Incorect Politic
Februarie 15, 2019

ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX (41)

ARTHUR ROBERT BUTZ

Episoadele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18,19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29,30,31,32,33, 34, 35, 36, 37,38, 39 și 40

ANEXA A

RAPORTUL GERSTEIN¹

 

Raportul a fost dactilografiat la maşina de scris şi poartă la sfârşit semnătura lui Kurt Gerstein. Aliaţii i-au atribuit cota PS-1553. Henri Roques a reprodus întregul document fotografiat în teza sa de doctorat, la Universitatea din Nantes (Franţa): Les confessions de Kurt Gerstein. Étude comparative des différentes versions (Spovedaniile lui Kurt Gerstein. Studiul comparativ al diferitelor versiuni) (iunie 1985). De asemenea, consultaţi şi André Chelain, La Thèse de Nantes et l’affaire Roques (Teza din Nantes şi afacerea Roques), Polémiques, Paris 1989, pp. 362-367 – NT.

 

«Bergassessor Diplomingenieur

Rottweil, 26 aprilie 1945

Kurt Gerstein

Indicaţii personale: Gerstein, Kurt, Bergassessor, exclus din serviciul statului pentru atitudine antinazistă în 1936, inginer diplomat. Născut la 11 august 1905 la Muenster, Westfalia. Asociat la uzina de îngrăşăminte naturale (limon) Fluhme & Cie, ungere automată a locomotivelor, frâne Westinghousse, Knorr etc., Düesseldorf,

Industriestrasse 1-17.

Tatăl : Ludwig Gerstein, Landgerichts praesident, Hegen Westf.

Mama : Clara Gerstein, născută Schmemann, decedată 1931.

Căsătorit la 2 mai 1937 cu Elfriede, născută Benesch la Tübingen, Gardenstrasse 24,

3 copii Arnulf, 5 ani, Adelheid 3 ani şi 1/2, Olaf 2 ani.

Viaţă: 1905-1911 Münster. 1911-1919 Sarrebruck. 19-21 Halberstadt

21-25 Neuruppin aproape de Berlin, matur 1925. – Studii: 1925-1931, Marbourg/Lahn, Aix La Chapelle, Berlin-Charlottenburg, universitate şi înalte şcoli tehnice. 1931 examen inginer diplomat. Din 1925, membru activ al tineretului protestant organizat în Uniunea Creştină a tinerilor bărbaţi, mai ales a tinerimii Inalt-Creştine numită BK = Bibelkreis = Cerc biblic.

Politică: Aderent al lui Stresemann şi Bruening, activ pentru ei.

– Din 1933, iunie,  urmărit de Gestapo pentru activitate creştină contra statului nazist.

– 2 mai 1933, admis în N.S.D.A.P. – 2 octombrie 1936 exclus din NSDAP pentru activitate contra partidului şi statului.

– 30 ianuarie 1935, protest public la teatrul din Hagen/Westfalia, contra dramei anti-creştine „Wittekind”. – Bătut şi rănit de către nazişti.

– 27 noiembrie 1935 examen de bergassessor. Salariat de stat la Sarrebruck.

– 27 septembrie 1936 închis de Gestapo pentru „activitate contra statului“, pentru că am trimis 8.500 de broşuri antinaziste înalţilor funcţionari de stat. Închis până la sfârşitul lui octombrie 1936. Dat afară din serviciul de stat. Decembrie 1936 până la începutul războiului: studii medicale la Tübingen, institutul pentru misiuni protestante, medicale tropice. – O treime – aproximativ – din veniturile mele, asta făcea 1/3 din 18.000 Reichsmark pe an, le-am dat din 1931 pentru scopurile mele idealiste religioase. Am imprimat şi trimis prin poştă, pe banii mei, circa 230.000 broşuri religioase anti-naziste.

14 iulie – 28 august 1938 a doua detenţie în lagărul de concentrare Welzheim. Ascultând de masacrele imbecililor şi alienaţi la Grafeneck, Hadamar etc., şocat şi rănit în interiorul meu, având un astfel de caz în familie, nu aveam decât o singură dorinţă: să văd, să văd toată această maşinărie şi atunci să strig în tot poporul! Cu două referinţe la mână, din partea a doi funcţionari de la Gestapo, care s-au ocupat de cazul meu, nu era greu să întri în S.S. armată.

10 martie, 2 iunie 1941, instrucţia elementară a soldatului la Hamburg-Langenhoorn şi Oranienburg cu 40 de medici. Pentru studiile mele duble – tehnice şi medicale – am primit ordin de a intra în serviciul medico-tehnic S.S.-Fuehrungshauptamt, serviciul saniar S.S. armată – Amtsgruppe D, Igienă. – În acest loc al serviciului mi-am ales mie însumi datoria de a construi imediat aparate de dezinfecţie şi filtre de apă potabilă pentru trupele şi lagărele de prizonieri şi de concentrare. Prin cunoaşterea exactă a industriei, am reuşit curând acolo unde alţii nefiind reuşiţi. Astfel a fost posibil să reduc considerabil numărul de prizonieri morţi. – Pentru succesele mele, curând am reuşit locotenent.

