Comemorarea Eroilor Români din Războiul de pe Nistru

Incorect Politic
Martie 10, 2022

Text primit pe adresa redacției

EVENIMENT ÎN ROMÂNIA DE COMEMORARE A EROILOR ROMÂNI DIN RĂZBOIUL DE PE NISTRU

Discurs col. (ret.), dr. Anatol Munteanu în fața plenului Senatului României (2 martie 2022)

Onorată asistență, senatori, deputați, dragi combatanți de peste Prut,

Astăzi, ziua de 2 martie,  toată Moldova de peste Prut comemorează eroii și participanții războiului moldo-rus 1991-1992. După cum cunoaștem evenimentele anilor 1989-1992, românii-moldoveni din Basarabia au încercat să „scuture” jugul ocupantului rus/sovietic. La început a fost o deșteptare națională a poporului român din Basarabia, după care s-a proclamat independența Republicii Moldova. O parte din populație  a pledat și atunci și pledează și astăzi pentru Unirea cu România. Ocupantul rus, ajutat de ucraineni, a provocat pe teritoriul R. Moldova un război cu divizarea teritoriului în Republica Sovietică Socialistă Nistreană (Transnistria), Republica Sovietică Socialistă Găgăuză (Gagauz Halcî), Comrat, Vulcănești și alte centre separatiste: de la Bălți, din nordul Moldovei – Otaci, Briceni, de la Râbnița și Camenca. Din ianuarie 1991, pe teritoriul Republicii Moldova au fost aduse detașamente de cazaci, ruși și ucraineni, iar în partea de sud acționau batalioanele Districtului militar Odessa, în frunte cu generalul Șatalin.

Din martie 1992 s-au început acțiuni militare de proporții pe frontul Cocieri-Dubăsari, Coșnița-Doroțcaia, Tighina-Căușeni-Varnița, Anenii Noi. Ne-am bătut singuri cu unitățile militare separatiste și Armata a 14-a rusă – peste 200 de tancuri și blindate, artileria grea și infanteria motorizată. Ucraina a ajutat Transnistria cu batalioane și formațiuni de cazaci, plus căile ferate, aeroporturi, transporturi, inclusiv teritoriul pentru deplasarea trupelor ruse spre R. Moldova. ucrainenii inventau tot felul de povești, degradau istoria noastră, spuneau că luptă cu fasciștii români, cu România. Noi am opus rezistență. Exemplul nostru de luptă și eliberare națională a fost preluat mai târziu de alte popoare: ceceni, gruzini, tadjici, cazaci.

În perioada războiului, din partea Moldovei au fost mobilizați circa 10.000 de oameni (alte surse au comunicat 20.000 de oameni), inclusiv Poliția R. Moldova, Brigada cu Destinație specială „Fulger”, în frunte cu col. Anton Gămurari, au mai participat în lupte voluntarii moldoveni din majoritatea raioanelor și, mai târziu, din luna mai,  Armata Națională.

Războiul nostru a fost un război de apărare a teritoriului  Republicii Moldova și de descurajare a inamicului pentru a nu trece Nistrul.

Pe teritoriul Moldovei acționau detașamente de cazaci, bande de teroriști, soldați și ofițeri ruși din Armata a 14-a rusă. O parte din aceste forțe au fost anihilate, distruse.  O perioadă de timp, până în iunie 1992, s-a luptat cu inamicul rus  de la egal la egal.

 În război au căzut circa 500 de combatanți, voluntari, polițiști, soldați și ofițeri ai armatei moldovenești. Au fost peste 3000 de răniți. După război, de la răni și alte complicații de sănătate, au mai decedat circa 1000 de oameni. Daunele economice pentru Republica Moldova, o republică mică, o insulă latinească din acest spațiu de răsărit, au fost de peste 1 miliard de dolari SUA (sursa : Bilanțul Guvernului R. Moldova din 30.07.1992). Situația noastră, a războiului cu Federația Rusă nu a fost reflectată de mass-media românească, majoritatea evenimentelor de luptă fiind trecută sub tăcere.

Luptele decisive s-au dat la Tighina, la 19-22 iunie 1992, când poliția specială BPDS, militari și voluntari, prin lupte au luat de la separatiști orașul Tighina. Pentru a prelua inițiativa, Armata a 14-a rusă a început un bombardament masiv de artilerie grea asupra orașului și a localităților limitrofe, au fost băgate tancuri, care au frânt rezistența forțelor noastre.

