să le declarăm un război deschis, să provocăm îndoieli cu privire la cuvioşia lor, la viaţa lor privată, să-i minimalizăm prin ridiculizare şi persiflare. Duşmanul natural al bisericii este cunoaşterea, adică rezultatul instruirii, efectul natural al răspândirii şcolilor. Să câştigăm încredere şi influenţă asupra tineretului studios. Consecinţă directă a ideii de progres, egalitatea religiilor conduce la scoaterea din programul de studii a lecţiilor de religie. Prin corupţie şi relaţii, vom obţine fără dificultate posturi de profesori în şcolile creştine. Astfel, educaţia religioasă va rămâne în seama familiilor, cărora le lipseşte timpul şi pregătirea necesară în vederea unui astfel de studiu. In consecinţă, spiritul religios va scădea treptat şi o să dispară cu timpul.

Fiecare război, fiecare revoluţie, fiecare cutremur politic sau religios care zdruncină lumea creştină apropie momentul când ţelul nostru suprem va fi atins.

Comerţul şi specula, două activităţi ce aduc mari beneficii, trebuie să râmână în mâinile noastre. Mai întâi trebuie acaparat comerţul cu alcool, cel cu unt, cu pâine şi cu vin, fiindcă prin acestea vom deveni stăpânii absoluţi ai agriculturii şi ai întregii economii rurale. Vom distribui pâine tuturor, creştini şi necreştini. Dacă vor izbucni tulburări şi revolte, ne va fi uşor să dăm vina pe guverne. Toate funcţiile publice trebuie să fie accesibile jidanilor. Odată ajunşi la cârmă, vom folosi slugărnicia şi perspicacitatea intermediarilor noştri, pentru a răzbi până la cele mai înalte surse ale puterii şi ale influenţei. Este vorba de acele iniţiative care aduc onoruri, putere şi privilegii. Cele care cer cunoştinţe, muncă osteneală şi sacrificii pot fi şi chiar trebuie lăsate creştinilor. Magistratura este pentru noi o instituţie de primă importanţă. Cariera de avocat dezvoltă cultura şi ne pune la curent cu afacerile duşmanilor noştri naturali, creştinii. Prin aceasta îi putem manevra după bunul nostru plac. De ce nu ar putea jidanii să devină miniştri ai instrucţiei publice, ei care adesea au dispus de portofoliul finanţelor ? Jidanii trebuie să aspire la posturi de legislatori pentru a grăbi abrogarea legilor făcute de goym(12) împotriva fiilor lui Israel. La aceasta suntem îndreptăţiţi prin ataşamentul nostru la sfintele legi ale lui Avraam, noi fiind singurii credincioşi adevăraţi.

Planul nostru este aproape realizat. Peste tot ni s-au acordat aceleaşi drepturi cetăţeneşti ca şi creştinilor. Important este să obţinem ceea ce trebuie să constituie obiectul eforturilor noastre: o lege blândă cu privire la bancrută. Vom face din asta o mină de aur mai bogată decât tot aurul din California. Poporul lui Israel trebuie să-şi îndrepte atenţia spre cele mai înalte trepte ale puterii, sursa onorurilor şi a consideraţiei. Mijlocul cel mai eficace de a ajunge aici este pătrunderea în toate asociaţiile industriale, financiare şi comerciale, subordonarea lor intereselor noastre, ferindu-ne de capcanele judiciare, de tribunalele creştine. Cu aptitudinea noastră congenitală pentru afaceri, vom aborda fără probleme acest gen de speculaţii. Vom fi prudenţi, vom da dovadă de tact. Să nu neglijăm ceea ce oferă o poziţie deosebită în societate : filosofie, medicină, drept, muzică, economie politică, într-un cuvânt toate ramurile ştiinţei, ale artei şi ale literaturii, domenii vaste în care trebuie să ne asigurăm succesul şi să ne punem în evidenţă aptitudinile. Ştiinţa, arta, literatura, religia pot fi speculate. O compoziţie muzicală mediocră, ne va da posibilitatea de a-i aşeza autorul pe un piedestal, de a-i crea o aureolă nepieritoare jidanului care a compus-o. Subliniez : Ştiinţa, Medicina, Filosofia, Dreptul trebuie să facă parte din preocupările noastre intelectuale. Medicul, avocatul, notarul sunt la curent cu cele mai intime secrete ale familiilor, având astfel în mână sănătatea, onoarea, averea şi viaţa duşmanilor noştri de moarte, creştinii. Să încurajăm alianţele matrimoniale între jidani şi creştini. Fără a risca să piardă ceva, poporul lui Israel nu poate decât să profite de pe urma acestor căsătorii. Introducerea unei mici cantităţi de sânge creştin impur în vinele rasei nostre alese de Dumnezeu nu o va putea corupe. Fiii şi fiicele noastre ne vor furniza astfel alianţe cu familiile creştine ce dispun de autoritate şi putere. In schimbul banilor, este firesc să obţinem influenţă asupra celor ce ne înconjoară. Inrudirea cu creştinii nu constituie o deviere de la calea pe care ne-am propus-o. Din contră, cu puţină abilitate, ea ne va face arbitrii destinelor lor. Ar fi de dorit ca jidanii să nu-şi ia ca amante femei ce aparţin sfintei noastre religii. Să acorde acest rol fecioarelor creştine. Când vom înlocui căsătoria religioasă cu un simplu contract, în faţa unei autorităţi civile oarecare, creştinii vor pica în braţele noastre precum muştele în plasa de păianjen. Aurul reprezintă prima putere în lumea aceasta. Cea de a doua este presa. Cea de a doua, nu reprezintă însă nimic fără prima. Ceea ce am spus şi am plănuit mai sus nu se poate realiza fără sprijinul presei. In consecinţă trebuie să devenim stăpânii tuturor ziarelor din lume. Stăpânirea aurului, abilitatea în întrebuinţarea lui şi găsirea momentuluui potrivit de a cumpăra pe cei dispuşi să se vândă, ne vor face arbitrii opiniei publice şi stăpânii maselor.

