Cine Sapă Groapa Multiculturalismului, Cade Singur în Ea

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 17, 2020

[Întrerupem acest articol pentru o reamintire importantă despre holocaust. A fost acum câteva săptămâni, cum va mai fi și în următoarele luni, ziua holocaustului. Este important să nu uităm ce s-a întâmplat.]  

Să nu uităm

Unicitatea Holocaustului le conferă jidanilor un statut de victimă care nu poate fi egalat de nici un alt grup sau rasă de pe planetă. Real sau imaginar, fizic sau virtual, cazul jidanilor făcuți săpun, masturbați până la moarte de invenții naziste, uciși prin gazare cu deratizant de haine, arși în cuptoare, striviți la craniu prin mașinării cu pedale sau electrocutați în bălți rămân istorisiri cu un puternic impact emoțional.

Poate crezi că-mi bat joc. Ești cam antisemit. Să știi că referiri la fiecare mod nazist de a ucide jidani din enumerația de mai sus apar în literatura holocaustică, inclusiv pretinsa existența a unor mașinării de masturbare.

Bernard Holstein scrie în  cartea sa best-seller “Stolen Soul” despre cum un lup l-a ajutat pe el și pe prietenul său să scape din Auschwitz, atunci când aceștia erau înfometați, lupul voma mâncare semi-digerată pe care aceștia o mâncau.

De asemenea menționează faptul că naziștii au folosit mașinării de masturbare forțată în timpul holocaustului.

Iată un fragment :

(pagina 117)

But we never gave in, not really; there was that one time just before liberation but other than that we were strong. We would see the boys they put on those masturbating machines just drop, just die, right there in front of us. The absolute cruelty was beyond our belief.

 

(paginile 132-133)

I opened my eyes; the wolves were back, coming in through the entrance to the cave. One went straight to the cubs; she had something in her mouth. The other came towards us, growling softly, until he was directly in front of us. We cowered back into one another. Suddenly with an almighty heave, the wolf vomited. I stared in horror, recoiling.

“I think he wants us to eat that,” said Erhardt.

“What! Are you nuts?” exclaimed Mikhail. “Are you going to eat that slime?” he turned to me.

“I don’t know, I am so hungry.”

“Yeuch!” I reached over and picked up a bit. It was slimy but not foul
or smelly. I put it in my mouth.

Well?” asked Erhardt.

“It’s fine, it doesn’t have a different taste to anything really. Try it. At least it’s food.”

“How can this happen?” wondered Erhardt as he took a mouthful. “Do you think that God has provided this for us?”

“Mikhail, try it. It’s not bad at all. It’s not even sandy even though the wolf vomited it up on the sand.”

Gingerly, he reached out and ate what the wolf had deposited for us.

“What has God got in store for us?” asked Erhardt suddenly, “is he saving us for something special or just looking out for us?

*

Totuși titlul articolului nu are de a face cu fanteziile bolnave jidovești, ci cu realizarea lor (a unora) că proiectul multiculturalismului a funcționat exact ca o groapă în care cad cei care au săpat-o.

JerusalemPost:

Multiculturalismul promovează segregarea, înăbușe libera exprimare și amenință democrația liberală, a avertizat primul oficial evreu al Marii Britanii în extrase din cartea sa publicată sâmbătă. Jonathan Sacks, șeful rabin al Marii Britanii, a definit multiculturalismul ca o încercare de a afirma comunitățile diverse ale Marii Britanii și de a face minoritățile etnice și religioase mai apreciate și respectate.

Dar în cartea sa, „Casa pe care o construim împreună: societatea de recreere”, a spus că mișcarea și-a desfășurat cursul. “Multiculturalismul a dus nu la integrare, ci la segregare”, a scris Sacks în cartea sa, un extras publicat în Times of London.

„Democrația liberală este în pericol”, a spus Sacks, adăugând ulterior: „Politica libertății riscă să coboare în politica fricii”. Sacks a spus că politica Marii Britanii a fost otrăvită de ascensiunea politicii de identitate, întrucât minoritățile și grupurile agresate s-au jignit mai întâi pentru drepturi, apoi pentru tratament special. Procesul, a spus el, a început cu evreii, înainte de a fi preluat de negri, femei și homosexuali. El a spus că efectul a fost „inexorabil divizibil”. „O cultură a victimei stabilește grupul împotriva grupului, fiecare susținând că durerea, vătămarea, opresiunea, umilința este mai mare decât cea a altora”, a spus el.

Într-un interviu pentru Times, Sacks a spus că dorește ca cartea sa să fie „incorectă din punct de vedere politic în cea mai înaltă ordine”. Dar Sacks și-a apărat sprijinul puternic pentru școlile evreiești din Marea Britanie, spunând că promovarea educației evreilor este compatibilă cu integrarea. Fotogenic și răspândit, Sacks este foarte apreciat în Marea Britanie și face apariții frecvente la televizor, radio și în presa națională. Reputația sa printre cele 260.000 de comunități evreiești din Marea Britanie este mai variată. Credincioșii ultra-ortodocși au fost consternați de sugestia din cartea anterioară a lui Sacks, „Demnitatea diferenței”, că credința nu conținea adevărul absolut, potrivit The Times. În 1997, el i-a indignat pe mulți dintre reprezentanții săi mai liberali când a criticat liderul târziu al mișcării de reformă ca „distrugător al credinței” într-o scrisoare adresată presei. Sacks a starnit proteste si controverse si atunci când, în 2002, a spus într-un interviu că în Israel s-au întâmplat multe lucruri care l-au făcut „foarte incomod ca evreu”.