– Decembrie 1941, tribunalul care ordonase excluderea mea din NSDAP a primit cunoştinţă de intrarea mea în S.S. armată. S-au făcut mari eforturi pentru a mă goni şi a mă urmări.

Pentru succesele mele, însă, am fost declarat sincer şi indispensabil. Ianuarie 1942, fui şeful serviciului tehnic de dezinfecţie, conţinând, de asemenea, serviciul de gaze sever toxice pentru dezinfecţie.

– La 8 iunie 1942, el intră în camera mea de serviciu S.S.-Sturmbannführer Guenter din Reichs-Sicher-ReichSicherheitsHauptamt, în civil, necunoscut de mine. Mi-a dat ordin să procur 100 kg de acid prusic şi să merg cu el într-un loc care nu era cunoscut decât şoferului camionului. Am plecat împreună la uzina de potasă lângă Collin (Praga). Cu camionul încărcat, noi plecăm la Lublin-Polonia. Am luat cu noi pe profesorul dr. med. Pfannenstiel, ordinarius de igienă la Universitatea Marbourg/Lahn.

– La Lublin, S.S.-Gruppenfuehrer Globocnek ne aştepta. El ne-a zis: este unul din cele mai secrete lucruri care există, chiar cel mai secret. Fiecare care vorbeşte va fi împuşcat imediat. Ieri, doi vorbitori au murit. Atunci ne-a explicat: În clipa asta – 17 august 1942 –, sunt trei instalaţii:

1) Belcec, la şoseaua Lublin-Lemberg, în sectorul liniei de demarcaţie ruseşti. Maxim pe zi, 15.000 persoane. (văzut!)

2) Sobibor, nu ştiu exact unde, nu văzut. 20.000 pers. pe zi.

3) Treblinka, 120 km N-NE de Warsawa. 25.000 pe zi. Văzut!

4) Maidanek, aproape de Lublin, văzut în pregătire. – Globocnek zise: Va trebui să faceţi dezinfecţia unei mari cantităţi de veşminte, zece sau douăzeci de ori rezultatul de la „Spinnstoffsammlung“ (colecţie de veşminte şi textile) care nu se face decât pentru a ascunde provenienţa veşmintelor jidani, polonezi, cehi etc. – Cealaltă datoria a voastră va fi să schimbaţi serviciul nostru de camere de gazare, acum funcţionând printr-un eşapament motor „Diesel“, la un lucru mai toxic şi funcţionând mai repede, este acidul prusic. Dar Führerul şi Himmler, care erau aici la 15 august – e alaltăieri – m-au obligat să însoţesc eu însumi toţi cei ce trebuie văzute instalaţiile.

– Atunci profesorul Pfanenstiel: Dar ce a spus Führerul?

– Atunci Globocnek, acum şef de poliţie şi S.S. malul Adriaticei la Triest: Mai repede, mai repede, a realiza toată acţiunea! Spuse el. Atunci directorul din minister, dr. Herbert Lindner, ministerul Interior: „Nu era mai bine să ardem corpurile, în loc să le îngropăm? O altă generaţie, poate, gândeam într-o altă manieră“.

– Atunci Globocnek: Dar domnilor, dacă vreodată, după noi, va fi o generaţie mai laşă, atât de cariată că nu înţelege opera noastră atât de bună şi necesară, atunci – domnilor – tot Naţional-socialismul era pentru nimic.

– Dar, dimpotrivă, ar trebui îngropate tablete de bronz pe care este scris că noi, noi suntem cei care avut curajul pentru grandoarea bunei voastre opere gigantică!“ – Atunci Hitler: „Da, bravul meu Globocnek, ai zis vorbă, este şi opinia mea!“

– Altă zi, noi plecat la Belcek. O mică gară specială cu două peroane se înclină la deal de nisip galben, imediat la Nord de strada şi drumul de fier Lublin-Lemberg. La sud, aproape de şosea, câteva case de serviciu cu afişul: „loc de serviciu din Belcek, al S.S. armată“.

– Globocnek m-a prezentat lui S.S.-Hauptsturmfuehrer Obermeyer de Pirmasens, care mi-a arătat cu mare reţinere instalaţiile. Ziua asta nu vedem morţi, dar mirosul de toată regiunea, asemenea marea şosea, era pestilentă. Alături de mica gară, era o mare baracă „Garderobă“ cu un ghişeu „Valori“. Atunci o cameră cu 100 scaune „Frizeri“. Atunci un coridor de 150 metri în vânt, sârmă ghimpată pe două părţi şi afişe „La băi şi inhalaţii“!

