Universitatea Crimei

Gog
Incorect Politic
Aprilie 17, 2020

Universitatea Crimei

Tanger, 12 februarie

 

Ştiam de mult că în acest oraş există o Şcoală superioară pentru formarea de Asasini de Stat. In ciuda sumelor imense promise mai multor funcţionari superiori, nu reuşisem să pătrund încă în ea. O telegramă, în limbaj dinainte convenit, m-a făcut să revin grabnic la Tanger. Cel care mi-a trimis-o, un American ce trăieşte aici, pe picior mare, mi-a comunicat că, seara următoare, mă poate însoţi acolo unde doream de mult să ajung.

Universitatea Crimei este instalată în cartierul oriental al ora­şului, într-o casă mare cu un aspect relativ modest. O impresio­nantă placă din cupru anunţă publicul, în mai multe limbi, că acolo este sediul unei şcoli de cadre pentru ţările în curs de dezvoltare.

Americanul, ce părea un obişnuit al locului, spuse namilei de portar o parolă în engleză. Cu aer plictisit, acesta ne invită să intrăm. Am pătruns într-o curte interioară, supravegheată electro­nic, din care se deschideau cinci porţi impunătoare, către cinci clădiri, dispuse în pentagon, invizibile de afară. Ghidul tastă un cod în colţul unui ecran imens, din pântecele căruia răspunse o voce metalică: « Intraţi! ».

Cabinetul rectorului Universităţii Crimei se găsea la capătul unui culoar pavoazat cu statuile multor personaje istorice cunoscute. Om uscat şi energic, îmbrăcat în alb, cu o cicatrice roşie pe obrazul drept, rectorul ne oferi cele două fotolii din faţa biroului său. N-a vrut să-mi spună numele şi m-a avertizat politicos că dacă voi dezvălui şi altora ceea ce voi vedea şi auzi acolo, nu va mai da o ceapă degerată pe viaţa mea. I-am răspuns, la fel de politicos, că doream cu orice preţ să vizitez Universitatea Crimei, şi sper că mai am de trăit ani lungi, fără complicaţii.

Măsurându-mă cu o privire mai atentă, rectorul mă invită pe un taburet, lângă fotoliul său, şi îmi spuse cu un aer confidenţial:

– Inainte de toate, vă dau câteva lămuriri în privinţa institu­tului nostru. Ştiţi că asasinatul este pe cale de a ocupa locul de frunte între factorii dominanţi şi determinanţi ai vieţii politice internaţi­onale. Setea de răzbunare, de îmbogăţire, de putere creşte pe zi ce trece. Pe zi ce trece creşte şi numărul crimelor. Suprimarea vieţii este mijlocul cel mai rapid şi mai eficace de a satisface orice pasi­uni, în politică, finanţe, ştiinţă, religie, sport, dragoste, etc.

Creşterii numărului de crime nu-i corespunde totdeauna un pro­gres real în materie de tehnică a uciderii. Mulţi asasini nu reuşesc decât să-şi rănească victimile, câteodată foarte superficial; alţii lasă urme uşor de exploatat, nefiind capabili să distrugă cadavrele şi să se sustragă cercetărilor. Aproape invariabil, este vorba de tineri capabili, dar fără experienţă, debutanţi ce nu ştiu că orice crimă perfectă este o operă de artă, ce trebuie realizată pe căi şi metode ştiinţifice. Deşi pare paradoxal, ceea ce vă spun este perfect adevă­rat. Aspiranţii-ucigaşi, debutanţii stângaci, dar cu reale perspective, trebuie instruiţi. Din acest motiv, Centrala Internaţională a Asasinilir (CIA) a decis crearea universităţii pe care am onoarea să o conduc. In această înaltă şcoală de Stat, a tuturor partidelor, pre­zente, trecute şi viitoare, ne ocupăm de instruirea teoretică şi antre­namentul practic al ofiţerilor din serviciile speciale consacrate sub­tilei arte a asasinatului. La ieşirea din şcolile lor de securişti, CI-işti, CIA-işti, KGB-iştii, MOSSAD-iştii şi alţii nu cunosc aproape nimic din secretele meseriei şi artei crimei. Bineînţeles, pe lângă perfec­ţionarea şi multilateralizarea ofiţerilor tuturor serviciilor secrete, de ochii lumii şi din motive de alibi, am iniţiat un curs fără scoatere din producţie, pentru perfecţionarea criminalilor recidivişti, oameni maturi, cu oarecare experienţă perso­nală, ce nu trebuie să se piardă.

