La Auschwitz s-a trăit INCOMPARABIL MAI BINE ca la Jilava sau Aiud!

Incorect Politic
Martie 8, 2020

La Auschwitz s-a trăit incomparabil mai bine ca la Jilava sau Aiud!”

Yad Vashem versus Vatican

Zilele trecute am primit vestea că de la 1 martie 2020 Vaticanul a deschis accesul publicului la arhiva rămasă de la Papa PIUS XII. Din comentariul ziarului englez „The Guardian” am aflat și că

„Peste 150 de persoane au solicitat accesul la arhive, deși doar 60 pot fi cazate la birouri simultan. Printre primii care vor vedea documentele vor fi reprezentanți ai comunității evreiești din Roma, și savanți de la Yad Vashem , muzeul Holocaustului din Israel și Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite.”

Interesul evreilor față de această arhivă se explică prin faptul că Papa PIUS XII a fost mereu acuzat de nepăsare față de suferințele evreilor cauzate de politica nazistă, de Hitler. Papa PIUS XII ar fi avut legături destul de apropiate cu Hitler, cu naziștii, și ar fi putut interveni în favoarea evreilor. De ce n-a făcut-o?

N-a intervenit de antisemit ce era!, răspund în cor o sumedenie de istorici, care sunt acum siguri că arhiva Vaticanului le va da dreptate.

Întâmplarea face că în ultima vreme am avut ocazia să citesc câteva documente semnate de cei mai importanți lideri sioniști din România acelor ani, anii de război, anii de „cumplite suferințe pentru evreii din România”, sub guvernarea mareșalului Ion Antonescu. E vorba de Mișu Benvenisti și de A.L.Zissu, de la care avem câteva zeci de pagini în care cei doi consemnează faptele cu care s-au ilustrat ca evrei sioniști în anii războiului, ca apărători ai intereselor evreimii mondiale, inclusiv ale evreilor din România. Benvenisti într-un soi de raport publicat imediat după 23 august 1944, iar Zissu în cadrul unei lungi anchete a Securitații, desfășurată din mai 1951 până în martie 1952. (Vezi Sioniștii sub anchetă – A.L. Zissu, volum editat de Mihai Pelin la Edart-FPP, București 1993.)

În acei ani trăiau majoritatea martorilor care puteau confirma sau infirma afirmațiile celor doi lideri sioniști. Lideri sioniști s-au văzut astfel constrânși să nu bată câmpii și să spună, cât de cât, adevărul! Așa îmi explic faptul că amândoi nu pomenesc de nicio faptă de-a lor legată de ororile ce se petreceau în Transnistria unde erau deportați câteva zeci de mii de evrei supuși unui regim de izolare, nu de „exterminare”. Din pricina simpatiilor și a adeziunii unora la politica comunistă a Moscovei, acești evrei erau considerați un pericol public și au fost supuși unui regim de izolare, care să-i facă inofensivi pentru societatea românească, inclusiv pentru ceilalți evrei, care nu au stârnit suspiciuni de lipsă de loialitate față de statul român și și-au văzut de viața lor în liniște.

Citite în anii noștri, adică după 1990, documentele tămase de la cei doi lideri sioniști stârnesc mirarea noastră: ce fel de activiști de frunte dedicați cauzei evreiești care n-au făcut nimic pentru evreii din Transnistria supuși unui „regim de exterminare sălbatic”?
De ce după 1990? Pentru că mai ales după 1990 au apărut aceste acuzații la adresa guvernului român din anii 1940-1944: genocid anti-semit! Holocaustul din Transnistria!

Răspunsul la mirarea noastră este simplu: Benvenisti și Zissu, marii luptători pentru cauza evreilor din România, nu au făcut nimic pentru evreii deportați în Transnistria deoarece erau bine informați asupra subiectului, la vremea aceea toată lumea știa în ce condiții trăiau evreii deportați în Transnistria. După o vorbă care circula la vremea aceea în mediul iudaic, evreii trăiau „ca la pension”!

Per total, la vremea respectivă niciun lider al evreilor nu a reclamat faptul că în Transnistria evreii ar fi supuși unui regim de exterminare! N-au făcut-o nici cei doi fruntași sioniști, nici alți evrei de frunte, ca Nandor Gingold sau rabinul Alexandru Șafran. Presa evreiască din acei ani este și ea edificatoare în acest același sens. Iar liderul cel mai important, avocatul Wilhelm Filderman, a petrecut patru luni ca deporat în Transnistria tocmai pentru a se documenta la fața locului cu privire la ce se petrecea cu evreii deportați de români în Transnistria. După această vizită de documentare, ani de zile Wilhelm Filderman a pledat pentru cauza românească, împotriva evreilor comuniști din Occident care acuzau de anti-semitism regimul antonescian. Îi acuzau pe români!
În presa internațională a acelor ani controlată de evrei au circulat totuși relatări mincinoase despre situația evreilor deportați în Transnistria. Drept care câteva instanțe neutre internaționale au efectuat inspecții în Transnistria pentru a se edifica. Este vorba de Crucea Roșie Internațională și de Ambasada Elveției. De pe urma acestor inspecții ne-au rămas rapoarte care descriu cele constatate. Nici vorbă de genocid, de holocaust!

