Incorect Politic
Aprilie 12, 2020
Învierea-n România muribundă
Costinel Petrache
în Calea osândirii, El și crucea
sub care puterile îl lasă
aleg să-i fie omului răscrucea
unde Mântuirea-și face casă
grădina Ghetsimani e toată goală,
soldații nu-s, dar bicele-L snopesc,
pare un semn – tăcuta rânduială
și prevestiri ce vin Îl potopesc
îndură calvarul smerit, suveran,
unde-i gloata smintită de ură?
se-aude-ntr-o casă-un suspin de pian
din clapa-năbușită în arsură
același chin, mereu aceleași patimi,
lumina-ncoronată strâmt de spini
abia de-și mai găsește printre lacrimi
drum înspre Cerul smuls din rădăcini
chiar, intrarea biruindă-n Cetate,
triumful primirii, când au trecut?
alaiul n-a fost, dar ramuri uscate
ce umbre nevăzute le-au pierdut?
trăiește cruzimea torturii în van,
e doar începutul Lumii d`Apoi,
Mîntuirea-L cheamă în fiece an
să domolească spurcarea din noi
suflarea lumească plânge, e-n vaier,
Îl regăsește-n brânci pe Creator,
Tu-asculți doar ruga celor făr` de aer
și gândul frânt până-n ventilator
sătul de-atâta necredință-n fire,
vrei, un timp, Biserica curată,
să nu Îți fim nici rod, nici amintire,
poate, doar, o ultimă erată
Te-ai săturat de legăminte oarbe,
de necredința ascunsă-n rugăciuni,
alienarea noastră-n timp resoarbe
o cale-mbălsămată cu minciuni
când ceasul dă în ultima secundă,
treci peste toate și fă-ne un dar ,
lasă, Doamne, în Casă să-ți pătrundă,
cu ce mai are-n suflet și-n hotar,
biata Românie muribundă,
ca să se roage singură-n Altar!
12 aprilie, anul COVID-19