EXCLUSIV! Statutul Tribunalului Militar Internațional – NUREMBERG

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
August 8, 2020

Citiți prima parte din seria Documentele Tribunalului Internațional de la Nuremberg: Partea I

STATUTUL TRIBUNALULUI MILITAR

INTERNAȚIONAL

I. CONSTITUIREA TRIBUNALULUI MILITAR

INTERNAȚIONAL

ARTICOLUL 1

 

Întru executarea Acordului semnat, la 8 august 1945, de către Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze şi Guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, un Tribunal Militar Internaţional (numit Tribunal în cele ce urmează) va fi creat pentru a judeca şi pedepsi, în mod convenabil şi fără întârziere, marii criminali de război din ţările europene ale Axei.

 

ARTICOLUL 2

 

Tribunalul va fi compus din patru judecători, fiecare fiind asistat de câte un supleant. Fiecare dintre Puterile semnatare va desemna un judecător şi un judecător supleant. Pe cât posibil, supleanţii vor trebui să asiste la toate şedinţele Tribunalului. În caz de boală a unui membru al Tribunalului sau dacă, pentru orice alt motiv, acesta nu este în măsură să îşi îndeplinească funcţiunile sale, supleantul său îl va înlocui.

 

ARTICOLUL 3

 

Nici Tribunalul, nici membrii săi, nici supleanţii nu vor putea fi recuzaţi de către Ministerul Public, de către acuzaţi sau de apărătorii acestora. Fiecare putere semnatară va putea înlocui judecătorul sau supleantul desemnat de ea, pentru motive de sănătate sau orice alt motiv valabil; nicio înlocuire însă, afară de aceea a unui supleant, nu va putea fi efectuată pe timpul unui proces.

 

ARTICOLUL 4

 

a). Prezenţa celor patru membri ai Tribunalului sau a supleantului, în cazul absenţei unuia dintre ei,  va fi necesară pentru constituirea unui cvorum.

 

b). Înaintea deschiderii procesului, membrii Tribunalului se vor înţelege pentru a desemna pe unul dintre ei ca preşedinte, iar preşedintele îşi va îndeplini funcţiunile pe toată durata procesului, dacă nu cumva se va decide altfel prin cel puţin trei voturi. Preşedinţia va fi asigurată pe rând de către fiecare membru al Tribunalului, pentru procesele succesive. Totuşi, în cazul în care Tribunalul va funcţiona pe teritoriul uneia dintre cele patru puteri semnatare, reprezentantul acestei Puteri va asigura preşedinţia.

 

c). Sub rezerva dispoziţiilor precedente, Tribunalul va lua deciziile sale cu majoritate de voturi;[1] în caz de împărţire egală a voturilor, votul preşedintelui va fi preponderent, ştiindu-se totuşi că judecăţile şi pedepsele nu vor fi pronunţate decât prin votul a cel puţin trei membri ai Tribunalului.

[12]

ARTICOLUL 5

 

În caz de necesitate şi funcţie de numărul de procese de judecat, alte tribunale vor putea fi create; compoziţia, competenţa şi procedura fiecăruia din aceste tribunale vor fi identice şi reglate prin prezentul Statut.

 

 

II. JURISDICȚIE ȘI PRINCIPII GENERALE

 

 

ARTICOLUL 6

 

Înfiinţat prin Acordul menţionat la articolul 1 de mai sus, pentru a judeca şi pedepsi marii criminali de război din ţările europene ale Axei, Tribunalul va fi competent pentru a judeca şi pedepsi orice persoane care, acţionând în contul puterilor europene ale Axei, vor fi comis, în mod individual sau ca membri ai unor organizaţii, oricare dintre crimele următoare:

 

Faptele următoare sau numai una dintre ele sunt crime supuse jurisdicţiei Tribunalului şi antrenează o responsabilitate individuală:

 

a). Crime contra Păcii : adică dirijarea, pregătirea, declanşarea şi continuarea unui război de agre­si­une, a unui război de violare a tratatelor, asigurărilor şi acordurilor internaţionale, sau participarea la un plan concertat ori la un complot pentru comiterea oricăruia dintre actele precedente.

