Clanul Rothschild și Războiul din Ucraina

Incorect Politic
Martie 8, 2022

Clanul Rothschild și Războiul din Ucraina

Via Flux.md:

Odată în începerea operaţiunii militare a Rusiei pentru demilitarizarea şi denazificarea Ucrainei, reţelele de influenţă sionistă din Rusia şi-au activat toate resursele umane pentru a torpila strategia Moscovei de înfrângere militară a regimului de la Kiev. Elementul-cheie a intervenţiilor agenţilor de influenţă străină din Rusia, care în larga lor majoritate sunt de naţionalitate evrei, este îndemnul la pace: „Putin, opreşte războiul!”.

Cu titlu de curiozitate notăm în treacăt că respectivii pacifiști nu s-au remarcat de-a lungul vremii cu apeluri de încetare a terorismului de stat practicat de statul Israel împotriva palestinienilor și nici cu chemări adresate SUA de a înceta agresiunile militare din Irak, Afganistan, Libia, Siria sau Yemen.

Reţeaua  evreiască din Rusia

Iată câţiva dintre exponenţii lobby-ului evreiesc din Rusia, care lansează mesaje pacifiste, condamnând acţiunile lui Putin în Ucraina:

Maxim Galkin, umorist, parodist, vedetă TV;

Ivan Urgant, showman, verdetă TV;

Matvei Ganapolski, jurnalist la postul de radio „Eho Moskvî” evadat în Ucraina;

Aleksandr Nevzorov, jurnalist, televedetă, ex-deputat al Dumei de Stat;

Ksenia Sobciak, prezentatoare de televiziune și radio, activistă civică;

Boris Grebenscikov, poet și muzician, compozitor, cântăreț și chitarist al trupei rock „Aquarium”, unul dintre fondatorii muzicii rock în limba rusă, moderator de emisiuni  „Aerostat” de la Radio Rusia;

Andrei Makarevich, cântăreț, poet, compozitor, prezentator TV, liderul trupei rock „Maşina Vremeni” (Maşina Timpului);

Valerii Meladze, cântăreţ

Alisher Morgenshtern, rapper şi satanist declarat;

Oleg Deripaska, oligarh, miliardar; jurnalist, politician și om de afaceri;

Mihail Fridman, oligarh, miliardar, co-fondator al băncii Alfa Bank, cetăţean al Israelului, membru al conducerii Congresului evreiesc din Rusia;

Roman Abramovich, oligarh, miliardar, stabilit la Londra, proprietarul echipei de fotbal Chelsy;

Andrei Kozirev, ex-ministru de Externe al Rusiei sub mandatul preşedintelui Bors Yeltsin;

Pe lângă VIP-urie enumerate mai sus, care s-au înregimentat în armata pacifiștilor, mai există o serie de personaje din show-biz cu nume de scenă de tipul Zemfira, Monetochka etc., care asigură iluzia unei avalanșe de ”lideri de opinie” puși pe torpilarea acțiunilor conducerii Rusiei în Ucraina.

În aceeiaşi ordine de idei, recenta interzicere a două structuri media din Rusia în contextul războiului din Ucraina de asemenea scoate în evidenţă prezenţa unor evrei aflaţi în dispozitivele propagandistice de surpare a intereselor naţionale ruseşti. Este vorba despre postul de radio „Eho Moskvi” (Ecoul Moscovei) şi postul de televiziune „Dojdi” (Ploaia). Remarcăm în treacăt aici doar figura emblematică a redactorului-şef şi coproprietarului postului de radio „Eho Moskvi” Alexei Venediktov.

La câteva zile după declanşarea operaţiunii militare a Rusiei în Ucraina mai apare o „iniţiativă civică” dominată de o cohortă întreagă de emigranţi originari din Rusia de naţionalitate evrei sau cel puţin alogeni. Este vorba despre aşa-numitul Comitet Antirăzboi în frunte cu oligarhul evreu Mihail Khodorkovsky, fostul proprietar al concernului Yukos, condamnat pentru nenumărate crime şi graţiat de Putin după câţiva ani de detenţie, după care s-a refugiat în Occident. Este bine cunoscut faptul că în spatele acestui agent de influenţă antirus stă clanul Rothschild, adevăr de care se poate convinge oricine face un minim efort de documentare pe internet. În lista celor evadaţi din Rusia şi adunaţi în acest comitet cele mai cunoscute figuri sunt şahistul şi opozantul politic Gari Kasparov, născut Weinstein, fost campion mondial la șah, de origine armeano-evreiască (Wikipedia), precum şi scriitorul satiric evreu Viktor Şenderovici, trecut în registrul Ministerului Justiţiei din Rusia drept „agent străin”.

