Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Octombrie 20, 2020
Atenție!, următorul articol poate cauza disonanță cognitivă. Nu reprezintă un “atac la monarhie” sau rea intenție împotriva unei personalități istorice, ci caută să expună o parte a istoriei mai puțin cunoscută.
Via Trenduri:
Imediat după Revoluție a apărut o specie elitistă: fufimea monarhistă. Tot felul de muieri cu opinii beton, disprețuind „prostimea” și emițând „judecăți de valoare”. Între altele nu pot uita o sintagmă care se repeta obsesiv: „sfânta regină Maria”.
Nu sunt eu un individ religios, dar când vine vorba de sfințenie ciulesc bine urechile și-mi pun cap la cap toate informațiile. Nu de alta, dar termenul e unul care necesită o atenție sporită. Oare ce era sfânt la fosta regină a României?
Ce-i drept, Maria a fost o personalitate a epocii sale. Ea a fost cea care ne-a proiectat pe harta lumii. Motivul e mult mai pământesc decât ați putea crede: curvăsăria sa fără perdea. A scrie despre toți amanții săi e o întreprindere imposibilă. Maria era mai depravată decât o cățea în călduri. Pur și simplu, cum mirosea a bărbat, nu se lăsa până nu-l epuiza cum știa ea mai bine.
Desigur, în evoluția atât de dezastruoasă a celei care va fi recunoscută drept cea mai mare curvă regală a secolului său a contribuit deplin și propriu-i soț, pămpălăul Ferdinand, un incapabil născut timorat care, de altfel, toată viața a fost papițoiul acestei desfrânate energice.
„Elanul” tinerei prințese și prostia înfiorătoare a soțului său, au făcut ca bănuielile referitoare la paternitatea celui care va deveni Carol al II-lea să se îndrepte către colonelul Cocea, aghiotantul lui Carol I. Desigur, putem descifra limpede din ceea ce-a devenit Carol al II-lea că el a fost copilul tatălui său, însă simplul fapt că protipendada bucureșteană nu-l credita pe Ferdinand cu capacitatea de a fi tatăl propriului copil, ne arată limpede atât (ne)putința viitorului rege, dar și capacitățile deosebite ale Marei. De altfel, Carol al II-lea este un accident, el fiind singurul copil al legitim al lui Ferdiand. Restul celor cinci copii ai Mariei au apărut firesc în urma mult prea numeroaselor aventuri extraconjugale ale acesteia. Știm sigur că Ileana e fiica lui Barbu Știrbei, dar despre Nicolae, Elisabeta și ceilalți, probabil că nici măcar Maria nu le cunoștea adevărata paternitate.
Probabil că, luând cunoștință de toate aceste aventuri de budoar îmi veți spune că, deh, se mai întâmplă, dar că, până la urmă, rămân faptele și marile decizii luate de Maria, în pricipal cele legate de alierea României la Antanta și rezistența împotriva ciumei germane care a invadat Europa în cadrul primei conflagrații mondiale. Teoretic, din punctul nostru de vedere, situarea Mariei a fost în tabăra care ne-a avantajat. Aceasta însă nu s-a petrecut din cauza vreunei devoțiuni a acesteia față de poporul român, ci strict din considerente care țineau de „iubita sa Anglie”. Privind la rece, absolut tot ce-a făcut a făcut în folosul țării sale de origine, nicidecum în cel al României.
Mulți vor aduce în discuție rolul pe care l-a avut Maria în cazul negocierilor pentru Tratatul de Pace, atunci când a cerut îngăduința de a merge la Paris pentru a-și pune farmecul în slujba poporului. Aiurea, întreaga deplasare a fost un pretext pentru a-și relua, sub acoperirea unui ideal măreț, episoadele sale de curvăsărie cronică. Mai degrabă ceea ce-a urmărit Maria acolo a fost să-și înscrie în „jurnalul luptei sale” încă o garnitură de bărbați care, la momentul acela, făceau jocurile lumii.
