Retrocedări frauduloase prin complotul notarilor Rotaru cu cetățeni evrei (Schaffer Siegfried, Shaffer Moshe)

Gabriel Barbir
Incorect Politic
Februarie 9, 2022

Retrocedări frauduloase prin complotul notarilor Rotaru cu cetățeni evrei

Sterie Ciumetti: Am primit pe email mai multe plângeri și texte juridice, iar contextul are legatură cu retrocedări frauduloase date în favoarea unor cetățeni evrei. Prezint contextul așa cum mi l-a trimis domnul Gabriel Barbir.

Lucian Netejoru este starostele inspectorilor judiciari din septembrie 2015.

În 2017 a solicitat un control de specialitate la Curtea de Apel Suceava. În vara acelui an a publicat rezultatele: de la 10 cu felicitări în sus. Fără să știu acest lucru, la nici o lună de la așa rezultate, inspecția judiciară (îj) a fost sesizată prin intermediul administrației prezidențiale (ap) pe care o sesizasem ( nu știam unde să ne mai adresăm) vis-a-vis de încălcarea flagrantă de către o serie de judecători și procurori a numeroase prevederi legale atunci când au dat girul unei retrocedări cu încălcarea legii 10/2001 în favoarea unui aventurier evreu a unui imobil din zona centrală a orașului Vatra Dornei (VD), imobil în care, conform prevederilor legii 112/1995, bunica soției cumpărase o cameră.

Bunica a decedat în 2003 (la puțin timp după nunta noastră), în 2004 a fost făcută succesiunea la BNP Nicolai Rotaru. În paralel, începând cu anul 2001, Schaffer Siegfried (cetățean israelian) a angajat-o pe șefa serviciului urbanism a primăriei VD, Agapi Eugenia ca “detectiv” în a-i găsi imobilul moștenire de la ” bunicul” Schaffer Rafael în VD. “Găsirea” a avut loc cu mare celeritate (aprox 2 luni). Adresa: str. M. Eminescu, nr. 34, lângă cinematograf. Prin intermediul executorului judecătoresc Stărică Radu din Câmpulung Moldovenesc s-a notificat primăria VD în vederea retrocedării.

În paralel, cetățeanul israelian Shaffer Moshe a făcut același lucru tot prin intermediul executorului judecătoresc Stărică Radu. Pretindea moștenire după același imobil după bunicul său Shaffer Marcus (acesta deținea o cameră în acel imobil în ziua decretului de naționalizare din 1950; nu rețin din memorie nr. său. Interesant că procesul verbal care prevedea intrarea în posesia statului a acelei camere a fost întocmit chiar în ziua decretului și a fost semnat de Shaffer Marcus care, ulterior, cu un grup de sioniști, a părăsit legal România 1950-1951 migrând în Israel). Se pare că, pentru cei “din umbră”, o cameră era insuficientă. Așa încât, câștig de cauză i s-a dat de către Comisia de punere în aplicare a legii 10/2001 lui Schaffer Siegfried (i s-a retrocedat în anul 2004 cu tot cu camera cumpărată de bunica; referatul 6604 din acel an, intrat in posesia noastră în 2010, certificând abuzul în serviciu/falsul intelectual săvârșit în sensul că respectiva comisie cunoștea că bunica soției cumpărase acea cameră; și nu precum susțineau în instanțe; însă, după ce au fost vădiți, s-a făcut tot posibilul pentru a rămâne așa cu concursul inclusiv a unor magistrați, etc.) născut, conform certificatului de naștere eliberat anterior în două rânduri (1986 și 1999) de către primăria VD. Însă, ce să vezi: pașaportul cu care s-a legitimat Schaffer Siegfried, îl vădea că nativ botoșănean (în loc de secvența “33” din CNP caracteristică nativilor din județul Suceava, apărea secvența “09”, caracteristică nativilor din județul Botoșani (acest act, în copie, a ajuns in posesia noastră prin pronia lui Dumnezeu în anul 2019).

