P.N.L. – SIMBOLUL TRĂDĂRII ȘI CORUPȚIEI (IV)

Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Iunie 6, 2021

P.N.L. – SIMBOLUL TRĂDĂRII ȘI CORUPȚIEI (IV)

 

Niculae Cerveni, Nicolae Manolescu și Dinu Patriciu au avut încredere în PNL. Cine are încredere în PNL plătește scump.

Banii lui Cataramă, mînă largă, care nu era ca „zgîrcitul” de Patriciu (din cîte îmi amintesc, în campania electorală i-a pus la dispoziție lui Constantinescu un elicopter pentru un turneu  în nordul Moldovei) au produs efectul scontat. În CDR, PNL ajunsese egalul PNȚ-cd-ului, celelalte partide nu mai contau.

PAC-ul lui Manolescu și PL ’93 al lui Patriciu (care deschiseseră drumul PNL-ului spre Convenție), s-au retras din CDR și au mers în alegeri împreună, dar fără succes.

PSDR-ului lui Cunescu s-a retras și el, intrînd în noul parlament în urma alianței cu PD-ul lui Petre Roman.

S-a mai retras și UDC-ul, după ce l-a exclus din partid pe președintele Mihai Grama. Alt exemplu de jigodism: în toate clipurile electorale, Constantinescu îl avea pe Grama pe lîngă el! Mulți votanți ai UDC nici nu știau că partidul părasise CDR. Grama a fost recompensat cu un post de senator din partea PNȚ-cd. Candidînd singur, UDC nu a intrat in parlament.

PUD-ul fuzionase deja cu noi, iar Nicu Stăncescu era unul dintre cei mai înverșunați susținători ai mei pentru ieșirea din Convenție.

Declarațiile mele prin care încercam să deschid ochii românilor asupra pericolului în care se transformase CDR erau total neglijate de presă, cu o excepție: „Ziua de Prahova” – ceea ce era firesc întrucît era scos de prietenul Adrian Moroianu (fost arbitru internațional de fotbal, om de afaceri de succes, vicepreședinte al partidului, președintele celei mai mari organizații a noastre, cea de Prahova, viitor deputat al acestui județ, alt mare susținător al meu pentru părăsirea CDR). Presa! Nenorocita de presă, care a făcut atîta rău României!

Au fost cîteva luni în care nu am făcut altceva decît să încerc să încheg alternativa la CDR (ceea ce încercase pînă la un moment dat și Niculae Cerveni). Dacă reușeam să ne strîngem mai multe partide decît cele rămase, puteam să luăm noi atît denumirea cît și semnul electoral (cheia)!

Pe lîngă discuțiile cu partidele sus-menționate, am încercat să dizloc din Convenție și UFD-ul. În timp ce se certau pentru locurile eligibile, aflu că Laurențiu Ulici (președintele Uniunii Scriitorilor, cofondator al UFD, pe care îl cunoșteam dinainte de 1989 întrucît jucasem bridge împreună) este nemulțumit de locul primit. Mă duc cu Ion Gîtlan la Uniune, îi prezentăm lui Ulici cum vedem noi lucrurile, se părea că îl convinsesem. Dar ceilalți doi cofondatori (Varujan Vosganian și Adrian Iorgulescu, președintele Uniunii Compozitorilor) erau mulțumiți de locurile pe care le primiseră ei. În final, a fost mulțumit și Ulici care în urma amenințărilor cu părăsirea Convenției, a primit locul 1 la senat, mi se pare că la Maramureș (a ajuns senator, dar nu a apucat să-și duca mandatul la capăt – a murit intoxicat cu monoxid de carbon într-o cabană la munte).

Nu mai povestesc drumurile pe care mi-am rupt pantofii în acele luni, fiindcă nici eu nu le mai țin minte pe toate. Important este faptul că am eșuat. Noi, visătorii, idealiștii, ne confruntam cu realiștii, cu cei care vroiau funcții, putere și bani. Evident, au cîștigat cei din urmă – haita coruptă care ajunsese în fruntea opoziției era mult mai numeroasă și ușor de cumpărat.

X

Emil Constantinescu a devenit președinte. CDR a cîștigat cel mai mare număr de voturi și împreună cu alianța PD (Petre Roman)-PSDR (Sergiu Cunescu) și UDMR a format guvernul. A început prăbușirea irevocabilă și ireparabilă a României.

De ce spun asta? Simplu.

Pînă în 1996, FSN și urmașul său PDSR furaseră pe cont propriu, pe persoană fizică (după cum se spune acum). Un parlament și un guvern format dintr-o majoritate parlamentară și din miniștri patrioți și corecți puteau să repare toate abuzurile trecute, iar o justiție corectă putea să reîntregească patrimonial național furat.

Doar că noii guvernanți au continuat să fure pe cont propriu și, în același timp, contra unor șpăgi grase, au început să cedeze gratis sau aproape gratis unitățile economice profitabile către occident. Occidentul deși își impusese în guvern oameni pe care îi “școlarizase” și îi cumpărase. Apăruseră în guvern trădătorii (pe locul întîi, liberalul Valeriu Stoica). Totul, cu nepăsarea sau chiar sprijinul serviciilor care teoretic trebuiau să apere interesele țării.

În ceea ce privește justiția, unde după 1990 corupția déjà începuse să crească exponențial, sub Valeriu Stoica aceasta a ajuns generalizată. România nu mai avea nici o șansă să recupereze ce pierduse prin furt, fraudă, falsuri.

Tot prin acte false, s-au cedat munți, castele, zeci de mii de hectare. România este țara în care marii infractori nu răspund pentru nimic.