– Înaintea noastră o casă ca o instituţie de băi, la dreapta şi la stânga mare ghiveci de beton cu muşcate şi alte flori. După ce am urcat o mică scară, la dreapta şi la stânga, trei şi trei camere ca garajele, 4 x 5 metri, 1,90 metru altitudine. La întoarcere, invizibile, ieşiri de lemne. Pe acoperiş, steaua lui David în cupru. În faţa clădiri inscripţia: „Fundaţia Heckenholt“. În plus, în această după-amiază n-am văzut.

– Altă dimineaţă, câteva minute înainte ora 7, am fost anunţat: După zece minute, primul tren va sosi!

– Într-adevăr, după câteva minute, primul tren sosi la Lemberg. 45 de vagoane, conţinând 6.700 de persoane, 1.450 deja morţi la sosire. În spatele micilor lucarne cu sârmă ghimpată, copii, galbeni, plini de frică, femei, bărbaţi. Trenul soseşte: 200 de ucraineni siliţi s-o facă, smulg uşile şi cu cravaşe din piele gonesc persoanele afară din vagon. Atunci un mare megafon dă instrucţiunile: În plin vânt, unii în baracă se dezbracă de orice veşmânt, asemenea proteze şi ochelari. Cu o mică bucăţică de sfoară, oferită de un băiat jidan de 4 ani, pune împreună încălţăminte.

A preda orice valoare, orice bani la ghişeul „Valori“ fără bon, fără chitanţă. Atunci femeile, tinerele fete la coafeur, care taie dintr-o mişcare sau două părul care dispare în sacii de porumb „pentru a face ceva special pentru submarine, grosimi etc.“, îmi spune Unterscharfuehrerul-S.S. de serviciu. Atunci începe piaţa: La dreapta, la stânga sârmă ghimpată, în spate două duzini de ucraineni cu puşcă. Conduşi de o fată extraordinar de frumoasă, ei se apropie. Eu însumi cu Hauptmann Wirth, poliţie, ne găsim în faţa camerelor morţii.

Complet goi, bărbaţii, femeile, fetele tinere, copiii, bebeluşii, cei într-un singur picior, toţi goi, trec. În colţ, un S.S. puternic, cu o voce puternică pastorală spune săracilor: Nu vi se va întâmpla nici nimic! Nu va trebui decât să respiraţi cu putere, aşa face puternici plămânii, inhalaţie, este necesar contra boli infecţioase, este o frumoasă dezinfecţie. Întrebat care va fi soarta lor, el răspunde: Într-adevăr bărbaţii munceşte, face străzi şi case. Dar femeile nu sunt obligate. Numai dacă vor, ele pot ajuta în treburile gospodăreşti şi la bucătărie. Pentru câţiva din aceşti bieţi oameni încă odată, destul pentru a-i face să meargă fără rezistenţă la camerele morţii, – majoritatea ştie tot, putoarea le indică soarta!

Atunci ei urcă mica scară şi văd adevărul! Mame, doici, pruncii la piept, dezbrăcaţi, mulţi copii de toate vârstele – goi – ezită, dar intră în camera morţii, majoritatea fără să zică un cuvânt, împinşi de ceilalţi, din spatele lor, agitaţi de cravaşele S.S.-iştilor.

— O jidoavcă, 40 de ani aproximativ, ochii ca flăcările, citează sângele copiilor lor pe criminali. Primind cinci lovituri de cravaşe pe figură din partea hauptmanului de poliţie Wirth însuşi, ea dispare în camera de gazare. Mulţi îşi fac rugăciunile, alţii zic: Cine ne dă apa, pentru moarte? (Rit izraelit?)

— În camere, S.S.-ul împinge oamenii. „Umpleţi bine“ – hauptmanul Wirth a ordonat. Bărbaţii goi sunt în drepţi la picioarele altora, 700-800 pe 25 metri pătraţi la 45 m(etri) cubi! Uşile se închid. În timpul ăsta, restul trenului, goi, aşteaptă. Mi se spune: asemenea în iarnă goi!

– Dar ei pot duce moartea! De aceea sunt ei aici! – era răspunsul! În acest moment eu înţeles de ce „Fundaţia Heckenholt“. Heckenholt este şoferul lui „Diesel“, ale cărui eşapamente sunt destinate a ucide săracii! Unterscharführerul S.S. Heclenholt îşi dă ceva silinţă face merge motor Diesel. Dar el nu merge! Hauptmanul Wirth soseşte. Se vede, îi este frică pentru că eu vede dezastrul. Da, eu văd tot şi aştept. Cronometrul meu „stop“ a fixat totul. 50 minute, 70 minute, Diesel nu merge!