Acest aspect pe care, de atunci, l-am tot pus pe tapet, a fost ignorat de magistrați ( nu ni s-a răspuns niciodată). Revenind, conform cărții funciare, în anul 1924 proprietar al acelui imobil era Schaffer Rafael; ulterior apare direct în 1950 statul român (noi nu am avut niciodată acces să studiem originalele). Însă, la nivelul anului 1936 s-a întâmplat ceva, conform unui înscris aflat în posesia noastră în original [un răspuns dat de directorul instituției care a aprobat vinderea către două persoane, printre care și bunica, a două apartamente din acel imobil (de remarcat că apartamentul cumpărat de a doua persoană a fost “omis” a fi “retrocedat” întrucât fiul acelei persoane avea ceva grade prin Constanța, și nu s-au hazardat. Legal, nu avea cum; masonic au acționat împotriva noastră)].

La începutul anului 2017 am intrat în posesia unei copii de registru din 1950 care preciza că proprietar al imobilului din str. M. Eminescu, nr.34, era Rauchwerger Salomon. Nu ni s-a răspuns nici la întrebările pendinte de nicăieri; iar magistrații au ignorat și acest înscris. Întorcându-mă la perioada 2001-2004, precizez că în partea a doua a acestui interval, mandatar al numitului Schaffer Siegfried a fost soțul șefei Serviciului urbanism, Agapi Ioan (în 2009= primul șef al Rotary club VD). Însă, tot în 2004, parcă septembrie, a murit Schaffer Siegfried iar mandatarului Agapi Ioan i se terminase mandatul… A apărut, în acest moment BNP Nicolai Rotaru [la care am făcut și noi în același an succesiunea (habar n-aveam de jocurile care se țeseau) fără a ne întabula întrucât ni s-a spus că trebuie întabulat tot imobilul și costa foarte mult (imobilul era locuit în special de chiriași ce plăteau chirie la primăria VD)].

Succesiunea după Schaffer Siegfried s-a făcut în 2005 la BNP Nicolai Rotaru în favoarea soției defunctului, Shaffer Rachel. Aceasta a vândut imediat imobilul BNP Dorina Rotaru prin mandatar Nicolai Rotaru. Tranzacția a avut loc la București la BNP Miu și Molcuț (am aflat anul trecut, prin pronia lui Dumnezeu, că procurorul Molcuț de la Parchetul de pe lângă Înalta curte de casație și justiție ce tocmai se pensionase și care, printre altele, a dat NUP dosarului revoluției, era rudă cu notarul Molcuț; multe ni s-au deslușit atunci…) la data de 10.10.2005 (curios procura prin care Dorina Rotaru își investește soțul în a o reprezenta în tranzacție este datată tot la aceeași dată; numai că ea s-a legalizat la Câmpulung Moldovenesc).

În acest context ne-am trezit înainte de sărbătorile de la sfârșitul anului 2005 că Nicolai Rotaru ne solicită să eliberăm camera. I-am precizat că suntem proprietari (soția mea și cu sora ei), actul de succesiune la făcut el și că este o aberație. Înainte de Paști, anul 2006, a decedat mama soției (pe tatăl său nu l-am cunoscut), băiatul nostru, născut la 01.01.2005 avea nevoie de atenție; eu lucram că inginer geolog la mina de uraniu Crucea, etc. În aceste condiții nu știu cum Nicolai Rotaru le-a “îmbrobodit” pe surori (care nu ne-a slăbit o clipă) de le-a determinat să dea in judecată entitatea din cadrul primăriei VD care vânduse camera bunicii lor pentru, vezi Doamne, siguranța că sunt proprietari. Eu când am aflat, am spus că respectiva acțiune este fără sens, dar nu m-am băgat. Societatea respectivă, SC Gospodărire Orășenească SA, cum era de așteptat, nu s-a opus. Într-un termen s-a gătit procesul. Hotărârea a rămas definitivă la data de 02.10.2006. Bucurie pe surori care credeau că au scăpat, inclusiv de șicanele lui Nicolai Rotaru. Însă, surpriză: la data de 06.10.2006, sora soției primește prin poștă o notificare din partea BNP Dorina Rotaru că în termen de 3 zile să părăsească locuința (locuise acolo fiica surorii soției care era plecată acum). Camera era încuiată. La finalul anului am trecut pe acolo; partea pe care o cumpărase Rotaru din imobil și care includea și camera bunicii era delimitată de restul imobilului printr-un zid despărțitor înalt de vreo 2,5 -3,0 m (camerele erau f. înalte).

