Mărturia Ieromonahului Eftimie Mitra despre ETNIA LUI GEORGE SIMION

Incorect Politic
Decembrie 12, 2020

Un “nebun” frumos a vizitat schitul nostru.

Sâmbătă 13 aprilie 2019, eram acasă, ploua și era noros. Afară nu aveam ce să fac așa că m-am apucat de câteceva prin casă. Așteptam un grup de patrioți să treacă și pe la schitul nostru. Au fost în vizită la Sarmizegetusa, în inima Daciei, au plantat copaci, tot în inima Daciei, iar la întoarcere s-au oprit și pe la noi.

Este George Nicolae Simion însoțit de câțiva bravi români unioniști care trăiesc cu speranța că «Unirea Basarabiei cu România» este tot mai aproape. Bineînțeles că asta depinde și de noi, nu doar de ei.

Când au sosit eram în haine de lucru și mă gândeam că nu se cade să îi aștept astfel, dar nu mai aveam timp să mă schimb, așa că mi-am cerut scuze pentru îmbrăcămintea mea și i-am poftit înăuntru. Ulterior am observat că și ei erau îmbrăcați modest și chiar nu i-a deranjat că eram în dulama de lucru și papuci de plastic. George avea și el o pereche de adidași ieftini, un tricou și o haină modestă. Astfel am înțeles că musafirii nu erau oameni aleși dintre cei cu fițe, ci oameni ca și noi.

Am discutat mai bine de 3 ore despre candidatura lui Simion și planurile sale de viitor. Pe unele conturi fictive de pe internet au apărut informații că George Simion ar fi mason, evreu, țigan, securist, colaborator a lui Mungiu Pipidi etc. Aveam și eu nedumeririle mele așa că l-am întrebat și despre acestea, la care mi-a răspuns: «Nu sunt mason, nu sunt nici evreu sau țigan. Nu am nimic cu alte naționalități sau rase, dar sunt român ortodox. Părinții, bunicii și străbunicii mei au fost români și ortodocși. Nu sunt șovin, dar îmi iubesc țara și neamul. Cine nu crede n-are decât să vadă ce am făcut până acum. Dacă apar în vre-o poză cu un președinte de partid sau cu alte persoane nu înseamnă că le împărtășesc convingerile. Unirea Basarabiei cu România a devenit un ideal al meu, al nostru, al celor ce sunt implicați în această luptă. Putea să fie altcineva în locul meu care să candideze. Nu contează că sunt eu sau altul cu aceleași principii, important e să ducem cauza până la capăt. Nu mă tem de nimeni, de nimic, pentru că nu au cu ce să mă aibă la mână. Voi merge înainte fără să mă cramponez de intrigi și boicotatori».

Discutând mai multe cu el am observat, în modul lui de gândire, că are multe asemănări cu principiile mele. Chiar mi-a plăcut modestia lui, dar mai ales “nebunia”. Am văzut la el nebunia aceea care te face să te jertfești pentu o cauză, să dai totul din tine pentru a rămâne cu conștiința împăcată că ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru un ideal. Mi-a povestit despre relația sa cu mai mulți monahi din Suceava și Neamț, cu monahii de la Oașa și de faptul că pentru candidatura sa la europarlamentare a primit binecuvântarea duhovnicului său și a unui ierarh. La fel ca și mulți dintre cei cu principii sănătoase a militat și militează în continuare pentru familia normală, formată din bărbat și femeie după nașterea lor naturală. A susținut în acest sens Coaliția pentru Familie și referendumul organizat de aceasta.

Este un haiduc al zilelor noastre, un haiduc care, decât să se compromită, preferă să lupte singur. Din acest motiv nu a acceptat propunerile unor partide politice de a candida pe listele lor. Vrea ca toți românii din toate colțurile lumii (Basarabia, Bucovina, Timoc, Transcarpatia, Câmpia Panonică etc.) să știe că rădăcinile lor sunt în inima Daciei. Aici, unde s-a format de veacuri poporul român.

Chiar mi-a plăcut discuția cu acest “nebun”, pentru că nu e un nebun oarecare, ci un nebun pentru neamul său. Indiferent că va întruni sau nu voturile necesare, George își va duce lupta mai departe alături de cei de un cuget cu el: “Normal că nu mă voi opri aici. Oricare va fi rezultatul, noi trebuie să mergem mai departe. Important e să ne atingem țelul”. Susținătorii lui George sunt în creștere: “În Campania aceasta am cunoscut oameni noi, oameni mari care s-au alăturat cauzei noastre. Tot e un câștig, efortul nu a fost în zadar. Important e să realizăm ceea ce ne-am propus”.

Mi-a oferit o carte scrisă de el “Blocați în labirint”, iar eu i-am oferit o icoană cu părintele Iustin Pârvu. M-a impresionat cum a luat-o cu evlavie și a sărutat-o, apoi a ținut-o la el cu mare grijă până la mașină. Mi-a spus: “Personal nu l-am cunoscut pe părintele Iustin. Nu am reușit să ajung la el, dar i-am citit cărțile care mi-au plăcut foarte mult”. La plecare, cu smerenie și demnitate, ca un oștean care merge să-și ducă lupta, și-a plecat capul cerând binecuvântare.

I-am propus să facem câteva poze, înainte de a pleca. Le postez aici să le vedeți și voi.

Ieromonah Eftimie Mitra,
Schitul „Sfinții Români”,
Grădiștea de Munte – Hunedoara