— Oamenii aşteaptă în camera de gazare. Degeaba. Se aud plângând. „Ca la sinagogă“ – zice sturmbannführer-ul Profesor Pfannenstiel, ordinarius de igienă la Universitatea Marbourg/Lahn, urechea la uşa de lemn. Hauptmanul Wirth, furios, face 10, 11 lovituri de cravaşă pe faţa ucrain, care este ajutor de Heckenholt. — După două ore 49 minute stop a înregistrat tot — Diesel începe.

Până la acest moment, oamenii din cele 4 camere deja pline trăiesc, trăiesc 4 ori 750 persoane la 4 ori 45 metri cubi! — Din nou trec 25 de minute: mulţi, este adevărat, sunt morţi. Asta se vede prin mica fereastră, prin care lampa electrică face vede pentru un moment interiorul camerei. După 28 de minute, încă puţini care supravieţuiesc. După 32 de minute, în sfârşit, – totul e mort!

– De cealaltă parte, muncitorii jidani deschid porţile de lemn. Li s-a promis, pentru serviciul lor teribil, libertatea şi câteva procente din rezultatul valorilor şi bani găsiţi. Ca nişte coloane de bazalt, morţii sunt încă în picioare, nici un loc pentru cade sau înclinare. Chiar morţi, se cunoaşte încă familiile, care îşi strâng mâinile. Se desfac greu, pentru face camerele goale tura următoare. Se aruncă corpurile, albastre, umede de sudoare şi urină, picioarele pline de excremente şi sânge periodic. Printre toţi, bebeluşii, cadavrele copiilor. Dar nu avem timp! Două duzine de muncitori ocupă control guri, pe care le deschid cu mijloace croşete de fier.

„Aur la stânga, fără aur la dreapta“! Alţii controlează anusul şi genitalul pentru monede, briliante, aur etc. Dentiştii smulg prin mijloc ciocane dinţii de aur, coroanele, lucrările. Printre toţi, hauptman-ul Wirth. El este în elementul său, dându-mi o mare cutie de conserve, plină de dinţi îmi spune: încercaţi dumneavoastră înşivă greutatea aurului. Este numai de ieri şi de alaltăieri! – Nu veţi crede ce găsim zilnic! Dolari, briliante, aur! Controlaţi dumneavoastră înşivă.

— Atunci mă conduce la un bijutier, care avea răspunderea acestor valori. — Mi s-a arătat unul dintre şefii marelui magazin din Berlinul de vest, Kaufhaus din Westens, un omuleţ care cânta la vioară, şeful comandoului muncitorilor jidani. „Este un căpitan din armata K şi K Austria, cavaler Cruce de fier German, clasa I-a, îmi spune Hauptsturmfuehrer-ul Obermeyer. Atunci corpurile goale fură aruncate în gropi mari de 100 x 20 x 12 metri aproximativ, situate în apropierea camerelor morţii.

— După câteva zile, corpurile se umflau şi totul se ridica 2-3 metri prin mijloc de gaz, care se forma în cadavre. După câteva zile umflarea sfârşi, corpurile cade împreună. În alte zile, gropile fură umplute din nou şi acoperite cu 10 cm de nisip.

– Ceva mai târziu – am ascultat – făcut un grătar din linii de cale ferată şi am ars cadavre cu mijlocul ulei Diesel şi benzină, pentru a face să dispară cadavrele. La Belcek şi la Treblinka nu s-a făcut efortul de număra cumvatelea exact numărul de oameni ucişi. Numerele, fapt cunoscut de Britisch Broadcastingb Co-Radio fără fir nu sunt juste, în adevăr era vorba de 25.000 000 oameni! Nu numai jidani, dar de preferinţă polonezi şi cehi, biologic fără valoare după opinie Nazişti. Majoritatea şi moarte anonimă. Comisii de pseudo-medici, simpli tineri S.S. cu mantouri albe şi limuzine, parcurgeau satele şi oraşele Poloniei şi Cehoslovaciei pentru a desemna bătrânii, tuberculoşii, bolnavii pentru ceva mai târziu dispăruţi la camere de gaze. Erau polonezii, cehii de la Nr, III, care nu erau demni de a trăi pentru nu puteau lucrare.

—Hauptman-ul de poliţieWirth m-a rugat să nu propun la Berlin o altă metodă de camere de gaz şi să las totul cum este. — Am minţit — mai făcusem, în orice caz, că acidul prusic era deja distrus de transport şi devenit foarte periculos. Atunci forţat să-l îngrop, ceea ce s-a făcut imediat.