Cu greu am escaladat zidul și am văzut că lacătul de la cameră era forțat. În aceste condiții, am încercat să luăm legătura cu Nicolai Rotaru. Ne-a ignorat. La începutul anului 2007, în acest context, surorile l-au reclamat la poliție. S-au făcut cercetări pendinte și, avându-se în vedere că este vorba de un notar public, s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (dosarul l-am văzut abia în 2018). De ziua Înălțării Domnului a anului 2008, când veneam de la mănăstire cu fetița în brațe (născută la data de 23.03.2008), ne-a oprit agentul din comună să ne înmâneze o citație pentru a doua zi emisă pe numele soției de către procurorul Bolohan (nici n-am știut că este femeie) în termeni foarte duri. N-am mai ajuns acasă la Cozănești; am plecat spre Dorna, a doua zi cu trenul la Suceava cu tot cu copii, să ajungem la timp la parchet. A fost audiată soția la etaj; coborând mi-a spus să urc și eu că dna procuror vrea să vorbească și cu mine. Am urcat, i-am reproșat respectivei modul în care a citat-o pe nevastă-mea, etc. A dat NUP în privința notarului.

În paralel, pe civil, BNP Dorina Rotaru ne-a acționat în instanță întrucât îi ocupăm abuziv proprietatea. După vreo 6 termene când se tot amâna cauza iar surorile tot plăteau la avocatul care le reprezentase și în dosarul din 2006, am hotărât că nu se mai poate așa. Pentru procură a trebuit să ne deplasăm in Broșteni întrucât în Dorna nu ne făcea nimeni. La următorul termen am fost prezent. Avocatul surorilor a venit la mine și mi-a precizat textual că dacă intervin, el nu le mai susține în cauză (și acum îmi pare rău că nu am intervenit). Am asistat la una din cele mai penibile scene: judecătorul întreba iar cei doi avocați; în fapt cele două avocate erau mute. Până la urmă judecătorul a disjuns cauza: o parte noi pârâți, reclamant BNP Dorina Rotaru; cealaltă cauză: primăria și Rachel Shaffer pârâți (avocata depusese la un termen anterior cerere reconvențională); ceream desființarea hotărârii de retrocedare ( nu știam nimic de actul cu Nr. 6604 premergător hotărârii de retrocedare). S-a suspendat cea dintre noi și BNP Dorina Rotaru până la judecarea la tribunal a celei cu primăria. Cea cu primăria, în contextul în care acel judecător, mort între timp, a făcut o manevră prin care a determinat surorile să-și restrângă acțiunea, a fost respinsă de tribunal, sentință desființată la Curtea de Apel Suceava care a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria VD.

Cauza suspendată s-a repus pe rol la cererea BNP Dorina Rotaru care le-a dat câștig de cauză (în contextul în care nu m-am putut deplasa la Suceava, soția simțindu-se rău, era imediat după nașterea fetiței. Am notificat telefonic lucrul acesta, nu s-a luat în considerare, notificarea am găsit-o ulterior la dosar). Ulterior am reușit să întoarcem și această sentință. Este notabil următorul aspect: toate deciziile, sentințele, ș.a. emise în favoarea noastră nu au mai fost atacate în vreun fel de părțile adverse. Întorcându-mă la NUP-ul din penal; aveam dreptul, în 20 de zile să facem plângere împotriva acelei hotărâri. Ne abordează Nicolai Rotaru (2008), ne cheamă la biroul său notarial și ne face o ofertă: 350 de milioane să ne dea și noi să renunțăm la a continua pe linie penală și civilă. Suntem de acord. El atunci nuanțează: ne dă pe loc 50 milioane și pentru restul să facem un înscris cum că el ne este dator; restul de bani ni-l va da după ce va câștiga procesul cu primăria. Am spus că orice tranzacție implică îndeplinirea de către ambele părți a obligațiilor asumate; chiar n-are el acești bani (spunea că primăriei îi va cere un miliard), etc. și am refuzat oferta.

Am făcut plângere împotriva rezoluției procurorului Bolohan. Procurorul șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Vasile Mandici, deși a lăsat cele pendinte de Nicolai Rotaru la fel, a dispus începerea urmăririi penale împotriva membrilor comisiei de punere în aplicare a legii 10/2001. Aceștia, inițial au fost scoși basma curată de procurorul Irina Ciobanu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria VD. Plângerea subsecventă a fost de asemenea respinsă la nivelul Parchetului de pe lângă tribunalul Suceava; plângerea împotriva celor două rezoluții ne-a fost admisă de judecătorul Bugarski (a fost determinat apoi să plece din Dorna…) care a dispus reluarea cercetărilor.

