Brigada internațională a Mossadului

Incorect Politic
Iunie 17, 2021

Via EVZ:

Brigada internațională a Mossadului

 

Într-un articol din ”Haaretz” de ieri, 15 iunie, semnat de Yossi Melman, se spune că într-un interviu la cunoscuta emisiune tv „Uvda” de săptămâna trecută, fostul șef al Mossadului, Yossi Cohen, a spus că operațiunile Israelului în Iran au fost efectuate de o „echipă a Mossadului” ai cărei operatori vorbesc „limbi străine”. Din întrebările și răspunsurile din acest interviu revelator, precum și din limbajul corporal al lui Cohen și zâmbetele satisfăcute de sine, a fost ușor să concluzionăm că „echipa” care a participat la operația îndrăzneață de a fura arhiva nucleară militară iraniană la 31 ianuarie 2018, era compusă din străini, adică nu erau evrei.

”Institutul de informații și operațiuni speciale”, adică Mossad, folosește cetățeni străini pentru operațiunile sale din Iran și din alte părți ale lumii. Nimic nou, ziarele israeliene și internaționale au raportat acest lucru, în trecut. Putem presupune că acești oameni sunt bine plătiți. Purtătorii de cuvânt iranieni îi numesc „mercenari”. Dar când șeful Mossad, însuși, dezvăluie acest lucru, acest lucru devine certitudine.

Comunitatea de informații din Israel a fost întotdeauna asistată de străini. Unii erau evrei și făceau acest lucru fie în mod voluntar, fie în schimbul unor servicii. Alții aveau motive ideologice, cum ar fi identificarea cu statul Israel și religia sa. Alții erau neevrei de diferite religii și naționalități, care erau recrutați pentru a aduna informații sau acorda ajutor logistic, închirierea de case sigure, vehicule, participarea la supraveghere, observări sau trimiterea curierilor pentru a transfera fonduri, sau echipamente.

Fiecare serviciu de informații folosește o varietate de oameni și instrumente operaționale. Mossad și Forțele Speciale de Informații Militare s-au bazat pe agenți străini datorită disponibilității lor, inclusiv pentru operațiuni deosebit de periculoase peste graniță. Acest lucru s-a întâmplat în Iran, Liban, Siria sau Irak, dar și în alte părți ale lumii.

Mossad a acordat întotdeauna prioritate operațiunilor „albastru și alb”, și anume conduse de cetățeni israelieni, cu siguranță când vine vorba de operațiuni sensibile, precum asasinate și sabotaj. Acest lucru provine din mândria națională, dar în primul rând pentru că, în astfel de situații periculoase și sensibile, israelienii sunt mai de încredere decât străinii, ale căror motive sunt în principal financiare, sau personale, cum ar fi răzbunarea. Mai mult, combatanții israelieni din unitățile din prima linie, cum ar fi unitatea Kidon, asasinii Mossad, au un background militar adecvat și un sentiment de mândrie națională. Știu că își riscă viața pentru țara în care trăiesc ei și familiile lor. Pregătirea și experiența lor din misiuni sunt repetative și acumulative. Acești militari pot fi utilizați în mod repetat, limitând astfel cât de mulți oameni sunt la curent cu informațiile sensibile și astfel se păstrează mai bine secretul.

În același timp, în ultimul deceniu și jumătate, Mossad a suferit schimbări drastice. Acoperirea sa este acum globală. Nevoile s-au schimbat. Operațiile au trecut de la tactică și intervenție chirurgicală la manipularea strategică. Nu se pot folosi doar israeliții cu cetățenie dublă sau triplă. Pașapoartele biometrice sunt greu de falsificat. Este nevoie, deci, să se recruteze echipe fără legătură directă cu Israelul, să le antreneze, să le echipeze și să le trimită în misiune. Acesta nu a fost un pas ușor de făcut. Discuțiile dintre înalții oficiali din Mossad au evidențiat frustrarea lor, pentru că le lipsea capacitatea independentă și astfel sunt obligați să apeleze la străini.

Într-un stil plin de cult al personalității, în care aproape fiecare al doilea cuvânt este „eu”, Cohen a descris la tv furtul arhivei nucleare iraniene, ca dincolo de imaginația cea mai debordantă, de la Hollywood și a menționat, printre altele, filmul „The Ocean’s Eleven”.  Bine, suntem familiarizați cu acea analogie. Dar, și iată marea diferență, dezvăluirile lui Cohen despre operațiunea în sine pot ajuta pe cei care doresc să adune detalii despre metodele operaționale ale Mossad. Metodele folosite de străini sunt similare cu cele folosite de agenții israelieni din Mossad? Din ce națiuni provin străinii? Cine aparține „brigăzii internaționale” a Mossadului? Cum sunt recrutați? Ce profil personal și psihologic au agenții străini? Unde s-a întâmplat? Cum au fost instruiți și unde? Cu cât sunt plătiți?

Cu tot respectul pentru unitățile de contraspionaj ale Iranului, ele încă mai bâjbâie în întuneric când vine vorba de aceste întrebări. Și aici vine șeful Mossad și le oferă sugestii la televizor care ar putea completa puzzle-ul. Astfel de operațiuni au fost efectuate chiar înainte de vremea lui Yossi Cohen, dar sub șefii anteriori ai Mossad, amănuntele au fost păstrate în secret. Ultimul lucru pe care îl face un serviciu de informații este să dezvăluie cine a efectuat operațiunea, chiar dacă recunoaște că el a făcut-o. Cohen a înfipt un cuțit în balonul albastru și alb al Mossadului și l-a dezumflat public. În aroganța sa caracteristică, este mândru de asta.