— Altă zi noi mergeam cu maşina de hauptmann Wirth la Treblinka, 120 km aproximativ NNE de Warsawa. Instituţia acestui loc al morţii are aproape aceeaşi ca la Belcec, dar mai mare. 8 camere de gaz şi adevăraţi munţi de veşminte şi lenjerie, 35-40 m aproximativ de altitudine. Atunci, în „onoarea noastră“ se făcu banchet cu funcţionarii instituţiei. Obersturmbannführer-ul profesor dr. med. Pfannenstiel, ordinarius de igienă la universitatea Marbourg/Lahn, făcu o predică: Opera voastră este o mare datorie şi o datorie şi utilă şi necesară. În mine singur el vorbea de acest institut ca de o „frumuseţe de muncă şi de lucru omenesc. La toţi: dacă vedem corpurile jidanilor, se înţelege grandorul bunei voastre opere! – Cina a fost simplă. Dar, conform ordinului lui Himmler, ocupaţii cu acest serviciu primeau ceea ce doreau ca unt, carne, alcool etc. – La despărţire, ni s-a oferit mai multe kilograme de unt şi mare număr de sticle de lichior. Mi-a fost greu să mint că am de toate, de la ferma noastră. Din această cauză, Pfannenstiel luă şi porţia mea.

— Noi mers cu maşina la Warsawa. Aşteptând în zadar un pat liber, l-am întâlnit pe secretarul legaţiei Suediei, Msr, baron de Otter. Toate paturi ocupate, noi petrecem noapte pe coridorul vagonului de dormit. Acolo, sub impresia recentă, i-am povestit tot, cu rugămintea să refere totul la guvernul său şi la toţi aliaţii. Mi-a cerut referinţă de-a mea. I-am dat ca atare adresa Msr. Generalsuperintendent D. Otto Dibelius, Berlin-Lichterfelde West, Bruederweg 2, prieten al lui Martin Niemoeller şi şeful rezistenţei protestantice contra nazismului.

După câteva săptămâni, l-am văzut încă de două ori pe baronul Otter. Mi-a spus că a făcut raportul său guvernului Suediei, un raport care, după cuvintele sale, a avut mare influenţă la relaţiile Suediei şi Germaniei. Tentativa mea de a trimite toate acestea şefului legaţiei Sfântului-Părinte nu a avut mare succes. Am fost întrebat dacă sunt soldat.

Atunci mi s-a refuzat orice convorbire. Atunci am făcut un referat amănunţit secretarului episcopatului Berlin, Msr. Dr. Winter, ca să refere toate astea episcopului său de Berlin şi de asemenea la legaţia Sfântului-Părinte. – Ieşind de la legaţia Sfântului-părinte la Rauchstrasse în Berlin, aveam o întâlnire periculoasă cu un agent de poliţie, care mă urmărea, dar după câteva minute foarte dezagreabile m-a făcut scăpat. Trebuie să adaug că Sturmbannführer-ul S.S. Guenther din Reichssicherheitshauptamt cerut la mine, la începutul lui 1944, foarte mari furnituri de acid prusic, pentru un scop obscur.

Acidul trebuia furnizat la Berlin, Kurfuerstenstrasse, la locul său de serviciu. Am reuşit să-l fac să creadă că asta nu era posibil pentru mari pericole. Este vorba de mai multe vagoane de acid toxic, destul pentru a ucide mulţi oameni, milioane. Mi-a spus că nu era sigur dacă da, când, pentru care cerc de persoane, în ce fel şi unde va fi nevoie de această otravă. Nu ştiu exact care a fost intenţia lui Reichssicherheitshauptamt şi a S.D.-ului. Mai târziu însă m-am gândit la cuvintele lui Goebbels de „a închide uşile din spate dacă nazismul nu reuşeşte niciodată. Poate că voiau să ucidă o mare parte din poporul german, poate muncitori străini, poate prizonieri de război – nu ştiu!

În orice caz, am făcut să dispară acidul prusic, imediat după sosirea lui, pentru datorii de dezinfecţie. Era un pic cam periculos pentru mine, dar dacă cineva m-ar fi întrebat unde se găsea acidul toxic, aş fi răspuns: era deja în stare de disoluţie periculoasă, din care cauză a trebuit să-l consum pentru dezinfecţii! – Ştiu că Guenther, fiul lui Rassen-Guenther, după propriile lui cuvinte, avea ordin să procure acid pentru – eventual – ucide milioane oameni, poate de asemenea în lagărele de concentrare.

Am asupra mea note de 2.175 kg, dar de fapt este vorba de aproximativ 8.500 kg, destul pentru a ucide 8 milioane de oameni. Am aranjat să fie scrise pe numele meu notele, pentru, cum am spus, discreţie, în adevăr pentru a fi un pic liber în dispoziţii şi pentru a face să dispară mai bine acidul toxic. Nu am plătit niciodată aceste livrări pentru a evita rambursarea şi a reaminti S.D.-ului acest stoc. Directorul de la Degesh, care făcuse această furnitură, mi-a spus că el furnizat pentru ucide oameni acid prusic în fiole.