Avocat în perioada 2010- 2014 l-am avut pe dl. Ion Lămășanu care,, începând cu anul 2013 nu ne-a mai reprezentat chiar corect precum am aflat abia în 2019 (ne-a ascuns o parte din lucruri presupunem pentru faptul că-l depășea situația) Procurorul Ciobanu s-a conformat, emițând respectiva rezoluție dând și un termen rezonabil, insarcinandu-l pe tânărul procuror Stanciu-Horeanu Ciprian-Laurențiu cu gestionarea acestora. Interesant că la puțin timp, procurorul Ciobanu și-a dat demisia și a plecat din țară (s-a întors recent), polițistul Gușetu Costache însărcinat cu cercetările promovând prin referat NUP întrucât, în viziunea lui, a intervenit prescripția specială. Procurorul rămas, Stanciu, a emis în contrapartidă o ordonanță prin care îi dădea un vot de blam explicându-i că mai sunt câteva luni pentru a se întâmpla acest lucru, dând și el un anumit termen pentru finalizarea cercetărilor. Nici acesta nu a fost respectat; agentul Gușetu venind la timpul potrivit cu NUP-ul mult așteptat (toate acestea le-am aflat în 2017). Procurorul l-a confirmat printr-o rezoluție la începutul anului 2012. Deși se putea face plângere împotriva acesteia, avocatul nostru nu pune problema.

Ne vom lovi de acest lucru în 2015; cu greu l-am depășit. În contextul în care procesul nostru cu primăria VD a fost trimis pentru rejudecare la Judecătoria VD, a fost arondat judecătorului Ungureanu Cristian (2013). La vremea respectivă îl aveam avocat, precum am precizat mai sus, pe dl. Ion Lămășanu; soția sa devenind după Vasile Mandici, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin vara anului 2013, judecătorul Ungureanu Cristian pune, în mod viclean, în discuție necesitatea introducerii în cauză a BNP Dorina Rotaru. Avocatul nostru nu se opune, sperând că se va emite odată o hotărâre prin care să ni se dea dreptate în raport cu ambele părți (procesul separat cu BNP Dorina Rotaru în rejudecare fusese suspendat). În încheierea de ședință acest judecător scrie că BNP Dorina Rotaru a fost introdusă în cauză la cererea noastră prin avocat, ceea ce a fost un fals (am intrat în posesia acestei încheieri în anul 2018). Apoi, motivând că este în relații de prietenie cu numita Dorina Rotaru, înaintează cerere de abținere. Acest lucru ne-a fost ascuns de către avocatul nostru Ion Lămășanu. L-am aflat în 2016. Abținându-se întreaga instanță VD, tribunalul validând-o, a dispus trimiterea cauzei spre continuarea judecății către Judecătoria Suceava. Aici a intrat la completul prezidat de judecătorul Cazacu Anca.

Primăria a depus inițial un înscris prin care își mărturisea îngrijorarea că, în cazul în care nu se va admite cererea, vor fi în imposibilitate de a pune în practică cele pendinte de desființarea hotărârii de retrocedare întrucât imobilul a ajuns în circuitul civil, etc. Avocatul nostru era foarte sigur că vom câștiga. Însă, instanța, dând câștig de cauză solicitării BNP Dorina Rotaru care se plânsese că în mod abuziv a fost introdusă în cauză la solicitarea noastră, ne-a obligat să-i achităm acesteia 3000 lei cheltuieli de judecată. Avocatul nostru acum, tot vroia să renunțe la a ne reprezenta. L-am determinat să înainteze recurs unde să precizeze ceea ce el susținea că BNP Dorina Rotaru fusese introdusă în cauză din oficiu și nu la solicitarea sa. Scrie acest lucru iar instanța subsecventă pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a numitei Rachel Shaffer. De data aceasta se opune vehement.

Instanța de recurs ne mai obligă la încă 1500 lei în favoarea BNP Dorina Rotaru. Mă opresc pe moment aici; trebuie să mă pregătesc pentru cauza de la ora 10 de la ICCJ, Secția Contencios. Doamne ajută.