Home / Educativ / În Tiranie nu există soluție legală sau politică

În Tiranie nu există soluție legală sau politică

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Octombrie 26, 2021

În Tiranie nu există soluție legală sau politicăJandarmi, interbelic

În Tiranie nu există soluție legală sau politicăJandarmi, contemporan

În Tiranie nu există soluție legală sau politică

Ce paralele putem trage între textul de mai jos și situația actuală cu starea de alertă și comportamentul autorităților?

Am ajuns la Focşani. Acolo era încă stare de asediu din timpul botezului de la Ciorăşti. Pentru ca să poţi pleca în propagandă electorală îţi trebuia bilet de liberă petrecere, eliberat de comandantul garnizoanei. M-am prezentat şi l-am luat. Pe la ora 10 dimineaţa, însoţit de Domnul Hristache Solomon şi alţii, am plecat în două automobile. Dar la 500 m. de marginea oraşului am găsit drumul oprit de două căruţe puse de-a curmezişul şoselei. Lângă ele câţiva jandarmi. Am oprit. Jandarmii s-au apropiat şi ne-au spus că nu avem voie să trecem. Eu le-am scos ordinul generalului şi li l-a arătat. Ei l-au citit şi apoi ne-au spus:


Totuşi nu aveţi voie.

Am dat ordin celor ce mă însoţeau să dea căruţele la o parte. După o mică busculadă, drumul s-a eliberat. Maşinile au pornit încet înainte. Jandarmii, retraşi câţiva metri de şosea, s-au aşezat în trăgători şi au început să tragă focuri. Eu am spus:


Mergeţi înainte, căci trag în vânt.

Un glonte a izbit în aripa maşinii. Un altul lângă noi. Ne-am continuat drumul. Două gloanţe însă ne-au oprit în loc. Unul a spart rezervorul de benzină şi altul un cauciuc. De mers înainte, cu neputinţă. Am coborât din maşină şi ne-am întors înapoi pe jos. Ne-am dus la Generalul care ne dăduse biletul de liberă circulaţie. I- am povestit cele întâmplate, de faţă fiind şi Generalul Macridescu.

Ne-a răspuns:
Sunteţi liberi să mergeţi. Eu nu am dat ordin să vă oprească. Poate, autorităţile administrative.

Am plecat la Prefectură cu Generalul Macridescu. Prefect era Niţulescu, un om ursuz şi brutal. Foarte liniştiţi, am intrat în cabinetul lui. Generalul Macridescu a povestit cele întâmplate. Prefectul însă, chiar din primele momente, ne-a tratat în mod necivilizat. A început să ne ţină de la înălţime un discurs interminabil:

Domnilor, interesele superioare ale Statului, cer…
Sunt legi; noi suntem în cadrul legilor. Avem dreptul, încearcă să explice Generalul Macridescu. Dar prefectul continuă:
Ţara cere în aceste momente grele…

Din nou încearcă Generalul Macridescu să explice. Prefectul autoritar:
Voinţa ţării este…
Ascultă, Domnule Prefect, văd că D-ta nu vrei să înţelegi de vorbă bună, îi spun eu enervat. Plec mâine dimineaţă în propagandă şi dacă jandarmii vor trage din nou în mine, vin aici în cabinet şi trag eu şi în D-ta.

Fără să mai aştept vreun răspuns, întorc spatele şi plec, lăsându-i pe ceilalţi acolo. După câteva ore, sunt invitat la Consiliul de Război. Mă duc. Un Comisar regal îmi ia interogatoriul. Declar în scris exact ce a fost. Sunt arestat. Spun:

Bine, Domnilor, celui care trage în mine nu-i faceţi nimic, iar pe mine, care numai spun că trag, mă arestaţi!

Iată-mă din nou, într-o cameră de închisoare, în cazarma unui regiment.

După 3 zile, sunt chemat la general. Un ofiţer mă conduce în cabinet:

Domnule Codreanu, D-ta trebuie să părăseşti oraşul Focşani.

Domnule General, sunt candidat aici. Şi ceea ce îmi cereţi Dvs. e contra legii. Desigur, că nu mă voi opune măsurii, căci nu pot, dar vă rog să-mi daţi ordinul Dv. în scris.


Nu pot da în scris.


– Atunci voi pleca la Bucureşti, pentru ca să mă plâng împotriva Dvs.

Generalul mă eliberează, cerându-mi cuvântul de onoare că voi pleca cu primul tren. Cu primul tren am şi plecat la Bucureşti. A doua zi, m-am prezentat

Ministrului de Interne, dl. Octavian Goga, care m-a primit bine. I-am povestit cele ce am păţit şi am cerut să mi se facă dreptate.  Mi-a spus că va trimite un inspector administrativ să cerceteze cazul, dar să vin a doua zi.

Am venit a doua zi. M-a amânat pe a treia. Zilele treceau şi mai rămăsese puţine până la alegeri. În sfârşit, a patra zi am plecat.

Iar am luat bilet de la general şi iar am pornit cu maşinile. Nu mai erau decât două zile până la alegeri.

Am ajuns în primul sat. Erau câţiva oameni adunaţi, cum stau de obicei în preajma alegerilor, însă speriaţi de teroarea care se exercita. Vin jandarmii:

Aveţi voie să vorbiţi cu oamenii, dar numai un minut. Aşa am primit ordin!