În aceeaşi cohortă a „disidenţilor” atlantişti din Rusia este încadrat şi aşa-nimitul cartier general al lui Aleksei Navalnîi, activistul civic şi aspirantul la preşedinţie ajuns recent la puşcărie, un vădit exponent al intereselor Occidentului colectiv în Rusia. 

Prin urmare, este vorba despre un foarte vast păienjeniş ţesut timp de decenii, alcătuit din showmeni, jurnalişti şi oligarhi legaţi de aceeaşi agendă, pe care o promovează cu metodă şi perseverenţă. Această agendă este cu desăvârşire străină şi chiar ostilă Rusiei. Este ceea ce poate fi numit şi lobby-ul liberal sau atlantist, tabăra occidentolatrilor. Trăsătura lor distinctivă este ostilitatea faţă de tradiţie, mai exact, surparea ei prin intermediul anti-muzicii „moderne” şi a scamatoriilor scenice abominabile practicate de aceştia, ostilitatea faţă de Biserica Ortodoxă, toleranţa (iar uneori şi „apartenenţa la”) faţă de minorităţile sexuale, parodierea codurilor culturale ruseşti, bagatelizarea virtuţilor şi a moralei tradiţionale. Această cohortă de circari şi scamatori reprezintă arma de distrugere în masă a surogatului cu efecte devastatoare numite „cultura de masă”, care a pătruns în proporţii diluviene în spaţiul public din Rusia, anihilând orice urmă de identitatea colectivă, decenţă, seriozitate şi patriotism în special printre generaţiile tinere. Iar oligarhii respectivi nu sunt decât vehicolul financiar al aceleiaşi acţiuni subversine de surpare a temeliilor poporului şi a statului rus. De altfel, în toate ţările noastre există reţele de influenţă antinaţională similare.

Prin urmare, o astfel de caracatiţă cu un impact enorm asupra opiniei publice poate fi numită pe drept cuvânt coloana a cincea din Rusia.

Comadoul evreisc din conducerea Ucrainei

Dacă e să mai ţinem cont şi de faptul că în funcțiile cheie ale Ucrainei au fost instalați, deloc întâmplător, câțiva evrei de seamă, totul se leagă.

Actuala conducere a Ucrainei are, potrivit mai multor surse, cel puțin trei etnici evrei în funcţii cheie: Volodymyr Zelenski, Preşedinte, Denys  Shmyhal, Prim-Ministru, Alexey Reznikov, Ministru al Apărării. Iar cel care l-a sprijinit finainciar și mediatic și l-a adus în funcția de șef de stat pe artistul de comedie Zelenski este oligarhul evreu Igor Kolomoiski.

Apropo, garnitura precedentă a puterii de stat a avut de semenea o suprareprezentare a evreilor în funcțiile cheie: Petro Porochenko (2014-2019), Președinte, Volodymyr  Groysman, Prim-ministru între 14 aprilie 2016 și  29 august 2019.

Totr aici ar putea fi trecut şi Vadim Rabinovici, cunoscutul businessman, magnat media şi politican din Ucraina, preşedintele Congresului evreilor din Ucraina, candidat la alegerile prezidenţiale în 2014, cetăţean al Israelului. În general, prezența elementului evreiesc în politica, businessul și mass-media din Ucraina este una masivă. În fața unei suprareprezentări atât de copleșitoare a acestora în elita din Ucraina cunoscutul scriitor și publicist din această țară Eduard Hodos a numit această stare de lucururi ”ruleta evreiască”.  Spre deosebire de cea rusească, în care este un singur glonte, cea evreiască umple cu cartușe toate cavitățile din toba revolverului. Adică joacă la toate capetele, la putere și în opoziție, circulând lejer pe întregul spectru politic.

Mai adaugăm la cele de mai sus că сea mai mare parte a datoriei suverane a Ucrainei a fost cumpărată de fondul american de investiții Franklin Templeton, în interesul clanului Rothschild încă în 2015.