Pe plan extern, după 1990 România a intrat într-o perioadă de mediocritate absolută, motiv pentru care nu a avut ocazia de a face vreo prostie ireparabilă. Asta însă a făcut-o, pentru prima dată, Emil Constantinescu, semnînd tratatul cu Ucraina prin care renunța de bună voie la teritoriile românești răpite de URSS (prin tratatul Ribbentrop-Molotov, dar și în afara acestuia) și ajunse în prezent în componența Ucrainei.

Cîteva amănunte necunoscute despre acest tratat.

Niculae Cerveni mi-a spus că în momentul în care Constantinescu a semnat tratatul cu Ucraina, nici un parlamentar nu îi cunoștea conținutul! Democrație à la Constantinescu! Dar cînd tratatul a ajuns în parlament, majoritatea trădătoare l-a votat. Amintesc cu plăcere că singurii din CDR care au votat contra au fost vechii mei colegi din PNL-CD, senatorul Niculae Cerveni și deputații Adrian Moroianu, Liviu Negoiță și Didi Spiridon.

Îl aud într-o zi pe nemernicul “lider zonal” într-o emisiune a lui Marius Tucă spunînd că dacă românii din Ucraina s-ar fi opus acestui tratat, nu l-ar fi semnat. Într-o discuție cu un alt patriot decedat, regretatul Lorin Fortuna, aduc în discuție acesta declarație. Lorin nu știa de ea, încremenește după care începe să-l injure pe nemernic – el personal depusese la palatul Cotroceni un memoriu prin care peste 900 de români din Bucovina de Nord îi cereau să nu semneze tratatul!

Tot atunci, la sfîrșitul anilor ’90 și tot la Marius Tucă, l-am văzut pentru prima dată pe Mihai Răzvan Ungureanu, stea în ascensiune a diplomației romînești. Cu multă emfază, povestea cum a primit sarcina de a redacta tratatul cu Ucraina, declarînd că a studiat o noapte întreagă dreptul internațional public pentru a-l putea redacta! Incredibil! Un specialist în studii ebraice și iudaice pus să redacteze un tratat juridic extern de o însemnătate excepțională! Un trădător de țară (adaug la acest tratat și moștenirea Gojdu) care pe criterii de neînțeles unei minți normale a ajuns apoi ministru de externe, prim-ministru, șef SIE (soția lui, Daniela, medic anestezist  la spitalul Fundeni, a devenit beneficiara unei sinecuri de 84.000 euro anual de la OMV Viena, primită pe cînd MRU avea primul mandat de șef al spionilor – străinii apreciază și răsplătesc trădarea).

În sfîrșit, tot pe acest subiect, în urmă cu vreo doi ani, în Justițiarul a apărut un text semnat de Adrian Severin în care dezvăluia faptul că Emil Constantinescu a semnat tratatul cu Ucraina deși el se opusese formei în care fusese redactat. Nu știu care este adevărul, dar îl cred pe Adrian.

Un grav act de trădare care nu a interesat pe nimeni. Un act de trădare care nu ar putea fi remediat decît prin renegocierea tratatului. Dar asta nu cred că se va întîmpla vreodată întrucît diplomații ucrainieni nu sint nici tîmpiți, nici corupți și nici trădători ca cei români. Mai ales acum, cînd UE și NATO umblă cu limba scoasă după Ucraina, ca un cap de pod împotriva Rusiei.

X

Guvernarea CDR a fost eminamente coruptă, iar vîrfurile de lance au fost liberalii. Aceștia însă sunt isteți, au aruncat corupția în spinarea țărăniștilor. A fost lansat textul cu „nepoții lui Diaconescu’’. O altă realitate este faptul că atunci a început pervertirea ideii de competență. Ai lui Iliescu, cel puțin, puneau în administrația centrală corupți de specialitate. CDR, ca să-ți mulțumească oamenii, a ajuns să dea posturi la întîmplare. Cel mai bun exemplu este următorul: președintele PNȚ-cd Covasna era un mamoș (nu-mi amintesc numele), dar cum ministerul sanatații fusese dat UDMR-ului, a fost numit secretat de stat la agricultură!

Liberalii au aruncat povara corupției în curtea țărăniștilor, care în 2000 nu au mai intrat in parlament.

Nu a fost greu. Diferența esențială, neobservată însă de români, între liberali și țărăniști era de educație, Ceea ce se putea observa cel mai bine la turnători.

Turnătorii țărăniști erau simpli, erau rudimentari, ca de pildă Nicolae Ionescu-Galbeni (despre care prietenul și colegul meu de breaslă Ion Dinu, fost cavalerist, fost veteran și rănit de război, fost deținut politic, avocat și fost deputat PNȚ-cd între 1992-1996 îmi spusese că a fost cel mai odios delator din lagărul de la Tîrgu Ocna), turnătorul pus șef peste comisia de control SRI din parlament, sau Barbu Pițigoi.

Liberalii însă aveau alți oameni, alți turnători! Educați “la pension”, vorbeau limbi străine, știau să mînuiască la masă tacîmurile din argint, mulți aveau singe albastru – Constantin Bălăceanu-Stolnici, Alexandru Paleologu, Dan Amadeo Lăzărescu, Mircea Ionescu Quintus… Aveau față de țărăniști o experiență de jumătate de secol în plus de trădare, corupție, minciună. Normal că au reușit să-și îngroape rivalii.

Acum, voi lua o pauză. Am fost nevoit sa schimb cartela sim la telefon și trebuie să-mi refac agenda telefonică. Mai am măcar două episoade despre trădare și corupție liberală, tot mai recente.

Dan Cristian IONESCU