În medie, cursurile noastre durează doi ani. Materiile predate sunt numeroase, studiul lor nu este la îndemâna oricui.

Catedra de Anatomie este ocupată de un medic din Texas, agent ce a lucrat rând pe rând pentru CIA, VIETCONG, KGB, MOSSAD şi din nou CIA. Prins de mai multe ori în joc dublu sau triplu, a evadat de fiecare dată, ultima oară din lagărul de exter­minare de la Guantanamo. Şeful catedrei cunoaşte la perfecţie, amplasarea organelor vitale şi vulne­rabile ce trebuie atinse. Catedra de Cultură, Civilizaţie şi Psihologie se ocupă cu studiul diverselor caractere omeneşti, modul lor de a reacţiona în situaţii de mare pericol. Avem apoi o catedră de Toxicologie, pentru cei ce preferă să se servească de otrăvuri cu efect sigur, cu mari şanse de a nu fi descoperite. Foarte importantă este şi catedra de Balistică, unde se învaţă totul cu privire la orice arme de foc şi nimicire în masă, mai ales cele de ultimă generaţie.

Catedra de Arme Albe îşi trage denumirea de la casa cu acelaşi nume, principalul nostru sponsor secret. Vechile arme de brâu, pumnale, săbii, cuţite nu mai interesează decât în vederea desco­peririi şi recrutării tinerilor talentaţi, prin şedinţele educative pe care, cu concursul Ministerelor Tineretului şi Invăţământului, le organizăm în licee şi universităţi. Catedra de Arme Albe studiază de fapt modalităţile de ucidere subtilă, rapidă sau înceată, prin intermediul alimentelor modificate genetic, al diverselor medica­mente, vaccinuri şi produse cosmetice, de exemplu rujul de buze, oja de unghii şi altele. Oriunde ar fi produse, alimentele modificate genetic, medicamentele, vaccinurile, produsele cosmetice STAL (substanţe toxice adio-lume) ori TZPM (te-am zărit printre morminte) şi altele se fabrică conform indicaţiilor noastre secrete.

Gimnastica ocupă un loc de cinste în Programa noastră anali­tică. După cum vă imaginaţi, ea este predată altfel decât în şcolile muritorilor de rând. Studenţii noştri fac exerciţii de salturi şi târîre, cursuri de carate, lupte japoneze şi altele. Gimnastica iniţiază elevii noştri în tehnica strangulării, a sufocării printr-o lovitură precisă, ce nu lasă urme. Tot la gimnastică se învaţă arta de a îneca un om în propria lui salivă sau în mijlocul Saharei, de a târî un cadavru în mod discret, fără urme şi fără efort.

Catedra de Chimie şi Toxicologie este consacrată studiului substanţelor prin care facem să dispară cadavrele, fără niciun fel de urme. Chimia asigură cadeţilor noştri solida formaţie teoretică, necesară dezînvăţării cunoştinţelor false sau eronate primite în şcolile şi universităţile banale. Nu este vorba de metodele pe care nemţii le-ar fi utilizat, chipurile, în fostele lor lagăre de concentrare ci mai ales de metodele ucigaşilor din Gulagul sovietic şi din cel chinezesc. În materia asta, Nemţii au fost începători, handicapaţi de idealismul lor incurabil. Cele scrise pe această temă formează o singură şi unică minciună istorică. Dacă doriţi să ştiţi mai multe despre mitul camerelor naziste de gazare, va trebui să luaţi legătura cu profe­sorul doctor-docent John Smith, şeful catedrei noastre de Chimie şi Toxicologie.

Arta disimulării, atât de importantă în ingrata noastră meserie, este încredinţată unei catedre cu acelaşi nume, ce iniţiază elevii în domeniul trucajelor, travestirii şi tehnica ştergerii petelor de sânge, a amprentelor, a oricăror urme. Catedra de Istorie Universală a Asasinatului prezintă şi comentează eroicele crime ale celor mai celebri agenţi secreţi, CIA, MOSSAD, KGB şi alte ser­vicii secrete. Catedra cu care ne mândrim însă cel mai mult este cea de Religie şi Morală, ocupată de un desăvârşit duhovnic şi abil filosof, maestru în justificarea necesităţii sociale şi umanitare a supri­mării celor ce trebuie suprimaţi. Sunt înfierate şi combătute toate doctrinele etice ale antichităţii şi Evului Mediu, studenţii noştri fiind dezinfectaţi de orice scru­pule, laşitate sau milă.