Informaţiile de mai sus arată cine este de fapt adevăratul stăpân al Ucrainei şi cine urmăreşte ostilizarea permanentă a relaţiilor dintre Ucraina și Rusia. Având la dispoziţie informaţiile de mai sus, care pot fi completate cu o multitudine de nume şi fapte suplimentare, putem afirma cu certitudine că după ce Marea Finanţă Internaţională a acaparat totalmente Ucraina, instalându-şi exponenţii în toate funcţiile de stat importante şi preluând controlul asupra economiei şi a presei dominante din această ţară, următoarea ţintă majoră a acestei mafii plutocratice mondiale este Rusia. Deşi în ultimele trei decenii reţelele de infuenţă străină s-au extins puternic în Rusia, reuşind să aibă o influenţă considerabilă în o serie de instituţii de stat, în economie, în mass-media şi în showbiz, colonizarea definitivă a acestei ţări totuși nu s-a produs. Tocmai de aceea mafia globalistă care a luat sub control total ţările din din blocul NATO şi din UE unelteşte continuu să răstoarne cu orice preţ puterea de stat la Moscova şi să-şi instaleze la cârma acestei ţări propriile marionete. În acest sens, Ucrainei i s-a atribuit rolul de vârf de lance în războiul fără limite împotriva Rusiei ca prioritate permanentă a clanurilor din elita globalistă. Această elită nu se mulţumeşte cu jumătăţi de măsură şi cu nesfârşitele concesii ale Moscovei. Ea urmăreşte o capitulare definitivă a Kremlinului şi transformarea Rusiei într-o colonie, într-un obiect al dominaţiei străine, lipsit de orice vocaţie sau capacitate de a reveni vreodată la calitatea de subiect al politicii internaţionale.

Desigur, menghina „corectitudinii politice”, impusă cu duritate în întregul spaţiu euro-atlantic, tabuizează abordări ca cea de faţă. Cei care se consideră „stăpâni ai discursului dominant” la scară planetară nu tolerează, ba chiar penalizează orice alunecare de la dogmele ideologice obligatorii. Însă fără elucidarea acestor aspecte oarecum delicate este imposibil să se înţeleagă adevăratele mize ale acestor conflicte geopolitice majore.

La ora actuală cei care se înregimentează în tabăra regimului de la Kiev şi pozează în postura de pacifişti sunt de fapt mercenarii elitei globaliste cosmopolite, ce aspira al instaurarea Noii Ordini Mondiale sub mandatul unui Guvern Mondial care să exercite o dictatură tehnocratică planetară prin anihilarea totală omului şi intrarea în era transumanistă a umanităţii 2.0. Oare ce nume ar fi mai potrivit pentru această forţă demonică de anvergură mondială? O putem numi în egală măsură neo-kominternişti, troţkişti, globalişti, sionişti, cabalişti, ocultişti, luciferieni, Iluminati, mamonocraţie, plutocraţie, demonocraţie şi nu vom greşi câtuşi de puţin.

Timp de doar câteva zile de război cei care au ochi au văzut cum întreaga teorie şi practică a conspiraţiei a ieşit la suprafaţă. Este vorba într-adevăr despre o „conspiraţie deschisă” (H. G. Wells). Acum se vede foarte bine cine a pus la cale şi a realizat cele două „maidanuri”, loviturile de stat din 2004 şi 2014 de la Kiev. După preluarea datoriei suverane de către clanul Rothschild este evident faptul cui îi apraţine cu adevărat suvernaitatea Ucrainei şi care este rolul atribuit de către suveran pionilor din vârfurile ierarhiilor statele.

Din această perspectivă nu încape nici o îndoială că avem de a face cu un război religios. Anume acesta primează. Iar expresia lui vizibilă se manifestă drept război politic, război economic, război mediatic, război cultural şi – cee a ce primează – război axiologic. Şi doar în ultimele zile s-a ajuns la expresia militară a acestui război fără limite. Agresorul este cocentrat în societăţile secrete care au acaparat puterea politică în Occident şi în ţările vasalizate de acesta. Iar cine nu înţelege dimensiunea spirituală a actualei confruntări planetare, nu poate înţelege nimic din desfăşurarea acestor evenimente majore. Partea agresată este civilizaţia creştină, mai exact, în cazul de faţă, Creştinismul Răsăritean, Ortodoxia.