Doresc să redau o amintire importantă. Eram în acea vreme la Tighina-Varnița. Responsabil de apărarea Tighinei era generalul Dabija-Kazarov, moldovean pro-rus, locțiitor al Ministrului Apărării. În loc să organizeze luptele de apărare, s-a urcat în mașina UAZ și, împreună cu paza de corp, a fugit spre Chișinău. La întrebarea mea, de ce pleacă în toiul luptelor și nu organizează apărarea, mi-a spus : „Dacă opunem rezistență, până diseară Armata a 14-a ocupă Chișinăul”. Armata fugea, o parte dintre voluntari, inclusiv și eu ne-am retras în pădure, la „Retransleator”. Acolo l-am întâlnit pe colonelul Donțu, comandantul artileriei. Erau și alți ofițeri acolo. La întrebarea „De ce nu trageți cu artileria în inamic, în obiectivele militare din Tighina, de ce nu rupeți podul de peste Nistru?”, au răspuns: „Nu avem ordin !”.  Ordinul trebuia să vină de la Chișinău.

Nu voi uita niciodată ziua de 20 iunie 1992, când generalul Pavel Creangă, șeful Marelui Stat Major, a trimis la moarte sigură, în zona luptelor, o companie de soldați moldoveni de la baza Bulboaca, în autobuze, neînarmați, care a fost total decimată de inamic,  lângă cetate.   Aceste două persoane importante din minister erau mâna dreaptă a ministrului, generalul Ion Costaș.

Deci trădare și înțelegere cu inamicul, să se lupte până la un anumit punct, altfel ne zdrobesc toată republica. Generalul rus Lebed, se lăuda atunci că poate, pe tancuri, să ajungă până la București. Menționez, că majoritatea ofițerilor din armata R. Moldova au fost transferați din Armata Sovietică și țineau mai mult la ei, la inamic,  decât la R. Moldova.

În timp ce noi, patrioții români-moldoveni, luptam pentru Țară, eram implicați în război, dar pâinea noastră, carnea, vinul, legumele, fructele, produse la noi în Basarabia erau trimise în Rusia, Ucraina, în portul Odessa și la Tiraspol. Oligarhii moldoveni erau mână în mână cu oligarhii ruso-ucraineni, făceau afaceri și se bucurau de avantaje. După război oligarhii și pro-rușii au luat puterea politică și administrativă a R. Moldova.

 Războiul moldo-rus s-a terminat cu o Convenție de încetare a războiului, semnată la Moscova la 21 iulie 1992 de președinții Boris Elțin și Mircea Snegur, în defavoarea Republicii Moldova. Pacea a fost negociată cu ajutorul unui evreu rus, Berstein, care a avut mari foloase de la acest război, s-a îmbogățit enorm…

Federația Rusă ne-a călcat independența și suveranitatea și a prelungit umilirea noastră încă 30 de ani. După război, majoritatea veteranilor de război și alți cetățeni, în jur de 1 milion de oameni, luptători, meseriași, pentru a supraviețui declinului economic și sărăciei din Basarabia, au plecat, benevol, în sclavie, în Rusia și  în țările Europei, unde muncesc în interesul altor țări. Patriotismul s-a destrămat. Patriotismul s-a terminat.

 În încheiere  vreau să fac o legătură între războiul ruso-moldav 1992 și războiul actual între Rusia și Ucraina, din 2022. Se spune și se scrie că războiul între două popoare slave  este provocat de globaliștii lumii: Rothschild, Soros, Bill Gates, Schwab, Zucherberg și alți multimiliardari ai lumii, în acest grup poate că intră și evreul Zelenschi, ei nu se mai înțeleg pentru bogății și teritorii, iar popoarele vor suferi. Mă tem să nu fie un început al unui război mondial.

Noi, românii, trebuie să nu ne implicăm în acest război, suntem prea mici și săraci, trebuie să fim neutri. Mă tem că oamenii cinstiți și simpli, ucraineni, duși în eroare de actorul Zelenschi, nici după 30 de ani după războiul nostru, din 1991-1992, nu au înțeles că luptă astăzi nu pentru Ucraina, dar pentru averile și bogățiile oligarhilor ucraineni și străini. Iar rușii simpli și armata lui Putin, luptă pentru oligarhii ruși. Întrebare : cine a pus la cale acest război? Cine sunt autorii războiului, din spate? Cred că sunt cei pe care i-am nominalizat.

Dragi senatori și deputați, să nu uităm faptele eroice ale combatanților noștri, români-moldoveni, care au apărat pe Nistru Moldova și România de agresiunea Federației ruse. Să nu uităm eroii căzuți la Nistru, veșnică pomenire !

Propun și sper ca în viitorul apropiat parlamentele de la București și Chișinău să proclame Unirea necondiționată a acestor două teritorii românești, iar veteranii de război din Moldova de peste Prut să fie considerași veterani de război ai României.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din sală.)