Cenzura Online Este Inamicul Numărul 1 Al Progresului Real

Buciumul:

Donald Trump nu ar fi devenit președinte fără social media și presa independentă, se scrie pe blogul samizdatul.wordpress.com, blog care face o analiză a presei.

În ceea ce privește audiențele, situația presei mainstream a devenit delicată, această fiind efectiv surclasata de apetitul publicului de a află știrile alea „fake”, dar reale, din puzderia de surse accesibile grație internetului, scrie sursa citată.

„Că globaliștii au fost prinși pe picior greșit de această alunecare înspre zonele independente, este evident. Nici diversele „corecții” operate de Google prin scăderea rankingului în urma modificării algoritmilor nu a reușit să îndrepte lucrurile. Așa că s-a mers mai departe! S-a inventat povestea cu „fake news”-ul și cu post-adevărul”, se mai spune pe blog, care continuă: „În paralel, a început măcelul pe Facebook, Twitter și Youtube. Platformele online se apără dând vina pe angajați neexperimentați, a făcut-o deja Twitter, o face acum YouTube, angajați care din greșeală au șters conținutul, au închis o pagină, o publicație etc. Cam mulți angajați neexperimentați, totuși.”

Analiza amintește de măsura luată de Facebook în februarie, prin schimbarea algortimulului. Măsura a afectat o serie de site-uri conservatoare, dar și conturi ale unor utilizatori.

În același timp Youtube și CNN au pornit pe de altă parte războiul cu publicațiile conservatoare, ștergând emisiuni sau blocând canale…
…Cenzura capăta tot mai multă forță. China se alătură eforturilor globalismului și, cu ajutorul Apple, formează o armată de 10 milioane de oameni care să combată conținutul „ofensator” la nivel global.

Google a angajat 10.000 de persoane care se ocupă de cenzura pe Youtube, de la Southern Poverty Law Centre, centru finanțat de Soros. Angajații sorosiști au închis mii de mai mici canale Youtube cu subiecte creștine, conservatoare, naționaliste, antiglobaliste.

Strategia unor publicații de dreapta de a se referi strict la Soroș atunci când vine vorba de organizații subversive își pierde în timp efectul. Southern Poverty Law Center este o organizație jidănească (link).

Creatorii de aplicații nu au nicio șansă să ajungă în magazinele online ale celor de la Apple sau Google dacă nu sunt globaliști.

„De ce vor să înăbușe vocile independente? Ca să nu existe nici o opoziție, da, însă în primul rând pentru că globaliști – și țineți minte asta! – sunt o minoritate. Dar, chiar o minoritate fiind, dispun de fonduri cvasi-nelimitate, pe de o parte, de ticăloși dornici să îi servească, dispun de serviciile secrete care îi protejează și, ca atare, dispun de mijloacele necesare pentru a da impresia că sunt o mare majoritate și că acționează în interesul cetățeanului. Însă, atunci când au competiție nu sunt capabili nici măcar să își lege șireturile singuri. Ei se pot impune doar prin forță. Și doar dacă sunt lăsați”, mai scrie sursa citată.

Cazul aplicației Gab este iarăși cunoscut, aceasta fiind scoasă de pe Google Play și AppStore pentru că utilizatorii ei își afișează deschis convingeri de dreapta.

Buciumul:

Aflu, stupefiat, că un prieten virtual, Gabriel Bintia, a fost blocat de Facebook pentru că a postat pe pagina sa prefața unei cărți celebre. Incidentul mi-a adus aminte de suspiciunile analfabete ale cenzorilor staliniști din anii „obsedantului deceniu”, ca de pildă atunci cînd cenzura proletcultistă a intrat în panică la propunerea de editare în românește a ciclului de lieduri „Frumoasa morăriţă” (Schubert, 1822), pe motiv că unul dintre ele se intitulează „In grün will ich mich kleiden” („Aş vrea să mă înveşmîntez în verde“), ceea ce ar fi constituit… „propagandă legionară”!

La un moment dat, după o seamă de explicații, un politruc mai maleabil a venit chiar cu soluția „politică”: „Schimbă culoarea, tovarăşe, ce dracu’, şi am rezolvat toată chestia!“. Pînă la urmă „Frumoasa morăriţă” avea să apară, după o lungă întîrziere, fără revizuirea „politică“ respectivă, dar cu o amplă postfaţă explicativă, ca nu cumva să se smintească de la „standardele comunității” (cum numește astăzi Facebook-ul dogmele ideologice ale „corectitudinii politice”) ingenua „clasă muncitoare“! Credeați că vremurile acelea sînt demult și definitiv apuse? Ei bine, iată că nu!

De data aceasta, în anul Domnului 2018, este vorba de un text arhicunoscut, care deschide cea mai editată carte românească de după 1989, „Jurnalul fericirii” (de la prima ediție, din 1991, pînă la ultima – cred că a zecea – și cea mai bună, din 2008), tradus deja în opt limbi (italiană – în care l-a citit și Ioan Paul II –, franceză, spaniolă, portugheză, neogreacă, maghiară, ebraică și engleză).

Facebook ar trebui dat în judecată chiar de editorii români (Editura Dacia, Mănăstirea Rohia, Editura Polirom) sau străini ai capodoperei postume a lui N. Steinhardt (1912-1989). Sînt pagini devenite clasice ale literaturii universale. Este ca și cînd ai bloca pe cineva că a reprodus pe pagina lui de Facebok un fragment din Goethe sau din Dostoievski!

Stai liniștit că se ajunge și acolo.

Demersul întrece orice precedent totalitar, fie real (hitlerism, stalinism), fie fictiv (Orwell, Huxley)! Spre ce ne îndreptăm, sub masca democrației? Este – poate fi – „corectitudinea politică” și altceva decît prostie „standardizată”? (Răzvan Codrescu)

Sunt două posibile ieșiri din situația actuală:

1. Internetul va fi recunoscut ca și utilitate publică și drept fundamental, fiind regularizat ca atare.
2. Cenzura se va intensifica, dând naștere platformelor alternative, care, în timp, vor depăși pe cele clasice.

Oricum situația nu este una avantajoasă pentru cenzorii noștri. Istoria are o proprietate de inevitabilitate.

Te poți situa împotriva ei, dar nu o poți opri.