Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Mai 10, 2021

NU-I PACE SUB MĂSLINI

 

Acesta este titlul unui celebru film neorealist italian din anul 1950 („Non c-e pace tra gli ulivi”).

Dar nu la măslinii din „Cizmă” mă refer acum, ci la cei din Grădina Ghetsimani și din jurul acesteia, pe vreo 20.000 km./p.

Nu știu dacă de la înființarea statului Israel în 1948 a existat vreodată aici pace deplină (externă și internă), bună înțelegere, armonie.

Au fost trei războaie importante, pornite ori de statele arabe, ori de Israel, dar pline de necunoscute.

Primul a fost declanșat de arabi (1948-1949).

Al doilea, „Războiul de 6 zile” (5-10 iunie 1967), a fost declanșat de israelieni, care în urma victoriei, au ocupat Peninsula Sinai (în Egipt), Platoul (Înălțimile) Golan (în Siria), Fîșia Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est (în teritoriile palestiniene).

Asupra acestui război, sunt multe teze. Cea mai neutră, cea mai împăciuitoare (dar nu știu cît de adevărată întrucît nu cunosc argumentația), este cea a lui Henry Laurens:

“Henry Laurens nu este de acord cu teoriile culpabilității unilaterale ale părților beligerante, ci este de părere că războiul din 1967 a fost cauzat de erori diplomatice și strategice ale ambelor părți.”

Al treilea război a fost “Războiul de Iom Kipur” (6-26 oct. 1973). Se pare că acest război a fost dorit de sioniștii din SUA:

“Conform lui Haim Herzog,

Pe 19 iunie 1967, Guvernul de Unitate Națională [al Israelului] a votat în unanimitate retrocedarea Sinaiului către Egipt și platoului Golan, Siriei, în schimbul unor acorduri de pace. Platoul Golan trebuia să fie demilitarizat și trebuiau negociate aranjamente speciale pentru Strâmtoarea Tiran. Guvernul a hotărât de asemenea să inițieze negocieri cu regele Hussein al Iordaniei cu privire la granița răsăriteană.^[5]

Decizia israelienilor urma să fie adusă la cunoștința națiunilor arabe cu ajutorul Statelor Unite. Deși americanii au fost informați de decizie, se pare că aceștia din urmă nu au transmis-o mai departe. Nu există nici o dovadă că Siria și Egiptul au recepționat oferta israeliană. Decizia a fost ținută strict secretă în cercurile guvernamentale israeliene și oferta a fost retrasă în octombrie 1967.^[6]

Egiptul și Siria doreau retrocedarea terenurilor pierdute în războiul de șase zile. Până la urmă, prin rezoluția Summitului arab de la Khartoum au fost stabiliți cei “trei NU”, care afirmau că “NU va fi pace, NU va fi recunoaștere, NU vor fi negocieri cu Israelul.”

În afara acestor războaie adevărate, au fost nenumărate atacuri sau bombardamente israeliene în Liban și Siria în cursul cărora au fost uciși inclusiv funcționari internaționali – crime mușamalizate de SUA.

Mă bate cîteodată un gînd nebun, nu o fi existînd o înțelegere între autoritățile israeliene și Hamas SĂ NU fie pace? Cum altfel pot fi explicate provocările reciproce, inutile, stupide?

Cum altfel se poate explica insistența implantarilor de colonii israeliene pe teritoriile palestiniene din Cisiordania?

Cum altfel se pot explica intifadele fără sens sau rezultat, soldate cu morți palestinieni? Cum altfel se pot explica trimiterile de rachete spre Israel, care nu ajung în localități ci cad pe drum? Cum altfel se pot explica înjunghierile unor israelieni nevinovați în stații de autobuz? Nu pot să spun dacă ultimii teroriști menționați acționează sau nu pe cont propriu, dar cele mai multe acțiuni sînt organizate de Hamas.

A existat un prim-ministru israelian, Yitzak Rabin, care a vrut pace cu palestinienii – a fost ucis în ziua de 4 nov. 1995. Oficial, a fost împușcat de un tînăr israelian, Igal Amir. Aceasta este varianta pentru public. A mai existat o variantă care văd că nu mai există pe internet, și anume că a fost o înscenare cu scopul de a crește popularitatea lui Rabin – acesta ar fi fost rănit superficial și, în timp ce era transportat la spital, a fost împușcat mortal în mașină de o gardă de corp care ulterior s-a sinucis (Yoram Rubin?). Desigur, nu am cum să verific asta. Important este faptul că Rabin a fost ucis de un israelian fiindcă dorea pace și înțelegere cu palestinienii.

Igal Amir a fost condamnat la o pedeapsă absolut ilogică în mod normal: închisoare pe viață + 6ani! Ulterior, a mai primit 8 ani pentru conspirație la crimă (conspirație cu cine?).