Altă dată Guenther m-a consultat dacă era posibil uciderea unui mare număr de jidani în plin vântul gropilor de fortificaţii din Maria-Theresienstadt. Pentru a împiedica acest sfat diabolic, am declarat imposibilă această metodă. Puţin mai târziu, am ascultat că S.D.-ul îşi procurase altfel acid prusic pentru a ucide aceşti sărmani la Theresienstadt. – Lagărele de concentrare cele mai detestabile nu erau Oranienburg, nici Dachau, nici Belsen – ci Auschwitz (Ovice) şi Mauthausen-Gus, în aproape de Linz/Donau.

Acolo au dispărut milioane de oameni în camere de gaz şi auto pentru camere gaz. Metoda de a ucide copiii era de a le ţine sub nas un tampon de acid prusic. Am văzut – eu însumi – experimente continuate până la moarte, cu persoane trăind în lagăre de concentrare. Astfel, Hauptsturmführer-ul Gundlach, dr. med, a făcut aşa experimente în lagăre de concentrare pentru femei la Revensbrück, lângă Fuerstenberg-Mecklenburg.

Am citit multe referate – la locul meu de serviciu – de aşa experimente la Buchewald, de exemplu experimente până la 100 tablete de Pervitine pe zi. Alte experimente – totuşi circa 100-200 de persoane, s-au făcut până la moarte cu ser, limfă etc. Himmler însuşi îşi rezervase permisiunea unor astfel de experimente. Într-o zi, la Oranienburg, lagăre de concentrare, am văzut dispărând, o singură zi, toţi prizonierii, fiind acolo pentru fiinţe perverse (homosexuali).

Am evitat să vizitez adesea lagărele de concentrare, pentru că era uzual – de preferinţă la Mauthausen Gusen – lângă Linz – de spânzurare în onoarea vizitatorilor, a unuia sau a doi prizonieri. La Mauthausen, era uzual să pui la muncă jidanii la o carieră de mare altitudine. După câtva timp, S.S.-iştii de serviciu ziseră: Atenţie, după câteva minute va avea ceva nenorocire! Cu adevărat, unu sau două minute mai târziu, câţiva jidani fură precipitaţi din carieră, căzând morţi la picioarele noastre. „Accident de muncă“ — se înregistra la hârtiile ucişilor. Dr. Fritz Krantz, anti-nazist, SS-Hauptsturmfuehrer mi-a povestit adesea lucruri de astea, pe care le condamna cu tărie şi publica des. Crimele descoperite la Belsen, Oranienburg etc nu sunt considerabile în comparaţie altele, care sunt făcute la Auschwitz şi la Mauthausen. Am planul să scriu o carte conţinând aventurile mele cu naziştii.

Sunt gata să depun jurământ că toate declaraţiile mele sunt total adevărate».

*

Greu de crezut că cineva a avut ideea de a lua în serios acest „raport“.

Voi examina câteva puncte, lăsând pe ansamblu cititorul cu surpriza lui. Partea imprimată în volumele T.M.N. începe cu „Ascultând de masacrele imbecililor“ şi se termină cu „grandoarea bunei voastre opere!“. Remarca privind B.B.C.-ul şi cele 25 de milioane de victime ale camerelor de gazare a fost, însă, suprimată. Versiunea utilizată de tribunalul din Ierusalim, cu ocazia procesului Eichmann, a făcut obiectul unor tăieturi mult mai importante².

În lucrarea de faţă, regula a fost de a nu da gradele S.S., întrucât majoritatea cititorilor nu le-ar fi înţeles: un Oberscharführer [plutonier] are aerul la fel de important ca un Obergruppenführer, [general de corp de armată].

În locul acestora am utilizat gradele aproximativ echivalente din cadrul armatei [române].

Totuşi, în traducerea Raportului Gerstein, nu am urmat această regulă din cauza unei anumite confuzii în gradul prof. Pfannenstiel (încă un nazist care a beneficiat de o misterioasă imunitate din partea acuzaţiei), care într-un loc este calificat ca „Obersturmbannführer“ (locotenent-colonel), iar în alt loc „Sturmbannführer“ (maior).

Gradele S.S. şi echivalenţele respective sunt repertoriate în Anexa B. Nu pare verosimil ca Gerstein să fi putut comite o astfel de eroare, dacă ar fi redactat acest „raport“ în deplină libertate.

Pare imposibil să poţi îndesa 700 sau 800 de persoane într-o cameră de 20 sau 25 de metri pătraţi, cu înălţime de 1,9 metri. Lucrul ar putea fi posibil dacă s-ar utiliza o presă de strivit fiare vechi.