Un asemenea raport l-a întocmit și Vaticanul, din ordinul Papei PIUS XII. Delegația Vaticanului a fost condusă de nunțiul Andrea Cassulo, iar în urma celor constatate Vaticanul a ținut să-i ofere o omagiere publică profesorului George Alexianu, guvernatorul provinciei Transnistria, pentru felul cum s-a îngrijit de soarta persoanelor deportate aflate în răspunderea sa.

Așadar, vizita în Transnistria a nunțiului Andrea Cassulo, ca trimis special al Papei PIUS XII, infirmă într-o manieră spectaculoasă teza mincinoasă cu privire la nepăsarea Papei PIUS XII față de soarta evreilor supuși persecuțiilor naziste. În acest context se impune publicarea raportului scris de Andrea Cassulo, deosebit de important pentru corecta apreciere a persoanei Papei PIUS XII.

Suntem convinși că experții de la Yad Vashem, care vor da năvală la Roma să cerceteze arhiva rămasă de la ilustrul Papă, vor acorda o atenție specială raportului privitor la Transnistria. Ne permitem să atragem atenția curatorilor de la Vatican: să nu conteze pe onestitatea și buna credință a cercetătorilor evrei care vor căpăta acces la arhivă. Din experiența noastră, românească, suntem pățiți cu acești cercetători, extrem de abili în distrugerea sau sustragerea de documente din arhive. Biblioteca Academiei este o dovadă în acest sens: colecția de ziare vechi și-a pierdut mult din valoarea de documentare din cauza unor cercetători care s-au priceput să elimine din textele importante numele unor persoane. Cum au făcut-o? Prin decuparea numelor respective de pe foaia tipărită, cu ajutorul unui ciot de lamă de ras!

Alteori acești gangsteri ai arhivelor au sustras sau distrus documente în întregimea lor. Cercetătorilor evrei care vor cere Vaticanului accesul la documente să li se ofere numai copii ale documentelor solicitate.

O copie a raportului Cassulo sperăm să obținem și noi, pentru Arhiva Națională a României.

La Vatican, la cel mai înalt nivel de decizie este cunoscut acest raport și gestul Papei PIUS XII din anul 1943. În anul 1999, la București, cu ocazia vizitei Papei IOAN PAUL II, marele pontif a oferit oficialităților românești o recepție, la care au fost invitate persoane cărora Papa IOAN PAUL II, Vaticanul deci, a ținut să le arate un respect deosebit. Printre aceste persoane s-a numărat și domnul Șerban Alexianu, fiul lui George Alexianu! Faptul că era fiul celui pe care Vatianul l-a omagiat public în 1943, prin voința Papei PIUS XII, a fost singura explicație a acestui gest de mare noblețe al Papei IOAN PAUL II. Era acest gest și un fel al Vaticanului de a se delimita de condamnarea la moarte a lui George Alexianu rostită de tribunalul kominternist iudeo-sionist!

Revenim la prima întrebare: de ce Papa PIUS XII nu a intervenit pe lângă Hitler în favoarea evreilor, să nu mai fie supuși regimului de exterminare aplicat la Auschwitz și alte lagăre de exterminare?

Răspunsul este același ca și pentru evreii Benvenisti și Zissu: de ce liderii sioniști nu au avut nicio intervenție la autoritățile românești în favoarea evreilor supuși în Transnistria unui regim de exterminare? Pentru că regimul oferit de naziști evreilor deportați la Auschwitz și celelalte locații „de exterminare”, inclusiv în Transnistria, nu a fost un regim de exterminare!

Așadar Papa PIUS XII a știut asta! Nu a arătat mai multă compasiune pentru evrei pentru că a cunoscut adevărul despre „regimul nazist de exterminare a evreilor”! S-a interesat și era informat asupra subiectului. Iar când nu a avut suficiente informații a ținut să-și facă o idee exactă, corectă, organizând vizite de documentare, cum a fost și cea a lui Andrea Cassulo în Transnistria! Prestația Papei PIUS XII a fost exemplară!

S-a aflat adevărul despre cum s-a trăit la Auschwitz. Au fost evrei din România care au avut parte de o deportare la Auschwitz, iar după câțiva ani au cunoscut și rigorile regimului de încarcerare din România comunistă guvernată de evreii kominterniști. „La Auschwitz s-a trăit incomparabil mai bine ca la Jilava sau Aiud!” Aceasta a fost concluzia lor!
Din păcate, nicio instanță neutră internațională nu a cerut acceptul autorităților de la București pentru a verifica condițiile de detenție din regimul iudeo-comunist al anilor 1945-1964!

Ion Coja