Interviu cu Mihai Șerban – Sânge, Lacrimi și Scântei!

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Mai 20, 2020

Într-o țară majoritar creștin-ortodoxă, în care majoritarii n-au fost în stare să apere familia naturală, în care un sondaj recent arată că 61% dintre români și-ar vinde sufletul pentru semnul fiarei, o țară în care preoții te dau afară din biserică în noaptea de Înviere și îți spun, senini, că s-ar vaccina și ei și pe copiii lor, chiar dacă sunt sănătoși, pentru că le cere stăpânirea laică, în această țară în care programarea mediatică a ajuns la cote nocive, se ridică o întrebare: militantismul este soluția sau tocmai problema?

Pentru a furniza răspunsuri, l-am contactat pe gânditorul naționalist Mihai Șerban, autorul cărții MANIFEST: Cartea Neagră a României, gânditor anvagardist și sociolog recunoscut al Neamului Românesc, cu care am avut un dialog teribil de lucid pe această temă centrală.

*

Sterie Ciumetti: Domnule Mihai Șerban, cum analizați eșecurile militantismului naționalist din România și cum explicați sterilitatea acțiunilor noastre, dat fiind dinamica constantă de agresiune la care este supusă țara noastră?

Mihai Șerban: Diferența dintre militantism și acțiune directă poate fi exemplificată prin modelul următor: în ciuda unor acțiuni de militantism de bună credință, îndreptate împotriva tăierii abuzive a pădurilor din România, codrul românesc este nimicit în continuare! Însă, acțiunea concretă, care presupune angajarea unui conflict direct cu agresorul, prin acțiuni de intimidare, de distrugere a materialelor, a uneltelor; blocarea și sabotarea traseelor și a drumurilor de acces, a camioanelor, tăierea cauciucurilor, a cablurilor etc., împiedică la modul concret agresorul să-și desfășoare activitatea criminală.

S.C.: Înțeleg că militantismul nu este suficient, dar unde definiți frontiera dintre ideologie și finalitatea unui demers concret?

M.Ș.: Limita dintre militantism și acțiune concretă, determină frontiera dintre concept-ideologie-speranță și pragmatism-realism-acțiune. Nu poți milita pentru „drepturi și libertate”,  aceste valori fundamentale se smulg prin intimidare, coeziune de grup și violență organizată. Toate drepturile s-au câștigat în urma unor acțiuni violente, agresive, insurecționale. Când este solidară, violența populară, care devine conștiință incarnată, naște libertate și drepturi – suveranitate și independență. Însă, aspirația la libertate a unui grup, care nu poate fi disociată de tradiție, devenind libertate de neam, fiind în continuu agresată de clasa politică, nu se poate păstra decât prin  agresivitate și violență împotriva agresorului. În definitiv, intr-o democrație viciată precum este cea reprezentativă, potențialul coeziunii de grup și agresivitate populară determină nivelul de libertate a unui neam.

S.C.: Cum ați defini libertatea unui neam?

M.Ș.: Nu există nici o libertate pentru un neam care nu se gândește ca un grup identitar suveran și independent! În acest sens, fără orgolii desuete, avem ce învăța de la Ungaria!

S.C.: Cum putem face tranziția dinspre militantism spre acțiune concretă?

M.Ș.: Din păcate, nu mai avem un roman național atrăgător. România colonie la marginea Europei nu stimulează prea tare.  Nici România LGBTQ. Nu avem un ideal stabilit din lipsa de perspectivă asupra realității, ne agățăm de trecutul viteaz și viril al strămoșilor plimbându-ne cu mâinile în buzunar pe holurile mall-urilor. Tinerii de azi, dat fiind complexitatea agresiunilor la care sunt supuși, neînțelegând că se joacă cu viitorul lor, în contextul actual nu se mai pot agăța de Mihai Viteazul sau de Ștefan cel Mare. Trebuie să producem o punte de legătură între strămoșii noștri și generațiile actuale, iar aceasta nu poate fi realizată decât prin bărbăție și virilitate, prin acte eroice, nesupunere.

S.C.: Cum legăm Romanul Național de tânără generație?

M.Ș.: Pentru a recăpăta un sens și a redeveni un vector de eroism și virtute, un exemplu fundamental de inspirație pentru tânără generație, căci vorbim de continuitatea neamului nostru, Romanului Național trebuie să i se adauge paginile lipsă prin fapte reale, poziționări conflictuale asumate și acțiuni concrete împotriva agresorilor, prin coeziunea tuturor forțelor de rezistență aliniate scopului suprem: o țară liberă și  independentă – un neam conștient și unit! Așa se constituie un model de urmat, care face legătura cu trecutul privind în față, învie Romanul Național și îl scrie mai departe pregătind generațiile viitoare.

S.C.: Dacă ar fi să trageți o concluzie a celor spuse, ce ați transmite oamenilor?

M.Ș.: Firesc și organic: sânge, lacrimi și scântei, din înfrângere în înfrângere până la victorie finală!

S.C.: Vă mulțumesc în numele tinerei generații și a tuturor naționaliștilor din țară!

*

Când viața ta și a familiei tale este pusă în pericol, te supui agresorului? Nesupunerea se traduce automat în agresivitate, fiind un mecanism legitim de apărare. Vezi și Dreptul la Insurecție. Singura soluție pe care o mai avem este să “milităm” activ pentru nesupunere și neascultare, întrucât prin perpetuarea farsei nocive a democrației reprezentative, cuțitul ne este pus la gât de un regim dictatorial criminal care, în cârdășie cu industria Big-Pharma, ne-a otrăvit vreme de decenii și continuă să ne otrăvească, același regim urmărește să-i pervertească pe copiii națiunii cu “lecții de educație sexuală”, de fapt, propagandă homosexuală instituționalizată, iar acum plănuiește să ne vaccineze forțat cu nectarul criminalului Bill “OMS” Gates, în viitorul nu foarte îndepărtat dorește să ne determine să acceptăm semnul fiarei (micro-cip subcutanat) fără de care nu vom putea vinde sau cumpăra. Nu poți da Cezarului ce-i al lui Dumnezeu. Nu poți sluji la doi stăpâni, unul dintre ei vrea să te facă să-ți vinzi sufletul, să mori încet, să-ți distrugă copiii, să-ți omoare bătrânii, să-ți anihileze viitorul; celălalt vrea să te mântuiască.

Ce alegi, Românie?

A consemnat, Sterie Ciumetti.