Însă faptul cel mai atroce din activitatea Mariei, la care a contribuit, după forțele sale, și Ferdinand poartă un nume care-ar trebui să facă să urle de mânie orice român: Carol al II-lea. Acest deviant absolut, această canalie îngrozitoare este opera aproape exclusivă a Mariei. Degeaba a încercat Carol I să-l scoată din mâna nefastă a mamei sale, degeaba au încercat cărturarii vremii să insufle idealuri înalte în acest om de nimic. N-a fost cu putință! Ceea ce-a văzut în casă, unde o mamă depravată își făcea de cap sub nasul prostovanului de taică-su și unde același tată încornorat încerca să compenseze prin relații păduchioase, s-au constituit în „educația de bază” a lui Carol al II-lea. Ce putea învăța Carol al II-lea de la o mamă care-și desfăcea picioarele mai des decât respira? Ce putea să învețe de la un tată care aducea pe ușile secundare ale Palatului prostituate nespălate, țigănci luate de pe stradă sau femei provenite din mediile cele mai insalubre ale societății? Ce putea să înțeleagă acest copil de la tatăl său care-o împărțea pe celebra „Coana Mița Biciclista”cu el, fiul său? Vă mai mirați, cunoscând toate acestea, că micul tembel Carol al II-lea a ieșit atât de deviant?
N-o să insist acum asupra lui Carol al II-lea, căruia ar trebui să-i dedic un capitol separat(mi-e teamă că-mi va fi imposibil să enumăr toate ticăloșiile pe care le-a făcut). Întorcându-ne la regina Maria v-aș pune întrebarea „de unde atâta sfințenie?”. Ea n-a fost decât o curvă penală care și-a trăit viața fără perdea. Acțiunile sale politice au fost îndreptate permanent în direcția intereselor Angliei și ale sale. Să nu uităm că individa aceasta este principala vinovată pentru nepedepsirea lui Carol al II-lea în urma episodului dezertării pentru căsătoria cu Zizi Lambrino. Dacă atunci Carol al II-lea ar fi fost eliminat de la succesiune, cu siguranță că altul ar fi fost destinul României.
Așadar, trăgând concluziile, cred că-i e lesne oricui să înțeleagă că, în cazul Mariei, „sfințenia” e doar o chestiune care ține de un soi de propagandă frenetică și, în același timp, destrăbălată. Mai mult, ca și în cazul lui Ferdinand, meritul său a fost acela că, pur și simplu, s-a aflat aici într-o perioadă fastă a României la care, sub nicio formă, nu și-a adus contribuția decât tangențial. Dacă e să găsim un erou, atunci acela nu poate fi decât bietul țăran român care, din nou, și-a vărsat sângele cu dăruire și umilință. Același țăran care-a câștigat independența Regatului, de data aceasta s-a sacrificat eroic luptând pentru idealul nostru de-o istorie. Aceia ne sunt eroii, nu impostorii care-au trăit tot pe spatele amărâților vieți promiscue într-un huzur nemeritat.
***
În urma postării cu Regina Maria am primit, așa cum mă așteptam, o grămadă de critici. Dacă ar fi fost vorba de poziții fundamentate, de opinii care-ar fi avut la bază o realitate, un document, o analiză sau mai știu eu ce, aș fi putut intra într-un dialog. Chiar și dacă ar fi avut surse mai dubioase, interpretate aberant sau întoarse din condei precum cele ale Barbarei Cartland, tot ar fi fost ceva. Însă, în cvasitotalitatea lor, pozițiile critice au fost generate de propagandă, de spălarea creierului care, din nefericire, prinde de minune în țara asta.
Oare când veți înțelege că judecarea unui fapt istoric nu se poate face prin prisma propagandei, a poveștilor abil strecurate prin manuale de doi bani sau pe baza impresiilor proprii, a părerilor care nu diferă de cele ale bețivilor moțăind în jurul unei sticle de tărie? Îmi spune unul că pentru el regina e tot regină chiar dacă iese din bordel. Ce-i poți răspunde unui asemenea om? Altcineva mă trage de urechi deoarece nu-mi dau seama ce sacrificii a făcut Ferdinand care-ar fi putut să rămână la el acasă. Oare au habar acești oameni că așa-zișii regi ai României erau rupți în fund și că numai pleașca numită România i-a făcut să devină printre cei mai bogați monarhi ai lumii?