Pote doriţi să aruncaţi o privire în sălile noastre de curs.

Ieşirăm toţi trei din cabinetul rectorului. Mai întâi am vizitat Muzeul Retrospectiv, unde am putut vedea arme ucigaşe din toate epocile, ţările, de toate felurile, de la cele din piatră, ascuţite de oamenii preistorici, până la bumerang, de la iatagane până la navajas. Portretele unor faimoşi asasini şi agenţi secreţi erau la loc de cinste. Alături de uriaşii binefăcători ai omenirii, precum Lenin, Stalin, Carol al II-lea, Churchill, Roosevelt, Truman, erau şi mărunţei precum Al. Capone, Nicolski, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Pantiuşa, Stenka Razin, Cartouche, Lacenaire, Pranzini, Bonnot şi alţii pe care nu i-am putut recunoaşte.

Trecurăm apoi în bibliotecă unde, bineînţeles, nu lipseau: Asasinatul – capodoperă a artelor-frumoase, de Thomas Quincey, Femeia ucisă cu duioşie de Heywood, Omul criminal de Cesare Lombroso, Homicidul de Ottolenghi, Poetul asasinat de Apollinaire, Tragedia americană de Dreiser, Ravaillac de fraţii Tharaud, Piteşti – dragostea mea de Nicolski, Camera 4 Spital de Eugen Ţurcanu, o enormă monografie despre Gilles de Retz şi multe altele.

Am intrat apoi în câteva săli de curs, destul de asemănătoare ce­lor din universităţile de provincie. Elevii nu aveau feţele patibulare şi sinistre, la care mă aşteptam, iar profesorii, austeri şi respectabili, erau la fel de savanţi ca academicienii, la fel de cucernici ca cei mai cuvioşi dintre pastorii iehoviştilor, adventiştilor sau penticostalilor.

Am fost dus apoi într-o sală imensă, plină cu manechine bine executate, bărbaţi şi femei, pe care, după cum mi s-a spus, studenţii se antrenează ca pe ţinte vii.

I-am pus rectorului câteva întrebări cu privire la elevii înscrişi în această şcoală strict secretă de importanţă deosebită.

– Studenţii noştri provin din aproape toate ţările lumii, fiindcă o astfel de universitate nu mai există nicăieri. Universitatea noastră este globală, depinde direct de un departament special din cadrul ultrasecretului Guvern Mondial. Cursurile se ţin în mai multe limbi: engleză, franceză, italiană, spaniolă şi rusă. Taxele de înscriere sunt modeste. Primim subvenţii din partea foştilor elevi, care, după cur­surile noastre intensive, fac totdeauna avere. Sper că şi d-voastră, deşi numai simplu vizitator, veţi fi la fel de generos.

Am înţeles mesajul şi i-am dat rectorului o geantă, pregătită din timp, în care se aflau 500 000 de dolari în bilete de bancă. Rectorul îi cântării cu un aer satisfăcut.

– Dacă doriţi să asistaţi la unul sau altul din cursurile noastre, îmi zise el, veţi fi totdeauna binevenit. Vă considerăm unul dintre generoşii sponsori ai Universităţii Crimei. Pentru această eventua­litate, trebuie să ştiţi că lecţiile noastre teoretice şi practice se ţin între miezul nopţii şi cinci dimineaţa. Iată legitimaţia de liberă tre­cere. Am uitat să vă spun, spuse rectorul înainte de a ne despărţi: din motive lesne de înţeles, nu eliberăm niciun fel de diplome.

Rectorul mă abandonă în curtea interioară, iar americanul mă scoase din clădire. Mii de stele străluceau pe cerul african. Am avut impresia că respir mai uşor, mai liber.

– Sunteţi mulţumit? mă întrebă americanul.

– Foarte mulţumit, i-am răspuns. I-am plătit suma promisă şi m-am dus la culcare. Somnul mi-a fost tulburat de vise oribile.

*

Fragment din Cartea Neagră