Concluzie: Află DE CE Se Face Propagandă Homosexuală la Muzeul Țăranului Român!

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 11, 2018

E timpul să tragem o concluzie cu privire la cele întâmplate la MȚR.

Evenimentele de la Muzeul Țăranului Român au fost comentate sumar de mass-media, protestatarii ortodocși fiind prezentați într-o lumină proastă, ca “extremiști” și “fanatici”.

Dar înainte de a comenta efectele, trebuie aflată cauza. Muzeul a fost fondat de Horia Bernea, un creștin militant care a ales simbolul crucii pentru a reprezenta cel mai bine cultura țăranului român.

Buciumul descrie bine difuzarea filmelor cu temă homosexuală ca fiind un sacrilegiu al crucii:

Buciumul:

Mă întreb: de unde această determinare, demnă de o cauză mai bună, a actualei conduceri a Muzeului Țăranului Român, de a susține proiecția unor filme axate pe promovarea comunităților LGBT? Cu tot scandalul pe care, se știe deja, genul acesta de demers îl generează…

De unde această energie și tenacitate în a aduce, într-un sanctuar al culturii tradiționale, așa cum a fost conceput Muzeul Țăranului de către fondatorul său, Horia Bernea, elemente ale unei culturi care nu doar că ar contraveni flagrant valorilor ce stau la temelia așezământului, dar determină chiar crize în interiorul societății românești.

De câteva zile, Muzeul Țăranului Român se află în centrul unui scandal ce tinde să depășească limitele domeniului cultural și să devină unul național. Protestul civic sobru și cuminte al unui grup de cetățeni care au cântat tropare ortodoxe, oprind astfel proiecția în cinematograful MȚR a unui film cu tematică LGBT și cu evidente referiri la pedofilie, a fost urmat de reacții ce au inflamat rețelele de socializare. Personalități ale vieții publice s-au poziționat deja de o parte și de alta a disputei ce tinde să devină una națională. Unii se solidarizează cu protestul, alții etichetează pe protestatari drept fundamentaliști, fanatici și exponenți ai unui curent ortodox din societatea românească, de radicalizare spre extrema dreaptă.

Cu siguranță ar fi putut difuza astfel de filme în altă parte și din păcate nu ar fi fost proteste. Spun din păcate pentru că oriunde ar exista astfel de spectacole în cadrul cărora se glorifică mizeria morală, valorile ar trebui apărate ferm pentru ca boala să nu se poată răspândi.

Dar prin alegerea Muzeului Țăranului Român, atacul asupra valorilor este și mai vicios, amplificând polarizarea societății.

Cui servește toată această polarizare din societatea românească și cine a avut interesul stârnirii unui nou conflict într-o Românie și așa sleită de un nesfârșit război lăuntric? Pentru că, o experiență similară din urmă cu 5 ani, din jurul aceluiași muzeu și pe tema aceluiași gen de producții cinematografice, era suficientă pentru ca să se știe ce presupune repetarea tentativei de a intra cu această tematică în sactuarul lui Horia Bernea.

Poate că inițiatorii noului demers gay din muzeul civilizației țărănești vor fi urmărit tocmai folosirea unui scandal pentru promovarea ultramediatizată a problemei așa numitei comunități LGBT, pe care, vezi Doamne, neomarxiștii acestui veac o deplâng pentru marginalizarea și persecuțiile la care ar fi supusă de majoritățile intolerante.

Dar mai există cu siguranță și o altă rațiune a revenirii cu obstinație a acestei tematici în sala de cinematograf a MȚR. Și am reușit să înțeleg acest lucru deunăzi, recitind reflecții ale lui Horia Bernea despre conceptele esențiale puse la fundamentul acestui muzeu. Și am înțeles, într-un sens mai viu și mai propriu, conceptul de muzeografie mărturisitoare, expus atunci, în urmă cu un sfert de veac, de creatorul muzeului de la Șosea…

Și acum ajungem la esența chestiunii.

“Am pus in centrul muzeului nostru „icoana” țăranului și în titlul său cuvântul țăran. Sunt dominat de credința puternică în valorile artei țăranești, în valabilitatea ei și de respectul pentru acești oameni care n-au știut să se apere. (…)  Te gândești mereu la tot ce-a fost distrus în această țară, la ce are nevoie, la ce poți face, la ce răspunde unei nevoi esențiale a omului de azi (cu sau fără voia și știința lui). Revezi obiecte și se configurează o temă vastă, dar lipsită de echivoc: Crucea. Am considerat că e bine să inaugurăm sălile de muzeu, în noul muzeu, muzeu „al țăranului”, cu o expunere senină, amplă ca mesaj și echilibrată ca stil. (…) Crucea era tema cea mai potrivită, mai plină de viață ce o puteam găsi. De ce să demonstrăm omniprezența crucii? Pentru ca oamenii să tragă concluzia că nu pot trăi fără cruce…

Noi facem aici un gest public, simțim nevoia să afirmăm CRUCEA într-un moment cum este cel prezent. A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omniprezența crucii, importanța și puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată și îndrăcită de multe ori. Este un act militant. În cazul nostru este un act militant.