 

b). Crime de război : adică violurile legilor şi obiceiurilor de război. Fără a le limita, aceste violări cu­prind asasinatul, tratamentul necorespunzător sau deportarea pentru muncă forţată sau în orice alt scop, a populaţiei civile din ţările ocupate, asasinarea sau răul tratament al prizonierilor de război, a persoanelor din largul mărilor şi oceanelor, executarea ostaticilor, jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea fără motiv a oraşelor şi satelor, devastarea nejustificată de exigenţele militare.

 

c). Crime contra Omenirii : adică asasinarea, exterminarea, reducerea la sclavie, deportarea sau orice alt act inuman comis contra oricărei populaţii civile înainte sau [13] pe timpul războiului, persecutarea pentru motive politice, rasiale ori religioase, când aceste acte sau persecuţii, indiferent că sunt sau nu violări ale dreptului intern al ţărilor unde au fost comise, au avut loc în urma oricărei crime intrând în competenţa Tribunalului sau în legătură cu astfel de crime.

 

Conducătorii, organizatorii, provocatorii sau complicii care au luat parte la elaborarea şi executarea unui plan concertat sau a unui complot pentru comiterea oricăreia dintre crimele mai sus definite sunt responsabili de toate actele oricăror persoane întru execuţia planului respectiv.

 

ARTICOLUL 7

 

Situaţia oficială a acuzaţilor, fie ca şefi de Stat, fie ca înalţi funcţionari nu va fi considerată nici ca o scuză dezvinovăţitoare, nici ca un motiv de diminuare a pedepsei.

 

ARTICOLUL 8

 

Faptul că acuzatul a acţionat conform instrucţiunilor guvernului său ori ale unui superior ierarhic nu îl va absolvi de responsabilitatea sa, dar va putea fi considerat ca un motiv de diminuare a pedepsei, dacă Tribunalul decide că justiţia cere acest lucru.

 

ARTICOLUL 9

Cu ocazia unui proces intentat contra oricărui membru al unui grup sau organizaţii oarecare, Tribunalul va putea declara (în legătură cu orice faptă de care acest individ ar putea fi recunoscut vinovat) că grupul sau organizaţia căruia sau căreia el i-a aparţinut a fost [un grup sau] o organizaţie criminală.

 

După ce a primit Actul de Acuzare, Tribunalul va face cunoscut, în modul pe care îl va considera oportun, că Ministerul Public are intenţia de a-i cere lui, ca Tribunal, să facă o declaraţie în acest sens, iar orice membru al vreunei organizaţii [dintre cele incriminate, evident] va avea dreptul de a cere Tribunalului să fie ascultat de acesta, asupra chestiunii caracterului criminal al organizaţiei [respective]. Tribunalul va avea competenţa să accepte această cerere sau să o respingă. Tribunalul va putea fixa modul în care solicitanţii vor fi reprezentaţi şi ascultaţi.

 

ARTICOLUL 10

 

În toate cazurile în care Tribunalul va proclama caracterul criminal al unui grup sau a unei organi­zaţii, autorităţile competente ale fiecărui Semnatar vor avea dreptul să târască orice [14] individ în faţa tribunalelor naţionale, militare sau de ocupaţie, datorită afilierii acestuia la respectivul grup sau la respectiva organizaţie. În această ipoteză, caracterul criminal al grupului sau al organizaţiei va fi considerat ca stabilit şi nu va putea fi contestat.

 

ARTICOLUL 11

 

Orice persoană condamnată de Tribunal va putea fi inculpată în faţa altui tribunal naţional, militar sau de ocupaţie, menţionat la articolul 10, de mai sus, de o altă crimă decât afilierea la organizaţia sau grupul criminal, iar tribunalul sesizat va putea, după ce l-a recunoscut vinovat, să îi dea o pedeapsă suplimentară, independent de cea impusă de Tribunal, pentru participarea sa la activităţile criminale ale acelui grup sau acelei organizaţii.

 

ARTICOLUL 12

 

Tribunalul va fi competent să judece în absenţă orice acuzat având a răspunde de crimele prevăzute de articolul 6 din prezentul Statut, fie pentru că acest acuzat nu a putut fi descoperit, fie pentru că Tribunalul consideră necesar acest lucru pentru orice alt motiv, în interesul Justiţiei.

 

 

ARTICOLUL 13

 

Tribunalul va stabili regulile procedurii sale. Aceste reguli nu vor fi însă în niciun caz incompatibile cu dispoziţiile prezentului Statut.

 

[1]. Virgulă înlocuită printr-un punct şi o virgulă, prin Protocolul de la 6 octombrie 1945.