Protestele din 12 Iulie și câteva idei pentru viitor

Gabriel Romanovici
Incorect Politic
August 9, 2020

Influența

 

Întâmplările recente m-au făcut să mă gândesc la protestul de pe 12 iulie și la felul în care au fost percepute de către majoritatea concetățenilor. Am fost plăcut surprins să văd o mobilizare așa de solidă la prima încercare a guvernului de a construi un regim totalitar. M-a bucurat să văd râvna spiritului românesc, m-au induioșat în special vorbele părintelui, chiar mai mult, am văzut că încă mai exista români care nu și-ar vinde libertatea pentru siguranță și confort. Mi-a fost redată o sperață în poporul român distrusă treptat în decursul unor ani buni.

Viziunea exterioară

 

Totuși după tot acest efort de mobilizare, mesjaul nu a fost primit, iar răspunsurile au fost pline de ură și de dezgust, majoritatea făcând parte din tineret în necunoștință de cauză și de activiști ai ideilor progresiste; liberali de stânga și centriști, așa cum i-ar descrie vestul.

Văzând că un prieten de al meu și-a exprimat dezgustul și furia față de protestatari, care „au fost iresponsabili și ne-au pus în pericol pe toți”, l-am întrebat: „Dar tu știi defapt despre ce e legea?” Răspunsul evident a fost „Nu”. Alți cunoscuți din aceași tabără au fost chiar de acord cu legea pentru că, în spusele lor, era facută să-i protejeze. Totuși, în final, toți au recunoscut că e un „rău necesar”. E un progres nu? Ei n-au știut cât de rău e. Nu au știut cât de incompetente au fost spitalele, nu au cunoscut teroarea familiilor chinuite care s-au luptat să își scape rudele din mâinile incompetenților care le-au dat pâine cu salam în timpul gripei, au ignorat oameni bolnavi sau răniți (aflați cu adevărat în situații grave) și au carantinat oameni sănătoși cu oameni presupuși bolnavi. Pentru ei, după toată propaganda și cuvintele de laudă date la televizor și pe diferite platforme, medicii sunt eroii absoluți și de necontestat… până la urmă cum poate să fie rău cineva care a ales… „să salveze vieți”?

Nevoia unei noi abordări

 

Dacă ar fi să ne întoarcem la răspunsurile de mai sus, se poate observa un sentiment comun; frica, care le determină impulsurile și acțiunile. Frica pe care marile puteri o exercită asupra clasei sociale cu venit mediu. Ei sunt în general oamenii care au muncit destul de mult pentru a acumula un trai decent, care sunt constant stresați să-și construiască o carieră de corporațiile motivate, la rândul lor de concurența avară global-capitalistă, oameni care s-au dezbrăcat de identitatea și principiile creștine, iar acuma bâjbâie fără de identitate în haosul încețoșat de hedonism și frică.

Din aceste motive, progresiștii nu au capacitatea să ia în considerare orce informație care i-ar putea scoate din zona de confort, să-i pună în pericol sau să conteste munca depusă până în acel timp. Fapt care rezultă nu doar în refuzul mesajelor cu care nu sunt de acord și al mesagerului, dar și în refuzul mesajelor față de care erau complet ignorante pâna atunci, cum ar fi fost legea totalitară de care și ei au fost influențați, că-i un „rău necesar”. Până la urmă de ce te-ar interesa să comfirmi opinia unui „nebun”, „țăran ignorant”, a unui „literalmente schizofrenic”?

Am fost și sunt unul dintre voi. Un om care simte o repugnă paroxistă față de întregul sistem globalist corupt, manipulant, psihopat și nemilos. Primul impuls este să strig după ajutor, să fac cunoscut, să caut oameni cu care să lupt alături, dar atunci când ești cel slab, o abordare directă, de forță, este sinucigașă. Ceea ce ne trebuie este o abordare înțeleaptă, organizată, ghidată de tact. Un exemplu bun de mobilizare o poate reprezenta Mișcarea Legionară la începuturi, care au escortat proprii lor votanți, într-o organizare și o disciplină absolută. Au rămas tăcuți, dar drepți la fiecare obscenitate și instigare aruncată de către partidele concurente. Atâta timp cât nu erau atacați fizic știau că nu trebuie să le dea justificări de ură. Ziarele cumpărate și partidele concurente erau cu ochii pe ei, gata să-i condamne, interpreteze și să exagereze orce mișcare. O astfel de abordare ne trebuie și în ziua de azi.