Despre rolul de „întregitoare a țării” a monarhiei, de asemenea, cei care judecă istoria prin intermediul sloganelor ar trebui s-o lase mai moale. Puțini știu cum Carol I s-a simțit jignit că nu i-a fost ascultată dorința ca România – în ciuda cacofoniei unei asemenea decizii – să se alăture Germaniei încă de la începutul Primului Război Mondial. Atunci a dorit să se răzbune pe România abdicând și astfel încât să se pună între ghilimele unirea celor două principate române. Dacă am fi mers pe mâna lui Carol I, probabil acum am fi avut o Românie ciuntită. De asemenea, cei care aduc în discuție „activitatea prodigioasă a Reginei Maria la Paris” uită că încă de la încheierea Tratatului de Alianță cu Antanta, României i-a fost recunoscut dreptul asupra tuturor provinciilor istorice ale sale de către cele mai mari puteri ale vremii: Anglia, Franța, Italia și Rusia. Poate că ar trebui să ne raportăm critic la modul în care a fost împărțit Banatul pentru a constata erorile grave de strategie de-atunci.
Și, nu în ultimul rând, ar trebui să vedem cum a început România Războiul: cu echipamente militare învechite, depășită de vremuri și cu o corupție în floare. Singurele bravade ale Armatei fuseseră înăbușirile în sânge ale răscoalelor bieților țărani reîntorși în Evul Mediu de aceeași casă regală.
Rețineți, vă rog , cele câteva aspecte pe care vi le tot repet:
– Carol I n-a adus aici niciun ban din așa-zisa sa avere, ci a făcut avere aici;
– Întreaga politică a primului monarh a fost aceea de înhămare a țării la interesele germane;
– Cinstea n-a fost niciodată o caracteristică a monarhilor străini, ci, din contră, corupția endemică și jaful practicat la lumina zilei;
– Carol I n-a modernizat România ci a întors-o în Evul Mediu;
– Maria n-a fost atașată niciun moment intereselor României ci doar propriilor sale plăceri și, dacă vorbim de interes, a slujit întotdeauna țara natală, Anglia;
– Dinastia nemțească n-a făcut absolut nimic altceva decât să ne condamne la subdezvoltare. Dovadă că, după Război, în ciuda tălpii sovietice, România a recuperat accelerat depășind fără probleme „momentul de vârf” din 1935.
În final vă voi spune doar atât: accept orice comentarii, putem să ne încrucișăm în opinii, dar mai înainte de a comenta puneți mâna pe carte. Citiți istoria reală, nu praful în ochi pe care vi-l aruncă unii sau alții.
P.S. În ceea ce privește căsătoria „Principesei” cu „MS” Duda, ar trebui să știți că ea încalcă flagrant Statutul Casei Regale. Să mai spun că pentru o asemenea încălcare Ferdinand era să-și piardă tronul(pentru relația cu Elena Văcărescu), la fel ca și Carol al II-lea(pentru căsătoria cu Zizi Lambrino). La fiecare dintre aceste aventuri a fost adus ca „argument” așa-zisa unire a casei regale cu România. Într-o supremă mistificare, așa-zisa casă regală a României a anunțat cu surle și trâmbițe că a decis schimbarea Statutul. Doar că modificarea Statutului Casei Regale nu intra în atribuțiunile regelui. Altă chestie pe care superficialii n-o știu.
Nota 20/10!
Acum, cine imi poate recomanda o carte de istorie romaneasca cum trebuie!?
Ceva volum(e) unde aceste informatii exista sau cel putin sunt mai vizibil conturate?
Va rog daca se poate, cateva recomandari!
Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de ei pentru români este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace. Ba, se pare că „germanii” mult lăudați au fost evrei, conform celor spuse de Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmații care i-au adus și moartea, aruncată în mod mincinos și infam asupra legionarilor. Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care statul român a fost păcălit de către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de corupție la nivel înalt, este trecută sub tăcere. La fel, s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți împușcați, când sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara noastră fiind cea mai înapoiată din Europa. De fapt, Carol I a abdicat, înainte de moarte, fiindcă nu a vrut ca România să lupte împotriva nemților cărora el le rămăsese loial toată viața. Ferdinand a fost un pămapălău care, la fel, s-a opus războiului împotriva nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze predarea necondiționată a întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina Maria. În fond, singurul „rege bărbat” și care a iubit cu adevărat România a fost… regina Maria. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a avut tată englez și mamă rusoaică!
Marius Albin MARINESCU
Ce a însemnat domnia lui Carol I?
Kogalniceanu: Regalitatea însemnă ridicarea conştiinţei naţionale, afirmarea demnităţii şi independinţei ţării… Când acei ce trebuie să apere drepturile acestei ţări nu au curajul pe care-l aveau… acei Domni regulamentari…, declar că am proclamat un rege, dar nu am făcut un regat roman, căci regatul însemnează neumilire.”
I. G. Duca: „În genere, mintea lui nu era frământată de chestii mari, ci de mici abilităţi, de calcule meschine de divizare a partidelor, de învrăjbire a oamenilor politici, din care el să poată profita, dominând şi pe unii şi pe alţii, mereu deasupra tuturora.”
„Mare ar fi regele Carol dacă am putea spune că lui îi datoreşte România independenţa şi că el a fost în fruntea mişcării democratice care a rezolvat problemele vitale ale societăţii româneşti din zilele lui. Când însă ştiut este că la independenţă a fost dus de Ion Brătianu… este greu să apari ca autorul independenţei, oricât de mult ai încerca mai târziu să cercetezi adevărul istoric în memorii cu iscusinţi ticluite.” I.G. Duca, Amintiri politice, vol.I, Jon Dumitru, Munchen, 1981, pag.95-106.
Horia Sima despre Carol I: „El a coborît de la linia neamului în linia intereselor unei clase… Regele Carol I a acceptat sa devina patronul clasei care l-a adus pe tron… Prin transactia la care a ajuns cu clasa suprapusa a întârziat cu o jumatate de veac evolutia politica si sociala a poporului român.”
Din ordinul lui Carol I a fost ASASINAT ROMÂNUL ABSOLUT. Când EMINESCU a recitat DOINA la dezvelirea statuii MĂRIEI SALE, ŞTEFAN VODĂ la Iaşi, în 1883, Carol I din a reacţionat „Cine este această voce, trebuie să tacă” (Gh. Buzatu). Carol I, „asasinul” lui Eminescu. (Constantin Barbu, Nicolae Georgescu, Theodor Codreanu, Gh. Buzatu)
„Carol a înţeles repede sistemul care îi permitea să se îmbogăţescă. A acceptat investitori străini în România care trebuiau să-i plătească un comision gras, un şperţ. El a fost amestecat în scandalurile Strousberg (calea ferată), Hallier (portul Constanţa), apoi fortificaţiile din jurul Capitalei şi linia Focşani-Nămoloasa, la fel ca şi în afacerea tramvaielor din Bucureşti şi alte afaceri mai mărunte…Recunoştinţa poporului român pentru activitatea regească a lui Carol a devenit evidentă în ultimele sale zile, când îşi dădea sfârşitul şi când bucureştenii au acoperit zidurile palatului regal cu afişe „De închiriat!”.” (G. Manole)
„Mare farsor, mari gogomani” (I. L. Caragiale)
„Ai venit la noi golan…” (Coşbuc)
Hohenzolernii, „o rasă de criminali şi idioţi stacojii”.( Nietzsche)
Gheorghe NOSCA
Perfect. Ar mai fi de spus, dar cele atinse în articolul de fond și în cele trei comentarii sunt pur și simplu sfinte, adică adevărate. Da, Regina Maria a fost o curvă, o femeie rea de muscă, o degenerată, cel puțin pe plan moral.
Totuși, după exemplele ce nu lipsesc din ISTORIE, eu rămân monarhistă. Am spus monarhistă, nu mihăistă!