Vorbim un minut şi plecăm mai departe. La fel în toate satele, câte un minut. Vai de dreptatea şi legalitatea din ţara aceasta! Îmi dai drept de vot, mă chemi la vot, dacă nu vin, mă condamni la amendă, iar dacă vin, mă snopeşti în bătăi. Politicienii români, indiferent dacă sunt liberali, averescani sau naţional-ţărănişti, nu sunt decât o ceată de tirani, care la adăpostul: “legalităţii”, “libertăţii”, “drepturilor omului”, calcă fără ruşine şi fără teamă, în picioarele lor, o ţară, cu toate legile, cu toate libertăţile şi cu toate drepturile ei. Oare pe viitor ce cale ne va rămâne de apucat?

**

În ziua de alegeri, delegaţii noştri au fost bătuţi, umpluţi de sânge şi opriţi de a ajunge la sălile de votare: sate întregi nu s-au putut prezenta. Rezultatul: Am căzut. Deşi în oraş bătusem toate partidele.


Nu-i nimic, mi-am zis. O reuşită mi-ar fi stricat planurile de a-mi continua studiile.


Peste două zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe întreaga ţară. Liga avusese 120.000 voturi şi intrase în Parlament cu 10 deputaţi: profesor Cuza, la Iaşi; profesor Găvănescul, la Iaşi; profesor Şumuleanu, la Dorohoi; tatăl meu, la Rădăuţi; Paul Iliescu, la Câmpulung; profesor Cârlan, la Suceava; Dr. Haralamb Vasiliu, la Botoşani; Valer Pop, la Satu Mare; ing.Mişu Florescu, la Piatra- Neamţ; Iuniu Leca, la Bacău.

Se alesese în adevăr, un buchet de oameni de elită care făceau cinste mişcării naţionale şi către care lumea se uita cu o neţărmuită dragoste şi cu vii nădejdi. Cele 120.000 voturi reprezentau tot ce era mai bun şi mai curat în poporul român. Alegătorii străbătuseră prin toate ameninţările, prin toate ademenirile, peste toate obstacolele până la secţiile de votare. Dar mulţi au fost acei care n- au putut străbate. Mai mulţi decât cei care au străbătut. Cel puţin încă 120.000 de voturi au fost, fie oprite, fie furate din urne.

Am plecat înapoi în Franţa, mulţumit de rezultat, dar urmărit mereu de o întrebare:

Cum se va putea învinge, dacă toate guvernele vor face alegeri la fel, întrebuinţând corupţia, furtul şi forţa statului în contra voinţei populare?

Fragment din Pentru Legionari, paginile 155- 157.

6 comments

  1. “”Cand un stat este condus de o asa zisa “elita” formata din tot ce are el mai rau, mai nesanatos, mai stricat, este oare admisibil ca cineva sa se mai intrebe de ce Statul se ruineaza? Iata cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, coruptie, desfrau, in toata tara, jaf si prada in averea statului, exploatare pana la sange a poporului, saracie si mizerie in casele acestuia, lipsa simtului de implinire a datoriilor in toate functiile, desordine si desorganizare in stat, navala strainilor cu bani din toate partile, ca la magazinele cazute in faliment, cari-si desfac marfurile pe nimic. Țara se vinde pe nimic: “care da mai mult?” Pana in cele din urma, aici ne va duce democratia. In Romania, dela rasboiu [se poate inlocui cu Lovitura de stat din 1989] incoace in special, democratia ne-a creiat, prin acest sistem de alegeri, o “elita nationala” de româno-straini, avand la baza nu vitejie, nici iubire de tara, nici jertfa, ci vanzarea de tara, satisfacerea interesului personal, mita, traficul de influenta, imbogatirea prin exploatare si furt, hotia, lasitatea, adica doborarea adversarilor prin intriga.
    Aceasta “elita nationala”, daca va continua sa ne conduca, va duce la desfiintare Statul Roman.
    Deci, in ultima analiza, problema care se pune azi poporului român si de care depind toate celelalte, este inlocuirea acestei elite cu o ELITA NATIONALA avand la baza: virtutea, iubirea si jertfa pentru tara, dreptatea si dragostea pentru popor, cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale si onoarea”” (Zelea Codreanu – Doctrina Miscarii Legionare, Lucman 2003, p. 159-160)

    La final, o mica observatie, pentru ca tabloul de familie sa fie complet. Dintre pozele articolului lipseste a treia, cea din mijloc: Trupele de Securitate, urmasele directe ale celor dintai si nascatoarele celor din urma.

  2. Nu numai creierul care da ordinul dar si bratul care loveste sunt deopotriva de vinovati.
    Jandarm= terorist de stat
    Pentru cine nu e informat, trupele de jandarmi infiintate de criminalul Ion Iliescu dupa 1989 sunt fostele trupe active de securitate.

  3. “Toate podurile din spate sunt taiate ! Nu exista decat drum inainte !”

    NUMITI DUSMANUL PE NUMELE LUI ADEVARAT SI UNITI-VA FORTELE !

    Alta alternativa nu exista !

  4. Bă băieți, lăsați-o moartă. Oamenii din ziua de azi nu mai au spirit combativ deci n-or să facă nimic. De altfel o gloată sau chiar și o trupă de oameni cu arme poate fi ușor învinsă, deci și dacă ar face ceva n-ar reuși. Și ideea asta că nu există soluție politică e exact ideea pentru care AUR are doar 9% în parlament. Și mai mult, în felul ăsta descurajați oamenii să facă orice, ca de exemplu să trimită scrisori parlamentarilor. N-a trecut mult de când scriați că în Franța s-a respins legea vaccinării obligatorii.

  5. Nici o diferentza intre cele doua poze infatzisand militari apartinand trupelor Jandarmeriei : la fel de scrofulosi la datorie si unii si ceilalti si la fel de neoameni … cu cei ce nu le sant superiori macar in grad !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *