Îndepărtarea din Calea Domnului

Mihai Șerban
Incorect Politic
Aprilie 8, 2018

E lesne de înțeles de ce poporul român nu este lăsat să înțeleagă că cei care au făurit U.E. sunt urmașii-urmașilor celor care au frământat toate războaiele din sec. al-XVII încoace – creând și finanțând toate conflictele religioase, decapitarea regilor, așa zisele revoluții, mai apoi sclavagismul, comerțul triunghiular, genocidul împotriva creștinilor [1], împărțirea Europei și, în mod firesc, veșnicele crize financiare.

Odată cu căderea programată a U.R.S.S.-ului și unificarea centrului de comandă la Bruxelles, nemaiavând nevoie să instrumentalizeze mirajul democratic și cel economic (cele „30 glorioase” [2]) ca antiteză subtilă la regimul sovietic, aristocrația financiară, cosmopoliții, paraziții națiunilor au inițiat deconstrucția și înlocuirea treptată a tuturor himerelor din perioada războiului rece, înlocuindu-le cu regimul ideologic unic (corectitudinea politică).

„Occidentul este dominat de o singură forță și un singur partid pro-globalizare. Suprastructurile comerciale, politice, economice și mass media s-au format în timpul războiului rece, punctul comun al acestor structuri este întinderea lor transnațională. Odată cu prăbușirea comunismului acestea au ajuns să conducă lumea.

Astfel, țările din Vest au ajuns într-o poziție dominantă, găsindu-se totuși și într-o poziție subordonata pe măsură ce-și pierd suveranitatea gradual în favoarea a ceea ce eu numesc o supra-societate. Asta în ciuda faptului că suveranitatea statelor era parte integrantă a pluralismului și deci a democrației la scară globală. Supra-puterea de azi suprimă suveranitatea statelor. (Aleksander Zinoviev, Le Figaro, 1999)

Sinteza celor două războaie mondial s-a dezvăluit în cele din urmă prin prăbușirea integrală a occidentului. Actul final al acestei teribile drame putând fi observat cu ochiul liber, în timp ce vestul, în lipsă de Suflare, cere sinucidere „integrată”… de ceastă dată, cu mâna întinsă spre Est!

Jaful democratic care, în fapt, se traduce prin anihilarea dreptului pământesc, a originii și a voinței populare de a dispune viitorul propriu, a pregătit treptat terenul predării suveranităților naționale în custodia capitalului privat transnațional. Am ales cuvântul „predare” din motive stilistice, mă scutește de folosirea termenului „prostituție” care, după mine, ar fi fost mai potrivit ținând cont de realități.

Ratificarea Constituției Europene, în ciuda terorismului mental exercitat de mass media, nu a primit niciodată acceptul popoarelor, aceasta fiind respinsă prin referendum de țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia, Irlanda, etc. Prin urmare, oricât de ciudat ar părea, mai cu seamă unui român captiv în vălul dezinformării, construcția europeană a fost impusă cu forța și este rezultatul unui proces de trădare politică fără precedent în Europa.

Pe lîngă șantajul financiar (criza din 2007) și instrumentalizarea mediatică a terorismului subvenționat, impunerea U.E. a fost disimulată prin justificarea și pe urmă prin condiționarea forțată a maselor. Urmașii celor care au orchestrat și finanțat „revoluțiile” din Anglia, Franța și Rusia în tandem cu primul și, mai ales, al-doilea război mondial – prin infiltrarea guvernelor și a tuturor departamentelor de formatare a opiniei publice (în special manualele școlare și Codul Penal), au reușit să implanteze în mintea occidentalilor minciuna conform căreia toate aceste tragedii au rezultat din vina lor și, mai ales, din cauza naționalismelor europene.

Pe lângă operațiunile de disimulare a acțiunilor directe, s-a reușit inclusiv reformarea memoriei și a creierului colectiv, ajungându-se în situația ridicolă în care toate faptele istorice de apărare și rezistență a civilizațiilor creștine împotriva infiltrărilor interne și năvălirilor externe, au fost recalificate drept crime împotriva umanității.

Ocultarea trecutului, posibil numai prin deculturalizare; capitalizarea indivizilor, posibilă numai prin generalizarea ateismului și, în sfârșit, reeducarea maselor, posibilă numai prin totalitarism ideologic și social, i-a adus pe vestici în situația de a înghiții pastila uitării (iertării) fără să mai arate stări de opoziție.

Patologia occidentală a ajuns atât de profundă și perversă încât în fiecare an, în zilele de comemorare a bombardamentele din Dresda (1945), se organizează proteste în care mii de „oameni” ies în stradă fluturând banderole inscripționate cu: „Bomber Harris do it again” (Bombardează Harris fă-o din nou), „Alles gute kompt von oben” (Tot ce-i bun vine de sus), „Tanks bomber Harris” (Mulțumesc Harris pentru bombardamente).

Probabil că unii o să spună: nu există pădure fără uscături. Așa este! Însă, problema este mult mai îngrijorătoare decât pare la prima vedere. Aceste „manifestări” publice în care se agită lozinci antinaționale, în care este profanată memoria victimelor și în care se fac apeluri deschise la ură și genocid împotriva poporului german – într-un morbid paralelism presărat cu parade pornografico-pedofile și rugăciuni de stradă orientate spre Kaaba (Mecca): nu numai că sunt autorizate de autorități, protejate de poliție, promovate de mass media dar și mai grav, sunt ținute sub tăcere de majoritatea silențioasă… adică cei vizați de amenințările unor societăți din ce in ce mai „corecte” și totuși, atât de dușmănoase împotriva populațiilor de origine, de „viță”.

Fiind prinși în ghearele „dezinformării” străină de neam și, prin urmare, în contradicție cu interesul național, românii nu realizează că prin așa zisa „integrare”, urmând o dinamică viciată dar firească a comunității în drepturi și obligații, devin părtași la acest deznodământ. In definitiv, volens, nolens sunt obligați să asimileze și ei aceste „culpe” istorice.

Neînțelegând că la baza capitalismului și, prin extensie, în spatele globalismului neo-liberal se disimulează războiul silențios împotriva civilizației creștine și a rasei albe mai în general. Prin asociere noastră cu Occidentul învins!, pe deplin învins!, pe nota de plată se va afla însuși ortodoxismul, adică negarea originii, ieșirea din structura vitală și îndepărtarea de la cele Dumnezeiești pentru poporul român.

Nu întâmplător simbolul și materia de rezistență a nucleului format din grupul Vișegrád+4 s-a consolidat în jurul apartenenței și apărării valorilor creștine. Cu atât mai puțin întâmplător este faptul că România este totalmente izolată mediatic de luptele incredibile duse de vecinele ei împotriva marxismului social și politic impus de U.E.

Prin așa zisa „integrare”, pe lîngă distrugerea întregului țesut de independentă economică, românii și-au dezintegrat treptat și structura axiologică, ajungând un popor fără orizont și în căutare permanentă de stăpâni.

Fără să aibă nici o legătură directă cu involuțiile și rătăcirile Apusului, prin asociere românii vor trebui să participe la răscumpărarea tuturor făcăturilor istorice prin acceptarea implicită a vinovățiilor și a pedepselor impuse occidentalilor știind că, „răscumpărarea” se va traduce prin acceptarea sfârșitului național, a suveranității populare, dar și prin impunerea tezelor subversive precum antirasismul, metisajul, (genocidul consfințit al rasei albe), antisemitismul ca unealtă de șantaj permanent, Shoah ca nouă religie de stat, societatea fără „gen” cu LGBT-ul în poziția judecătorului dominant și, bineînțeles, dezcreștinarea coloniei ortodoxe. Mai pe românește, pactul cu iuda!