 

O noua abordare

 

Cum am putea oare să-i facem pentru început pe acești oameni să ia în considerare și alte puncte de vedere? Un mod bun de a începe formularea unui răspuns ar fi analiza ființei umane, pentru că astfel putem găsi caracteristice comune cu care putem lucra.

În primul rând, suntem ființe ghidate de simpatie. Atunci când vedem că cineva simpatizează cu noi, ne înțelege, tindem să îl ascultăm. Pană la urmă dacă ne înțelege înseamnă că împărtășim aceleași scopuri. Amintește-ți ultima dată când ai găsit pe cineva cu aceași problemă ca a ta, cel mai probabil ați discutat despre problema respectivă ore întregi sau dacă nu, cel mai probabil ați avut un impuls puternic care vă îndemna să faceți asta. Atunci când vrem să transmitem un mesaj trebuie să găsim acele caracteristici comune cu care simpatizăm și să argumentăm pe baza lor.

Luând de exemplu cazul protestului, numitorul comun al ambelor tabere a fost legea totalitară, dar… nu a fost singurul lucru prezentat. Odată cu protestul împotriva legii au fost aduse în discuție și inexisteța virusului, antenele 5G, monopolul corporațiilor și al băncilor, problemele geopolitice cum ar fi certurile cu Rusia și alianța cu Uniunea Europeană, distrugerea identității creștine și demisia guvernului. Puncte de vedere bune, care merită aduse în evidență, dar pe lângă faptul că sunt prea multe de procesat, sunt și subiecte la care majoritatea lumii și-ar da ochii peste cap.

În primul rând trebuie să vorbim despre un singur subiect odată. În cazul de față ar fi fost legea totalitară și consecințele acesteia. De ce o refuzăm? De ce e periculoasă? Am putea prezenta exemple pentru care e periculoasă: „ne atacă libertatea”, „conferă prea multă putere statului, iar puterea corupe”,  „nu ne simțim în sigurață să oferim atâta putere statului”, „statul a fost incompetent pană acuma, iar spitalele au făcut o treabă proastă în multe cazuri și nu aș vrea ca eu sau rudele mele să fim victimele unor greseli”. Ca exemple ar fi putut fi oameni care și-ar fi putut scrie povestea pe pancarde, dar absolut orice mesaj să se învârtă în jurul legii, pentru a fi siguri că mesajul este transmis.

Am vorbit mai sus despre simpatie. Nu doar că protestul nu a transmis simpatie față de necunoscători, dar au și perceput protestatarii ca amenințare pentru că n-au avut „măști” și nu au „ținut distanța”, toate cele.

Masca pe căldură ar fi fost o măsură exagerată, mai ales pentru multe persoane cu probleme de sănătate, să li se limiteze respirația ar fi fost nociv, un risc care nu merită asumat pentru a mulțumi masele, dar am putea oferi cezarului măcar distanțarea organizată, nu pentru cezar în sine, dar pentru oamenii neinformați.

Proteste atent organizate, în formații, la o oarecare distață astfel încât fiecare individual să iasă în evidență și să le arătăm oamenilor că nu dorim să-i punem inteționat în pericol. Că nu au de ce să se teamă de noi. Să le arătăm și celorlalți că suntem „raționali”, că le înțelegem fricile și le respectăm decizia, așa mai mulți privitori ar fi simpatizat cu protestatarii, probabil pancardele și poveștile ar fi însemnat ceva și pentru ei. Probabil ar fi fost mult mai deschiși și perceptivi. Am fi putut avea oameni care vorbesc să se rotească în fiecare zonă în care se extindea protestul, fiecare protestatar să-i asculte pe toți. Și noi putem juca jocul „raționalului” și al „rezonabilului”.

Dar astea sunt doar câteva idei. Fie că sunteți de acord cu ele sau nu sunt convins că veți găsi idei mai bune de a transmite mesajele și de a lupta împotriva marelui complot de control globalist care încet încet câștigă tot mai mult teren. Inteția mea nu a fost (deocamdată) să găsesc neapărat idei clare, dar să ofer o noua abordare abstractă pe care se poate construi. Sper că voi fi alături de voi atunci când o să vină vremea sa luptăm și mă rog lui Dumnezeu să ne dea putere și înțelepciune de a lua deciziile potrivite.

Lăsând totul la o parte aș dori să-mi exprim recunoștința față de toți protestatarii. Determinarea și pathosul vostru ne-au scăpat de o bună parte din dictatură (sau cel puțin întârziat-o).

Fie ca Domnul să ne apere în aceste vremuri tulburi.