Meritele Jocului Care A Umilit Marile Companii: Kingdom Come: Deliverance

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 17, 2018

Un joc în care noaptea nu se vede pe unde mergi, în care pădurile sunt dese, ca în realitate (mai puțin zonele defrișate de Verestoy Atilla), unde personajul simte foamea și oboseala, iar societatea este organizată pe straturi, Kingdom Come: Deliverance ridică ștafeta, fiind deopotrivă un RPG cât și un veritabil simulator medieval.

O hartă de tip open world, lupte realiste, aptitudini care cresc pe măsura folosirii lor și un tabel bogat de perkuri, jocul promite să ne țină ocupați zeci de ore cu povestea tânărului Henry, fiul fierarului, protagonistul care în urma unei tragedii simte o sete de dreptate și răzbunare, sete care îl va împinge pe drumul unei aventuri de neuitat.

Cu toate că nu este foarte bine optimizat și nici lipsit de bug-uri, trecând cu vederea peste inconveniențele unor mecanici (cum ar fi o animație de 1.5 secunde la culegerea fiecărei plante), acest articol nu este menit să fie o recenzie tehnică, ci o felicitare publică pentru cehii de la Warhorse, compania indie care a avut ambiția să ne ofere o operă de artă.

Vorbim despre un joc situat în epoca medivală, în anii 1400. Este făcut din banii oamenilor, a comunității de jucători, bani adunați prin platforma de crowdfunding, Kickstarter.

La crearea sa, programatorii s-au consultat cu istorici pentru o experiență cât mai realistă, ceea ce i-a deranjat pe foarte mulți războinici pentru justiție socială (social justice warriors).

Mai exact i-a deranjat faptul că în joc nu apar negrotei, personaje de culoare, sau “cioroi”, cum ar zice unii; asta  în ciuda faptului că în Boemia vremurilor 1400 populația era albă și jocul este fidel din punct de vedere istoric.

I-a mai deranjat faptul că personajul principal este un bărbat alb, că societatea este strict patriarhală, ba mai mult, profund creștină!

Nu de puține ori descoperim personaje care discută despre papalitate și aduc critici la adresa ereticilor și a păgânilor. Deseori se salută cu Doamne Ajută și uneori chiar își fac cruce!

Vă invit să citiți articolul de pe Daily Stormer (link) în care autorul demontează unele afirmații conform cărora în Boemia medievală ar fi existat personaje de culoare.

Faptul că un joc a îndrăznit să se opună avalanșei marxist-culturale și să răspundă neapologetic la criticile războinicilor pentru justiție socială i-a adus vânzări record.

Kingdom Come se opune curentului mainstream și lumea se îngrămădește să îl cumpere (spre deosebire de Wolfenstein care este literalmente un omagiu adus corectitudinii politice). Asta înseamnă că, cel puțin în industria jocurilor video, oamenii s-au săturat de propaganda stângii.

Bătălia culturală este bătălia care contează cel mai mult pentru noi. Rețineți că așa au câștigat jidanii. În anii 1960 au cucerit cultura și au continuat să cucerească restul societății.

Aceasta este o bătălie pe care o putem câștiga și unde trebuie concentrată întreaga noastră energie.

Contrarevoluția culturală este abia la început.

Succesul companiei Warhorse ar trebui să fie un exemplu pentru alții care vor și pot să producă artă modernă în adevăratul sens al cuvântului.