Ucigașul prim-ministrului care vroia pace cu palestinienii a devenit erou pentru tinerele sioniste, sute dintre acestea făcîndu-i cereri de căsătorie! S-a căsătorit în anul 2005 cu evreica rusă Larisa Trembovler (filozoafă), care în vederea acestui pas, a divorțat de soțul cu care avea patru copii. În prezent este tatăl lui Yinon Amir, întrucît i s-a acceptat cererea de inseminare in vitro.

În ultimul lui an de mandat, Donald Trump a făcut patru lucruri (din punctul meu de vedere, pentru a obține sprijinul Israelului pentru un nou mandat) dintre care unul a fost foarte bun (a determinat încheierea de tratate între Israel și trei state arabe) iar trei foarte proaste, cu încălcarea celor mai elementare norme ale dreptului internațional public:

• a recunoscut ocuparea ilegală de către Israel a Înălțimilor Golan
• a recunoscut implantările ilegale de colonii israeliene pe teritoriile palestiniene
• a recunoscut Ierusalimul ca fiind capitala statului Israel.

Să fiu înțeles cum trebuie, orice stat are dreptul de a-și stabili capitala unde vrea, dar în cazul Ierusalimului este o problemă specială. Dacă ar fi acceptate deciziile comunității internaționale, atunci Ierusalimul ar trebui să se afle sub administrarea ONU. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a hotărât în acest sens în 1947. Rezoluția 181 a ONU prevedea divizarea Palestinei într-un stat arab și unul israelian. Ierusalimul nu ar fi aparținut niciunei tabere, ci ar fi fost demilitarizat și trecut sub control internațional. Și atunci, nu poate fi nici capitala Israelului și nici a Palestinei.

Dar măgăriile lui Trump nu i-au folosit la nimic, cum nu i-au folosit nici lui Năstase, Geoană sau Ponta.

În aceste zile în Ierusalim sunt conflicte grave, aparent plecînd de la religie. Cum nu am încredere în presă, nu știu nici cauza, nici cine le-a pornit.

Aiatolahul iranian Ali Khamenei declară că Israelul nu este o țară ci o bază teroristă, președintele turc Recep Tayip Erdogan denunță Israelul ca stat terorist.

Pentru prima dată (de cînd știu eu) SUA nu iau apărarea Israelului ci “SUA cere atenuarea tensiunilor din Orașul Sfânt.”

Am scris într-un articol recent că este normal ca orice popor să își dorească un stat propriu. Inclusiv evreii. Dar mi-am exprimat mirarea de ce evreii au vrut asta în 1948, cînd conduceau toate statele învingătoare în război (URSS, SUA, Marea Britanie, Franța). Iată cîteva explicații pe care le-am găsit.

Nevoia de a exista o țară în care marii infractori să își poată găsi refugiul – infractorii evrei din toată lumea, cînd începe ancheta împotriva lor, se refugiază în Israel care nu îi extrădează niciodată (am dat multe exemple în articolele mele).

Nevoia de a avea propria armă nucleară (de ce? se poate comenta mult pe marginea acestei întrebări). Au fost atacate țări sub pretextul că au arme nucleare, constatîndu-se ulterior că a fost o minciună. Omenirea știe din 1986 că la complexul nuclear Dimona, Israelul produce arme nucleare (se pare că în prezent ar avea 400 de bombe atomice). Informația ne-a fost adusă la cunoștiință de singurul evreu care ar fi meritat premiul Nobel pentru pace – Mordechai Vanunu. Atras (din Marea Britanie) la Roma de o curvă, de fapt agentă Mossad, la ordinul lui Shimon Peres (alt laureat al premiului Nobel pentru pace) a fost drogat, scos clandestin din Italia cu un avion (deci se poate și în țările civilizate și democrate), dus în Israel și condamnat la 18 ani de închisoare. Cînd a fost eliberat, Norvegia (care a respins multele propuneri de a i se acorda premiul Nobel pentru pace) și Suedia i-au respins cererea de azil politic. Apoi, a mai fost condamnat o dată la închisoare în Israel, fiindcă a stat de vorbă cu ziariști străini.

Nevoia de a putea pregăti nestingheriți agenții răspîndiți în întreaga lume pentru punerea în practică a planurilor sioniste.

Nevoia unui centru pentru cazul în care pierd treptat influiența mondială.

Și mai sînt și altele.

Singura soluție pentru pacea și liniștea omenirii este ca SUA și UE să înceteze sprijinirea sionismului, adică iudeo-nazismul, cum l-au numit Israel Shahak și Yeshayahu Leibowitz.

Dan Cristian IONESCU