Răsturnarea lui CUZA și aducerea Hohenzollernilor a fost probabil cel mai grav eveniment politic din întreaga noastră istorie.
De acum, probabil vom pieri, pentru că asta este soarta popoarelor ce suportă să se lase botnițate, legate, educate, vaccinate. tăiate împrejur la creier de toți veneticii vremurilor. Primul venetic de acest fel este împăratul roman Traian, despre care Romunculii uită prea ușor că dușmanul Daciei și al lui Decebal nu ne poate fi decât tot dușman. Cu privire la Hohenzollerni nu putem repara, cât de cât, cele petrecute, decât biciuind, în mod solemn, mormintele de la Curetea de Argeș, cel puțin odată pe an, în fiecare zi de ZECE MAI. Pentru că suntem Romunculi jidăniți și, mai nou covidizați, în cele aproximativ 15-17 secole de iudaism pentru GOYIMI,ștergerea rușinii hohenzollerne de la Curtea de Argeș va fi înfăptuită de Musulmani, Chinezi sau de alți Venetici, poate chiar Țiganii, eliberați de generația Alecsandri-Kogălniceanu, care între timp și-au pregătit scădătoarele în care actuala clasă politică interlopă, inclusiv așa numiții ierarhi ai SINAGOGII NUMITĂ BISERICĂ, le vor spăla picioarele, dacă Trump nu reușește să facă din Statele Unite o un Stat de Drept, nu o mafie masonico-sclavagistă și jidovească.
Ideea monarhică nu a început cu Hohenzollernii și nu se poate termina cu Margareta, ce trebuie trimisă la plimbare, fără drept de cetățenie românească. Dacă ar exista descendenți ai Basarabilor și Mușatinilor, România ar putea fi proclamată regat mâine, având în frunte nu un rege ci o regență, formată din 3 sau cinci persoane. Între timp s-ar putea crea o ȘCOALĂ SPECIALĂ, în care toți elevii și profesorii vor trebui să fie Români netăiați împrejur nici la creier, nici la penis. După douăzeci de ani, dintre cei mai buni absolvanți ai acestei școli devenită cu adevărat națională, s-ar putea alege un rege, prin tragere la sorți, cum s-a mai petrecut în ISTORIE. În acest sens înțeleg adevăratul monarhism și adevărații monarhiști, iar pe sclaveții Margaretei, ai lui Mihai și ai lui Duda îi numesc Mihăiști, avizi de reîmbogățire, pe seama acelorași Romunculi covidizați și botnițați, care am ajuns sub guvernarea mafiotă a altei lepădături cu ifose germane.
Maica Pelaghia Ciobotea
“Oare când veți înțelege că judecarea unui fapt istoric nu se poate face prin prisma propagandei, a poveștilor abil strecurate prin manuale de doi bani sau pe baza impresiilor proprii, a părerilor care nu diferă de cele ale bețivilor moțăind în jurul unei sticle de tărie?”
Ce amuzant. Pentru că exact asta face autorul. “În urma tranziției României către o republică socialistă, monarhia a fost excoriată [aspru criticată, dacă vreți] ]de oficiali comuniști. Câteva biografii ale familiei regale l-au descris pe Marie fie ca fiind o bețivă, fie ca o femeie promiscuă, referindu-se la numeroasele ei pretinse orgii pe care le-ar fi organizat înainte și în timpul războiului. [În anii care Probabil în timp ce era pe front unde îi ingrijea pe răniți] au precedat Revoluția Română din 1989, popularitatea ei a revenit și a fost oferită ca model de patriotism populației. Maria este amintită în primul rând pentru munca ei de asistentă medicală, dar este cunoscută și pentru scrierile sale extinse, inclusiv pentru autobiografia ei apreciată de critici.”
O serie întreagă de falși antisemiți pe internet de la Coja la Justițiarul la Saccsiv joacă cu succes rolul de opozitie controlată, Ca de exemplu Saccsiv care scrie numai aberații despre cum făceau “naziștii” magie neagră și alte tâmpenii de aceeași soi, pe care nu le-am mai auzit niciodată (sarcasm).