Cum se transformă un act de mărturisire într-o muzeografie mărturisitoare? Creând o muzeografie care se adresează în primul rând inimii. Se adresează mult mai tare unui afect inteligent, să zicem, decât rațiunii uscate.”

Și iată că explicația asaltului culturii morții asupra acestui focar al culturii noastre creștine, arhaice, devine cât se poate de limpede. Căci multe filme cu tematică LGBT au rulat în cinematografele bucureștene și din întreaga Românie, în ultimii ani. Și totuși, niciunul nu a beneficiat de atâta opoziție îndârjită a societății civile conservatoare. Nu este limpede că muzeul născut de Horia Bernea în jurul Crucii, ca o formă de mărturisire, este obiectivul celor fără Dumnezeu și neam, pentru a fi desacralizat, întinat, smuls din identitatea sa mărturisitoare? Nu este limpede că sunt vizate și ultimele bastioane ale culturii tradiționale care nu au căzut încă sub asaltul neomarxismului anticreștin?

Avalanșa de idei ultra-liberale care nu doar că tolerează comunitatea LGBT, dar o favorizează înaintea altor grupuri, nu ne aparține. Nu este românească și nu vine din plai, șes, munte ori vale.

Ea este artificial injectată în rândurile noastre, vine din occident, este impusă de U.E. sub deviza falsă a protejării drepturilor omului.

Oare drepturile românilor creștini a căror identitate este sub asediu, a căror cultură este batjocorită, nu merită acestea protejate?

U.E. nu consideră că merită, dar drepturile unui popor nu se primesc, ele se câștigă.

Românii care au protestat au făcut-o din cel mai sănătos impuls al unui popor treaz, vigilent și capabil de a-și apăra drepturile, iar dacă acestea au fost pierdute, cum este cazul la noi, de a și le recâștiga.

Și atunci, de ce ne facem că nu putem înțelege încăpățânarea disperată cu care bucureștenii își apără acest colț ce le mai amintește de identitatea lor, de rădăcinile lor și de valorile ancestrale pierdute sub tăvălugul comunismului, iar mai apoi, sub cel al globalismului nivelator?

Dar poate că, în ciuda tuturor intelectualilor firoscoși și teologilor de cafenea ce au strâmbat din nas la protestele acestor oameni disperați, reacția lor firească și sinceră de a-și apăra sanctuarul de la Șosea este semnul că demersul muzeal mărturisitor al lui Horia Bernea, de acum 25 de ani, a rodit.

Să subliniem dubla măsura a mass-mediei în ceea ce privește dreptul la protest.

Bunăoară dacă o ședință parlamentară a fost întreruptă de membrii USR, care au urlat în plen (link) și au vânturat foi A4, mass-media nu i-a făcut “extremiști”.

Toate partidele s-au dovedit a fi trădătoare față de interesele românești, dar ideea acestei paranteze este de a sublinia ipocrizia presei când vine vorba de proteste. Sunt mereu denigrate dacă sunt făcute de creștini.

Se observă un model aici, un pattern cum ar zice englezul, conturul unei agende de a arunca creștinismul în zona “superstiției medievale”, demnă de dispreț public din partea minților seculare “civilizate”.

Acuma, în ciuda eforturilor extraordinare depuse de complexul mediatico-politic, fibra românească nu a putut fi subminată în totalitate.

Oamenii care protestează împotriva acestor forme de agresiune demonstrează curaj, discernământ și prezență de spirit care îi face pe funcționarii de la Bruxelles să fiarbă de ciudă.

După 30 de ani de manipulare și cheltuieli de miliarde de euro, încercările de a ne zdrobi duhul au eșuat!

Ca reacție la evenimentele de mai sus, societatea Pro-Vita a lansat o scrisoare deschisă (link) care se încheie cu un apel la conștiința părinților din România de a-și exercita drepturile pentru a-și proteja copiii.

Facem apel la conștiința părinților din România de a-și exercita drepturile garantate prin lege și de a-și proteja copiii în fața ofensivei fără precedent  împotriva inocenței lor, a valorilor și identității poporului român. Indiferența și neimplicarea pot genera mutații și prăbușiri devastatoare și iremediabile, fără precedent, la nivelul persoanei, al familiei și comunității. Este de preferat a preveni un dezastru, decât a suporta consecințele.

Trăim în vremurile în care popoarele europene, rând pe rând adorm sub asaltul neîncetat al presei aservite și cad sub călcâiele invadatorilor denumiți subversiv “migranți”.

În aceste vremuri în care non-valorile se prezintă drept valori și minoritățile au putere asupra majorității, mai există o mână de oameni care luptă pentru obârșia neamului, memoria strămoșilor și credința dreaptă în Dumnezeu.

Noi românii nu suntem așa ușor de subminat, rădăcinile noastre sunt adânci ca și codrii de stejari.

Frustrarea falselor elite care manevrează capitalul transnațional este tot mai mare, ura lor tot mai viscerală.

Pe măsură ce agenda lor antiromânească se poticnește în zidul moral al unor oameni cu sufletul de stâncă, elitele realizează că planurile lor nu vor fi înfăptuite atâta vreme cât mai tragem aer în piept.

Crucea stă între salvarea și damnarea unui neam.

Iar noi stăm între (((ei))) și cruce.