Și atunci vin întrebările care deranjează, de ce se plâng românii de situația actuală, de neajunsuri, de rătăcirea și risipirea ființei naționale când aceștia, de fapt, prin calea pe care o urmează se dezic de destinul propriu, se neagă pe sine, fug din calea firescului?

De ce se plâng românii de sărăcie, corupție și trădarea unei spețe politice când ei înșiși, aleșii Sfântului Apostol Andrei, au sărăcit credința strămoșească, au corupt esența învățămintelor ortodoxe și trădează jertfele martirilor?

Cui sunt adresate rugăciunile unui popor care tânjește amețitor după resturile „civilizației” celor treizeci de arginți, cine să le audă?

În 1996, în cadrul unui interviu organizat de academicianul Sorin Dumitrescu, părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, dăruind o Suflare de gândire vie, biruitoare, plină de dragoste și îndrumătoare spunea că, izbăvirea acestui neam greu încercat stă în coalizarea forțelor ortodoxe și, mai în general, a creștinații răsăritene. Adăugând că integrarea NATO și U.E., o să provoace suferința și haosul permanent pentru că, din păcate, ne vom împrăștia și risipi pe cărările uitării.

Vorba înțeleptului căzuse în urechea surzilor… Adevărul este că ne-am întors privirea de la Iisus Hristos și ne-am închinat Vițelului de aur.

Dacă încă ne mai considerăm creștini adevărați, atunci suntem în rătăcire și ne merităm soarta și încă e blândă cu noi, deocamdată… Dar dacă ne-am reîntrupat în iubitori de idoli, atunci coșmarul se află abia la început!

Mihai Șerban, autorul lucrării: “Manifest. Cartea Neagră a României”

[1] Serie criminală inaugurată în Vandeea (Franța) unde, în urma unor legi din toamna anului 1793, la doar 4 ani de la „revoluție”, s-a recurs „legal“ la exterminarea a peste 500.000 de oameni, deoarece nu înțelegeau să se supună tiraniei ateiste instituită de „Revoluția Franceză“ care, de astfel, a fost actul născător și fundația tuturor totalitarismelor care au urmat în lume: bolșevismul, comunismul, capitalismul, maoismul… etc.

[2] Intervalul celor „30 glorioase” (1945-1973), au reprezentat în Europa o perioadă de mare belșug material, în care societățile occidentale au fost adormite de un fals sentiment de stabilitate economică după al-doilea război mondial. Fenomenul celor „30 glorioase“ a fost un proiect al cartelurilor bancare, care trebuia neapărat să estompeze decalajul dintre S.U.A. și Europa care „suferea“ încă de un deficit al societății de consum, al divertismentului îndobitocitor, al deculturalizării de masă și, mai ales, a ateismului. Creditul ascuns acordat populației fără nici un fel de contract semnat a fost calculat să se transforme într-o bulă financiară, care avea să falimenteze Occidentul în etapa următoare, ceea ce înseamnă că după cele „30 glorioase“ a venit și timpul celor „30 belicoase“. Această epocă de anestezie generalizată a fost, bineînțeles, conjugată cu tot soiul de așa-zise mișcări subversive de „eliberare” a vechilor mentalități (și noi care credeam că pe vremea aceea trăiam sub dictatură): într-o singură generație, se reușise anularea tuturor valorilor morale și eradicarea aproape totală a Creștinismului pe niște fonduri muzicale „bestiale“. Fenomenul tranchilizant, cunoscut din Antichitate sub lozinca „Panem et circenses“, a permis lupului să intre la oi pe neobservate. Perioada celor „30 glorioase“ a dat naștere ateismului de masă și a eliberat fluviul încins al imoralității în care s-a scufundat mai târziu tot Occidentul. Acest lucru a agravat atât de mult starea pacienților încât n-au mai fost capabili să observe că vrăjmașii unelteau de zori împotriva lor.