Dragă Aiurel, felicitări! Ți-ai ales bine pseudonimul. Să nu uităm că regele Mihai de Hohenzollern este marele trădător de la 23 August 1944, din care cauză a fost supranumit Primul mareșal sovietic la București. Să nu uităm, de asemenea, crimele nemaiauzite comise de puțin probabilul tată al regelui Mihai. Carol al II-lea, care a ucis sute, poate mii de Români, cu un cinism pe care iudeo-comuniștii nu l-au egalat niciodată. Ce legătură au acestea cu nimfomana Maria, Regina României? Uite că are! Încă din secolul al XVIII-lea, monarhiile din Europa erau degenerate, din cauza căsătoriilor consanguine și a religiei creștine, bună pentru sclavi, nu pentru aristocrați, adică pentru cei mai buni, mai sănătoși mintal și sufletește, mai drepți și de bună credință dintre oameni. Aristocrația creștină s-a dovedit un fel de aia a calului, niște gângăviți trădători, ca regele Mihai, călăi dezaxați mintal, cazul lui Carol al II-lea.
Hohenzollernii veniți la noi, cu traista în băț, s-au dovedit falși aristocrați, jidăniți, poate chiar jidani, dar asta e altă problemă, pentru că cine știe ce este jidanul și spiritul jidovesc, nu mai este aiurit. O mică paranteză: de ce toate monarhiile creștine europene au degenerat în câteva secole. De ce monarhia faraonică, din vechiul Egipt, a putut dura patru, poate cinci mii de ani. Ca adevărați aristocrați, faraonii și apropiații lor cunoșteau un secret pe care foarte puțini medici de azi îl cunosc. Secretul respectiv i-a ferit de degenerare, deși se căsătoreau între ei, adecea frate cu soră cazul lui Tutankhamo, din a XVIII-a dinastie (1354-1346). De ce medicii și oamenii culți de astăzi nu cunosc acest secret? Poate pentru că nu sunt culți ci desculți, cu un prezervativ democratic pe creier, mai nou și cu o botniță, pe care și-o pun singuri, ba o mai și plătesc. În epoca modernă toate s-au democratizat, adică jidănit. Nimeni nu mai caută adevărul, nimeni nu mai moare pentru adevăr, toată lumea sau aproape este aiurită. De aceea umblă cu botnița pe figură, într-o monumentală aiureală ce riscă să devină ultima pagină, rușionoasă, din istoria celor două mii de ani de jidănire cre(ș)tinească a lumii. Pozele de pe front, cu regina Maria, soră de caritate, reprezintă propaganda vremii. Și ea, și soacra ei, regina Elisabeta, au avut ambiții și mofturi literare. Literatura lor este un fel de pârț, al falsei aristocrații tocmită de primul mare distrugător al Românilor, Ion Brătianu bătrânul, francmason și pistolar, implicat într-o serie de atentate. Falsa Românie construită după ideile aiurite ale liberalo-brătienismului ne-a adus la aiureala arahato-iohaniștilor contemporani care, în zece sau douăzeci de ani, de liberalism covidizat, ar putea lichida nu numai Statul mafiot numit România, ci chiar Românii, POPORUL ROMÂN.
În general, după copilărie și tinerețe vine bărbăția adevărată, care înseamnă, între altele, cel puțin vindecarea de aiureală. Sunt sigură că vei reuși. Modul avizat cum vorbești despre desculții cei ce habar n-au că Germania anilor 33-45 a fost primul și singurul Stat cu adevărat socialist, un socialism ce nu putea fi decât național. Al doilea Stat socialist pare să fi fost Libia colonelului Kadhafi, urmată întrucâtva de Irakul lui Saddam Hussein, ambii răsturnați și uciși, cu milioane dintre ai lor, de către Statul mafiot mondial, care ar vrea să ne-o pună regină pe Țoapa Margareta, a securistului Duda. Nu crezi că ar fi cazul să ne vindecăm de aiureli?
Oana Popescu