Iancu Gabriel
Incorect Politic
Iunie 26, 2020
LAȘITATE ȘI TRĂDARE
Vremurile pe care le trăim nu sunt nici noi și nici mult diferite de alte vremuri. Regele Solomon, considerat cel mai înțelept om, a spus în cartea lui de înțelepciune că „Nu este nimic nou sub soare”, iar dacă există un lucru despre care se poate spune „Iată ceva nou!”, „de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră”.(Eclesiastul 1.9-10)
Căutările și aspirațiile regelui Solomon au atins toate sferele de activitate și toate domeniile vieții materiale și spirituale care l-au preocupat pe om de-a lungul veacurilor și anume căutarea fericirii și a unei vieți împlinite. Experiența lui Solomon este destul de tristă, deoarece el a avut tot ce și-ar putea dori un muritor: putere, avere, faimă, prieteni, posesiuni materiale, palate, posibilitatea unor petreceri de lux, femei, muzică și chiar un nivel intelectual ridicat, el fiind autorul multor proverbe, a unor cărți de înțelepciune și cel care a stimulat cultura și literatura în vechiul Israel, domnia sa fiind numită epoca de aur a Israelului. Cu toate acestea, analizând toate aceste realizări, el însuși mărturisește: „Atunci mi-am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. Mi-am urât și toată munca pe care am făcut-o sub soare…Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.”(Ecl.217-18,20) În termeni moderni, putem spune că a avut o depresie și chiar tendințe de suicid. Cum este posibil?
Căutarea avidă după plăcerile care hrănesc și alimentează pofta trupească, ce se transformă apoi în viciu și în patimă și dau naștere la robie este sursa nefericirii umane. Interesant și trist este că în această căutare după plăceri stă și sămânța lașității și a trădării. Ca un medicament pentru plăcere, Dumnezeu a sădit în creație suferința care vine odată cu plăcerea. Este rezultatul mâncării din pomul cunoștinței binelui și răului. Chiar numele acestui pom desemnează experiența care rezultă din fructele sale. Este binele unit cu răul, care vin la pachet, ca să folosim o expresie modernă. Nefericirea este rezultatul plăcerii și Dumnezeu a lăsat lucrurile așa pentru ca omul să nu fie veșnic robul plăcerii. Toată alergarea omului este, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, să fugă de durere și să alerge înspre plăcere.
Plăcerea, chiar nevinovată, exprimată sub forma nevoii de confort și de divertisment este în cele din urmă sursă de trădare, deoarece ea generează lașitate. După căderea din Eden, omul a devenit din ce în ce mai materialist, adică robul materiei, dependent de ea, deoarece vedea în ea sursa plăcerii, fapt care l-a făcut să fie profitor.
Acest aspect al vieții omului alipit de lucrurile materiale l-a îndreptățit pe Satan să îl acuze pe Iov înaintea lui Dumnezeu că e profitor. Când Dumnezeu s-a lăudat în sfatul divin cu ascultarea și curăția de inimă a lui Iov, Satan a ripostat ferm: “Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui și turmele lui acoperă țara. Dar ia întinde-ți Mâna și atinge-te de tot ce are și sunt încredințat că Te va blestema în față!”(Iov.1.9-10) Dumnezeu a permis ca Iov să fie supus la test și toate posesiunile lui au fost distruse de un uragan iar copiii lui uciși. Din fericire pentru noi, Iov nu a blestemat pe Dumnezeu așa cum preconiza Satan, ci a zis “Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să fie numele Domnului!”
