Miron Manega: Ce i-aș fi răspuns eu lui Mihai Gâdea dacă eram George Simion

Incorect Politic
Februarie 10, 2022

Miron Manega: Ce i-aș fi răspuns eu lui Mihai Gâdea dacă eram George Simion

Via Certitudinea:

Interpelările lui Mihai Gâdea adresate lui George Simion, la o emisiune „Sinteza zilei” de săptămâna trecută, m-au oripilat. Atitudinea sa de inchizitor stalinist, care pune întrebări cu acuzația și condamnarea incluse, amintesc de perioada anilor ‘50. „Capul de acuzare” al interogatoriului era perspectiva numirii lui Călin Georgescu președinte de onoare al AUR. Atunci Mihai Gâdea (sau cine i-o fi comandat „execuția”) și-a adus aminte de un clip video al lui Călin Georgescu, din noiembrie anul trecut, în care acesta spunea următoarele: „România nu a trăit prin sclavi, ci a trăit prin Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Horia, Avram Iancu, Cuza, Kogălniceanu, prin Corneliu Zelea Codreanu, prin mareșalul Ion Antonescu și mulți, mulți alți eroi. Prin ei vorbește și a vorbit istoria națională, și nu prin lacheii de serviciu aiputerilor globaliste care azi conduc România vremelnic”.

Pretextul „indignării” lui Mihai Gâdea era, evident, prezența pe „lista lui Georgescu” a lui Corneliu Zelea Codreanu și a lui Ion Antonescu, adică a doi „criminali genocidari” pe care istoria i-ar fi „clasificat” deja ca atare. Trecând peste aspectul că lucrurile nu stau chiar așa, menționez doar că poziția lui George Simion, în fața somațiilor NKVD-iste ale lui Gâdea, a fost sub așteptări, bâlbâindu-se ca un elev prins copiind și punând sub semnul întrebării chiar propria cauză.

Cred că, chiar în contextul amintit și în timpul limitat acordat răspunsurilor (de fapt, la întrebările gen „Recunoști că ești mistreț?”, Gâdea voia doar un DA, ca să-și poată continua „predica” programată), eu i-aș fi răspuns, în esență, cam așa:

„Da, domnule Gâdea, recunosc că sunt mistreț. Dar de unde știți dumneavoastră că Antonescu și Codreanu erau criminali? După sentința cărei instanțe? A Tribunalului Poporului? A Tribunalul Wiesel? Că la Nurnberg nici unul, nici altul n-a fost condamnat…  

Știați că, până la apariția Legii 217 din 2015 („Legea antilegionară”) nu a existat sursă de drept pentru condamnarea Mișcării Legionare ca atare? Și că toți legionarii care au făcut pușcărie în închisorile comuniste, nu pentru faptul că erau legionari au fost condamnați, întrucât nu exista această încadrare, ci pentru „uneltire contra ordinii sociale” (Art. 209 din vechiul Cod Penal)?…

Știți că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus clasarea dosarului  prin care Florin Dobrescu a fost acuzat (în baza Art. 4 și 5 din OUG 31/2002) de organizarea comemorăriilui Corneliu Zelea  Codreanu la Tâncăbești,  pe 30 noiembrie 2019, „infracțiunea” fiind aceea de a fi promovat în public, „cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine  fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”? Iar dosarul a fost clasat pentru că (citez din dosar) „în ceea ce îl privește pe Corneliu Zelea Codreanu, acesta nu a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune de genocid, contra umanității sau crime de război, persoana în cauză fiind condamnată în luna mai 1938 pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul funcțiunii, iar nu pentru infracțiunile limitative prevăzute de textul de lege”.

Problema e vastă și complexă, domnule Gâdea, nu o stăpâniți și asta ar fi singura dumneavoastră scuză pentru virulența cu care condamnați înainte de judecată. Vă sugerez să faceți o dezbatere serioasă pe temele sensibile ale istoriei noastre și o să vedeți câte lucruri noi veți afla. Dacă vreți să le aflați, bineînțeles!”.

Din păcate, nici George Simion nu stăpânește problema. Dar, în această speță istorică, nu e vorba nici de el, nici de AUR, nici de Călin Georgescu. Ei sunt personaje pasagere într-un context social și politic. Aici se pune problema adevărului, iar accesul la adevăr nu se poate face decât (măcar) prin respectarea articolelor 30 și 31 din Constituție (Libertatea de exprimare și Dreptul la informare). Articole pe care atât „Legea antilegionară”, cât și „Legea Vexler” le încalcă.