În acest caz, însă, victimele ar fi lichefiate, iar gazarea ar deveni inutilă. Nici o sursă suedeză din timpul războiului, adică anterioară redactării acestui document, nu confirmă întâlnirea lui Gerstein şi Otter. Declaraţiile care confirmă, chipurile, respectiva întâlnire au fost făcute mulţi ani mai târziu³.

După cum a remarcat Rassinier, dacă nu este adevărat că Hitler a vizitat Lublinul, dacă nu este adevărat că într-o cameră de gazare de 25 de metri pătraţi pot să încapă 700 până la 800 de persoane şi dacă nu-i adevărat că germanii au gazat 25 de milioane de oameni, atunci, întrucât documentul nu conţine nimic altceva, suntem în drept să ne întrebăm ce adevăr conţine el? Documentul pe care l-am citit este ceea ce, normal, trebuie considerat ca fiind „Raportul Gerstein“. Totuşi, rapoartele în mai multe limbi (după documentul PS-1553), care au fost depuse de Gerstein în primăvara lui 1945, au, de fapt, o urmare:

 

Kurt Gerstein. Supliment

În apartamentele mele din Berlin W 35, Buelowstrasse 47 I stânga, aveam în jurul meu un cerc de anti-nazişti. Iată numele câtorva membri:

Maior Lutz Reis, acum Hamburg, Fa. Glasurit-Werke.

Dr. Felix Buss, Justiţiar şef Telefunken, Berlin SW11, Hallesches Ufer 30.

Msr. preotul Buchholz, parohul închisorii Ploetzensee, care a însoţit la moarte ofiţerii din 20 iulie la eşafod. Aceşti ofiţeri ca şi parohul Martin Niemöller, prietenul meu cordial, fumau ţigarete şi ţigări pe care eu li le-am trimis la închisoare.

Msr. Parohul Mochalski, înlocuitorul parohului Martin Niemöller la Dahlen, Annen-Kirche.

Dorothea Schulz, secretara Msr. Parohul Martin Niemöller.

Doamna Arndt, secretara Msr. Martin Niemöller, din Dachau.

Emil Nieuwenhuiwen şi prietenul său Hendrik, din Philippe-Eyndhoven, deportaţi, pe care i-am întâlnit la biserică, şi care erau, de mult, de două sau de trei ori pe săptămână, invitaţii mei pentru a mânca şi asculta radio t. s. f.⁴

Director Haueisen, Berlin Nr 7, Mittestrasse, Imprimeria Francke.

Herbert Scharkowsky, redactor Scherl-Presse.

Hauptman Nebelthau şi soţul ei, Berlin, acum la Kirchentellinsfurt-Wurttemberg.

Dr. Hermann Ehlers, preşedintele comitetului parohial al bisericii lui Niemöller, de rezistenţă anti-nazistă.

Dr. Ebbo Elss, la fel ca Dr. Ehlers.

Alte referinţe: Generalsuperintendent d. Otto Dibelius, Şeful rezistenţei bisericii contra rasismului.

Msr. Parohul Rehling, Hagen Westfalia, rezistenţa bisericii din Westfalia, activist.

Praeses Dr. Koch, Bad Oeynhausen, la fel.

Baron von Huene, Profesor la Universitatea Tuebingen, anti-nazist.

Bernhard J. Goedecker, fabricant, München, Tizianstrasse, anti-nazist.

Directir Franz Bäuerle, München, Siemenstrasse 17, anti-nazist.

Msr. Paroh Otto Wehr, Sarrebruck.

Msr. Parohii Schlaeger şi Bittkau, Neurppin, lângă Berlin.

August Franz şi toată familia, mari anti-nazişti, Sarrebruck, acum la Talheim-Wurttemberg.

Msr. Doctorul Straub, Metzingen-Wurttemberg şi familia.

(fără semnătură)

 

Nu am nici o idee despre raportul care există, dacă există, între Gerstein şi acest document. Se poate ca Gerstein să fi cooperat pentru elaborarea lui, la cererea expresă a temnicerilor, sau poate că nu este amestecat în afacerea asta. Am putea, probabil, să rezolvăm acest punct, comparând semnătura (probabil manuscrisă) primei părţi a raportului reprodus mai sus, dar nu e sigur că face să ne pierdem vremea.

 

O versiune germană a „Raportului Gerstein“, al cărui conţinut este, în esenţă, acelaşi, a fost produsă cam la un an de la dispariţia lui Gerstein. Soţia sa a declarat că, fără să ştie, Gerstein o pusese între lucrurile lor, pe când se găseau la hotelul Mohren la Rottweil. În zilele sumbre din 1946, descoperirea doamnei Gerstein îi consolida poziţia de soţie a sfântului Gerstein, mai curând decât aceea de soţie a unui ofiţer S.S. ordinar, ceea ce, pe atunci, era o situaţie de dorit pentru o nemţoaică.