Privită din acestă perspectivă, dincolo de naraţiunea oficială promovată de caracatiţa politico-mediatică atlantistă, miza confruntării din Ucraina apare în adevărata ei dimensiune planetară. Conflictul civilizaţional dintre Vestul hegemonist, descreştinat, negustoresc, cu pretenţii de dominaţie planetară pe de o parte şi Rusia de cealaltă parte a intrat la ora actuală în faza lui militară directă. Deocamdată occidentalii preferă să se menţină în cadrul strategiei de „proxy war” (război de proximitate), în care Ucraina este folosită în orb în detrimentul propriilor interese naţionale şi împotriva Rusiei.

De altfel, Rusia este pentru strategii occidntali o ţară ţintă de câteva secole. De la Halford John Mackinder încoace constantele geopolitice ale lumii anglo-saxone, controlate de către bancheri şi comercianţi, nu s-au schimbat. Rusia este situată în spaţiul numit „Heartland”, „inima lumii” sau „pivotul geografic al istoriei”. Definiţa clasică a lui Mackinder este următoarea: Cine conduce Estul Europei stăpâneşte Heartlandul; cine conduce Heartlandul stăpâneşte Insula-Lume; iar cine conduce Insula-Lume stăpâneşte lumea. 

Privită din acest unghi de vedere, Rusia apare ca un ultim bastion al civilizaţiei creştine. Potrivit filosofiei politice ortodoxe, anume ei îi revine rolul mesianic de „katehon”, acea pavăză providenţială care reţine, încetineşte sosirea răului mondial, opreşte venirea a antihristului (Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, 2:6).

Filosoful şi scriitorul francez de origine română Jean Parvulesco vedea în Vladimir Putin „omul providenţial”, căruia îi va şi reveni misiunea istorică de a respinge sosirea „fiului pierzaniei”. Omul providenţial despre care vorbeşte Parvulesco area prea puţine în comun cu persoana fizică Putin. Filosoful tradiționalist credea ferm că în vremurile ce se anunţă Putin va fi mânat de destin, de logica istoriei, de manifestarea divină în viaţa omenirii, transgresând limitele omului concret.

Va deveni oare Putin un instrument al unei voinţe superioare, împins de comandamentele divine spre realizarea unor obiective spirituale majore?  Această probabilitate rămâne deschisă. Cert este un lucru. În astfel de momente istorice critice omul aflat în poziţia politică cheie nu-şi mai aparţine.

Războiul din Ucraina deschide şansa unei contra-ofensive mondiale împotriva globalismului statanist, împotriva promotorilor genocidarei Agende 21, împotriva dictaturii tehnocratice, împotriva cuibuirlor de comandă ale forţelor oculte care instrumentează depopularea prin injectare forţată, prin înfometare, prin catastrofe economice şi climaterice etc.

Ceasul istoriei bate asurzitor. În ritmul canonadei din Ucraina. Deznodământul este aproape. Omenirea priveşte cu încordare această încleştare epocală. Îşi va lua oare Rusia revanşa istorică după cele două înfrângeri majore din 1917 şi din 1991?  Va îngădui oare Dumnezeu o victorie a forţelor luminii asupra forţelor întunericului?

Lumea atârnă ca într-un fir de păr în balanţa fragilă a vremii. Cine bate la uşa umanităţii? Este oare sfârşitul lumii sau totuşi sfărşitul acestei lumi? Ne aflăm la sfârşitul istoriei sau doar la sfârşitul unui ciclul istoric, așa cum ar spune Rene Guenon în viziunea hinduistă? Suntem oare la sfâşitul lui Kali Youga, ultimul din cele patru cicluri, numit „vremea întunecată”, perioadă cuprinsă de materialism opac, de conflicte şi de păcat?

Desigur, recursul la hinduism aici nu este decât o figură de stil, nu o abatere de la dogma ortodoxă. Şi totuşi optimismul nostru creştin ne face să sperăm că acest sfârşit sângeros nu e decât un nou început, îngăduit de bunul Dumnezeu omenirii.

Un lucru însă este cert încă de pe acum. Parafrazându-l pe Klaus Schwab, care afirmă că lumea post-covidiană nu va mai fi aşa cum a fost, nădăjduim şi noi că după războiul din Ucraina lumea nu va mai reveni la ceea ce a fost până acum.

Dixi.

Iurie Roşca