Dezvăluirile lui Cohen despre implicarea străină au fost făcute fără niciun motiv aparent. Ele sunt destinate unui singur scop: auto-slăvire. Faptul că operațiunea de sustragere a arhivei nucleare a fost efectuată de străini a fost un secret care nu ar fi trebuit niciodată dezvăluit. Există o diferență între când informațiile provin dintr-o publicație străină sau chiar de la un jurnalist israelian și când se spune ceva, direct din gura șefului Mossadului.

Cohen a răspuns în mod deliberat și complet întrebărilor Ilanei Dayan. Gazda „Uvda” (care a vorbit cu el pe parcursul unui an întreg, în timp ce era încă în funcție) le-a explicat telespectatorilor cum străinii au fugit din Iran cu documente de aproximativ o jumătate de tonă. Ea știa, de asemenea, că misiunea de a scoate ”marfa” și ”actorii” din Iran a inclus mai multe camioane cu plăcuțe de înmatriculare identice, pentru a-i induce în eroare pe iranieni. Nu ne putem întreba de ce ofițerul șef de securitate al Mossad a autorizat Cohen să publice astfel de detalii. Este adevărat că OSC se află sub comanda sa, dar există precedente. Au existat ofițeri de securitate care au știut să se descurce, să se certe cu șefii de divizie și chiar cu capul Mossad însuși și să-i convingă că anumite revelații ar putea dăuna organizației.

Conduita cenzorului militar cu privire la interviul lui Cohen este, de asemenea, foarte ciudată. Pot atesta sute de cazuri în care cenzorii au insistat să interzică informații mai puțin sensibile și mai puțin importante decât secretele dezvăluite de fostul șef al Mossad. Cenzorul a funcționat întotdeauna pe baza principiului ”de a nu risca”. Dacă există vreo îngrijorare, una  singură, o bănuială, că informațiile ar putea compromite securitatea statului, acestea nu ar trebui publicate. De mai multe ori am obiectat, am susținut argumente cu cenzorii și am făcut apel la deciziile lor, dar, în cele din urmă, am strâns din dinți și le-am acceptat verdictul. Nu pot decât să ghicesc cum ar fi răspuns biroul cenzorului dacă aș fi scris lucrurile spuse de Cohen sau dacă aș fi îndrăznit să public detalii similare dintr-una dintre cele mai secrete operațiuni ale Mossadului, spune ziaristul Yossi Melman, probabil unul ”acoperit”.

De altfel, este important să menționăm că documentele arhivei nucleare, pentru toată semnificația și contribuția lor la expunerea operațiunilor Iranului, precum și lovitura morală și psihologică a operațiunii asupra Iranului, sunt în mare parte documente vechi de acum 20 de ani. Ultimul document semnificativ din acesta este din 2003, cu 15 ani înainte de operațiune. Mai mult, semnificația majorității documentelor constă în faptul că acestea întăresc informații secrete care au fost adunate în secret de ani de zile, cu mult înainte de operațiune, de către Mossad și alte agenții de informații care au colaborat cu Institutul.

În aprilie 2018, fostul prim-ministru Benjamin Netanyahu a anunțat furtul arhivei într-o conferință de presă festivă. La acea vreme, el și Cohen au evidențiat operațiunea în sine, dar au păstrat relativ tăcere cu priviremodul de operare, la semnificația și descoperirile ei. Acest accent a fost destinat să-l convingă pe președintele american de atunci, Donald Trump, să se retragă din acordul nuclear. Statele Unite au făcut acest lucru și au impus sancțiuni unilaterale asupra Teheranului. A fost o mișcare greșită care a permis Teheranului să continuie programul nuclear. Astăzi, Iranul îmbogățește uraniul cu o puritate de 62% și este mai aproape ca niciodată de a putea asambla armele nucleare, cu siguranță în raport cu momentul semnării acordului de la Viena în iulie 2015. Chiar dacă Cohen a negat vehement acest lucru în interviu, adevărul este evident. Netanyahu și Cohen au provocat un eșec strategic de proporții.

Părerea lui Yossi Melman, de la ”Haaretz”. Dar se poate să fie ”invers pe invers”, Cohen nu a dorit să expună agenții israeliți din Iran, a spus că au fost ”niște străini”. Întotdeauna, în informații, în spionaj, nimic nu este ceea ce pare a fi! Eu aștept rezultatele întâlnirii Biden-Putin din Elveția. S-au luat măsuri excepționale, cine este interesat le poate găsi aici https://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=fr&tl=ro&u=https%3A%2F%2Flabs.letemps.ch%2Finteractive%2F2021%2Fsommet-biden-putin%2F&anno=2&prev=search.

S-ar putea să fie pace și prietenie, dacă Biden o să-și amintească ce a vorbit cu Vladimir Vladimirovici. Rușii sunt în plin proces de modernizare a armatei și a armamentului, proces estimat la cel puțin un deceniu și nu au chef de o înfruntare majoră, cel puțin, nu în prezent. Apoi rușii și americanii s-au înțeles întotdeauna când a fost vorba de împărțit lumea. Mai țineți minte șervețelul de hârtie de la Ialta? Bun, a fost scris de Churchill, dar era și Roosevelt pe acolo. Gurile rele spun că el dicta procentele, cu aprobarea lui tătuca Stalin și Churchill le scria, ca să nu se uite. V-am spus, s-au înțeles întotdeauna.

După cum întotdeauna rămâne speranța, șansa de mâine, pentru că este o altă zi!