De ce spun că din fericire pentru noi? Deoarece prin Iov, Dumnezeu a demonstrat omenirii întregi că putem rămâne verticali, fermi, demni și putem învinge spiritul de sclav al celor dependenți de bunurile materiale. Dacă în multe privințe România este distrusă (economic, moral, etc) este în mare măsură din cauză că politicienii de după 1989, oamenii aflați în posturi cheie și în poziții de conducere nu au putut să biruie spiritul de profitor. Acest spirit este cel care face natura umană coruptibilă. Un om care cedează la avantaje materiale și le pune deasupra preceptelor morale este un potențial trădător, acela își va trăda prietenii, colegii, țara, în funcție de avantajele pe care poate să le piardă sau să le obțină. Cei mai mulți se lasă cumpărați de interese străine lor și aproapelui lor și nu realizează că în acest fel își pierd adevărata libertate și demnitate umană.
Luptătorii anticomuniști din temnițe, din lagărele de muncă sau din munți au refuzat compromisurile cu propunerile de trădare (uneori generoase) oferite de regimul bolșevic și au avut de suferit multe chinuri, privațiuni și chiar și-au dat viața.
A doua încercare venită peste Iov a fost vis-a-vis de spiritul de conservare al omului sau de lașitate. Satan, învins în prima tentativă de a-l birui pe Iov, vine la Dumnezeu și-I zice: “Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui! Dar ia atinge-te de el și sunt convins că te va blestema în față!” Iov a fost lovit cu o bubă rea din cap până în tălpi, stătea pe o grămadă de gunoi și se scărpina cu un ciob, dar nici în această situație nu L-a trădat pe Dumnezeu și s-a menținut tare în curăția lui de inimă.
Înțelegem de aici că interesele materiale, grija excesivă pentru satisfacerea nevoilor și plăcerilor trupului și spiritul de conservare generează lașitate și trădare. Esre trist să constatăm că fiecare om este expus acestor riscuri, deoarece toți oamenii trăiesc în trupul acesta de carne supus slăbiciunii.
Forța și frumusețea creștinismului constau însă în aceea că îl ajută pe om să pună satisfacțiile trupești pe un plan secundar și să dea prioritate(cu ajutor divin) comandamentelor morale. Din nefericire acest lucru se întâmplă rar, datorită unui creștinism de formă, slab și leșinat, adică neputincios. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că neo-păgânii care conduc România de mulți ani sunt sclavii dorințelor trupești, înțelegem de ce poporul român este trădat și vândut pentru nimic. Pentru nimic în folosul poporului vreau să spun și pentru satisfacerea și satisfacțiile animalice ale conducătorilor. Căci cum altfel pot fi interpretate corupția endemică(sau pandemică), lăcomia nesfârșită, minciuna, micimea de suflet și ticăloșia ce caracterizează TOATE regimurile politice care au guvernat această țară amărâtă din 1990 încoace? Acești așa ziși conducători au coborât zicala spusă de Satan „Piele pentru piele”, de la salvarea veții la salvarea privilegiilor, a pensiilor și pozițiilor, a afacerilor și sistemului mafiot menite doar să le umfle pântecele și pretențiile că sunt ceva și cineva. Mai jos de atât nu se poate.
La ce ne putem aștepta în viitorul apropiat în lipsa unui creștinism revigorat, binefăcător și înnoitor pentru societate? La înmulțirea acelorași plăgi care au lovit țara noastră în ultimele decenii, la proliferarea afacerilor cu măști și dezinfectanți (care le suplinesc și le complectează pe cele cu borduri) la continuarea minciunii, dezinformării, manipulării și jafului de resurse și de suflete, la trădare peste trădare.
Aceasta însă va avea un sfârșit, la fel ca toate lucrurile. Si, așa cum spune Sfânta Scriptură, „se va face odată judecata după dreptate și toți cei cu inima curată o vor găsi bună.” Întrebarea este, cine va mai fi găsit cu inima curată?
Iancu Gabriel
Bun articol! Multumesc!
Cred ca putini cu inima curata vor mai fi gasiti! Materialismul, lipsurile, necazurile dar si lasitatea si tradarea, au facut pe multi sa nu mai fie “curati la inima”! Vor trebui sa treaca ani si ani de zile, pana ce omul zilelor noastre va intelege si va trai dupa preceptele moralei Sfintei Scripturi! Romanii se vor schimba!