Inaintând pe această cale, cu perseverenţa ce ne caracterizează şi constituie marea noastră virtute, creştinii vor da înapoi. Influenţa lor va deveni nulă. Vom dicta omenirii în ce şi în cine să aibă încredere, pe cine să onoreze şi pe cine să blesteme. S-ar putea ca unii să se ridice împotriva noastră, să ne insulte, să ne ponegrească. Masele docile şi ignorante ne vor asculta însă pe noi, vor fi de partea noastră. Odată ajunşi stăpânii absoluţi ai presei, vom schimba după voie sensul noţiunilor de onoare, virtute, tărie de caracter. Vom da astfel o grea lovitură instituţiei sacrosancte care este familia, ducând-o la destrămare. Vom extirpa credinţa în tot ceea ce vrăjmaşii noştri, creştinii, au venerat până acum. Făcându-ne armă de căpătâi din dezlănţuirea pasiunilor, a curviei, a prostituţiei şi a corupţiei vom declara un război deschis, pe viaţă şi pe moarte împotriva a tot ce este încă sfânt, pur, curat, respectat.

Fii lui Israel trebuie să înţeleagă aceste înalte şi nemuritoare principii. Puterea noastră va creşte ca un arbore gigantic, ale cărui ramuri vor purta fructele ce se cheamă bogăţie, plăcere, fericire, putere dreaptă compensaţie pentru mizeria îndurată de Israel vreme de atâtea secole. Poporul nostru este conservator, fidel ceremoniilor religioase şi obiceiurilor păstrate din străbuni. Este în interesul nostru să simulăm un anumit zel pentru chestiunile sociale la ordinea zilei, soarta muncitorilor în primul rând. In realitate, ne vom subordona astfel opinia publică, dirijând-o în direcţia dorită de noi. Orbirea maselor, vocaţia lor de a se lăsa atrase de vorbe goale dar sonore, trâmbiţate la toate răspântiile, fac din popoarele creştine o pradă uşoară, un docil instrument de popularitate, de credit, de putere. Vom găsi fără greutate printre ai noştri oameni cu talent de convingere, care se exprimă uşor, la fel de persuasivi ca cei mai sinceri şi mai filantropi dintre creştini. Pe cât posibil, să ne apropiem proletariatul, să-l supunem celor care manipulează banii. Vom ridica astfel masele când vom dori, le vom împinge la tulburări, la revoluţii şi fiecare din aceste catastrofe ne va apropia cu paşi mari de unicul nostru ţel : DOMNIA LUI ISRAEL PESTE INTREG PĂMÂNTUL, cum i-a fost promis străbunului nostru Avraam ».

Note:

11. Este vorba de predica rostită de rabinul Reichhorn de Praga, în faţa Sanhedrinului ad-hoc, reunit în Cimitirul jidovesc din acelaşi oraş, la mormântul rabinului Simon-ben-Iehuda, în vara lui 1869. Presa epocii a vorbit despre această predică, citată de diverşi autori împreună cu scrisoarea (13 ian. 1489) rabinului Chamor din Arles (Franţa) către Marele Sanhedrin din Constantinopole, respectiv răspunsul din 21 Casleu (noiembrie) 1489, semnat V.S.S.V.F.F., prinţ al Jidanilor. In ideea acestor autori, este vorba de dovezi istorice ale permanenţei şi continuităţii neîntrerupte a direcţiei jidoveşti de gândire ce va conduce la Protocoalele Inţelepţilor Sionului. (NER).

12. In ebraică, goym este pluralul de la goy, care de la caz la caz înseamnă păgân, infidel, neevreu, arătare cu chip de om. In ce priveşte limba română, convenim să vorbim de goy la singular şi de goymi la plural. (NER).

VA URMA

Episodul următor: De la Tacit la Napoleon I : Consideraţii istorice cu privire la « poporul ales »

Citește și episodul precedent.