Versiunea germană a „Raportului Gerstein“ este bătută la maşină, fără nici o semnătură, cu un post-scriptum manuscris, al cărui conţinut nu este precizat. Pentru motive care nu sunt date, se zice că Gerstein a inclus în versiunea germană zece pagini de „declaraţii din auzite“, care nu făceau parte dintre hârtiile pe care el le-a predat anchetatorilor americani, înainte de dispariţie.

Câţiva ani mai târziu, Otto Dibelius, episcop luteran la Berlin, a declarat că Gerstein şi baronul von Otter au discutat împreună cu el aceste chestiuni. Deşi el a făcut parte dintre conducătorii D.N.V.P. din Hugenberg, care avea legături cu naziştii înainte de 1933, Dibelius s-a asociat, după 1933, la opoziţia naziştilor, condusă în sânul bisericii de către Niemöller.

Acesta a fost închis în 1935, iar Dibelius rămase în libertate şi dispăru în obscuritatea unei funcţii mărunte în cadrul unei organizaţii caritabile a bisericii, devenind episcop în 1945, după război. Nu este sigur că Dibelius a fost, pe timpul războiului, un membru activ al rezistenţei, cum o face „Raportul Gerstein“ şi suplimentul de mai sus, care îi atribuie o importanţă superioară la ceea ce faptele autorizează cu adevărat⁵.

Cu privire la celelalte nume de „anti-nazişti“ de pe lista „Gerstein“, cu excepţia lui Niemöller, nu ştiu ca vreunul să fi avut vreo legătură, în timpul războiului, cu vreo activitate anti-nazistă sau de altă natură. Numai pe unul dintre ei îl pot identifica sub un plan oarecare: dr. Hermann Ehlers, care a făcut o carieră de prim plan în C.D.U., după război, şi care a murit în 1954. Se poate ca persoana identificată „Praeses Dr Koch“ să fie dr. Karl Koch, un teolog protestant, membru, alături de Dibelius, în D.N.V.P., sub republica de la Weimar, mort şi el în 1951.

 

În rapoartele lui Cesare Orsenigo, nunţiul papal la Berlin, care au fost publicate de Vatican, nu se face nici o menţine la Gerstein. A se vedea Anexa E.

Partea următoare din documentul PS-1553 este o scrisoare de la DEGESH către Gerstein, cu privire la conservarea produsului Zyklon şi la posibilitatea unor viitoare livrări în urma bombardamentelor care distruseseră o uzină. Nu merită să o reproducem aici. Partea următoare din document este o scurtă notă manuscrisă:

„Acidul prusic după notele adăugate fiind comandat de Reichssicherheitshauptamt, Berlin W, 35 Kurfustenstrasse, la ordinul S.S.

Sturmbannfuhrer Günther: eu, responsabilul acestui serviciu, mi-aş făcut loial serviciul, pentru, fiind sosit acid la Oranienburg şi Auschwitz, face dispariţia cutiilor în camerele de dezinfecţie. Astfel era posibil împiedica reaua folosire a acidului. Pentru a împiedica reamintirea prezenţei acestui stoc, sau, mai bine, non-prezenţa lui pentru Reichssicherheitshauptamt nu plătit niciodată aceste furnituri, a căror adresă de note (facturi) era pentru acelaşi destin, eu însumi. Astfel, era posibil făcut dispară imediat după sosire acid. Dacă s-ar fi remarcat non-prezenţa, aş fi răspuns: este eroare a serviciului de dezinfecţie, care nu ştia şi nu trebuia să ştie adevăratul destin, sau aş fi zis: acidul devenise disociat şi nu mai era încă posibil să fie păstrat mult timp.

 

Partea finală a raportului este nota manuscrisă în „engleză“, pe care nu o traducem în română, reproducând-o exact aşa cum a fost scrisă.

 

Bergassessor a. D. Domicil permanent:

Kurt Gerstein Tuebingen-Neckar

Diplomingenieur Gartenstr. 24, 26 aprilie 1945

Mz report ist interessant for Secret Service. The Things, I have seen, no more than 4-5 others have seen, and these others were nazies. Many of responsables of Belsen, Buchenwald, Maidanek, Oswice, Mauthausen, Dachau, etc. were men of my service, daily I have them in my double position in:

1) SS Fuehrung-Hauptamt, D, sanitary-service and

2) Reichsartz SS and Polizei, Berlin.

I am in situation to saz zhe nemes and crimes of in reality responsables of this things, and I am ready t ogive the material for this accusation in World-Tribunal.

My-self, cordial friend of reverend Martin Niemöller and his family (now at Leoni/Starnberger See/Bavaria!) I was after 2 prisons and concentration-camp agent of “confessional church“, SS-Obersturmführer and compartement- chef in SS-Führungshauptamt and of Reichsartz SS and Polizei, a dangerous position!

The thingsI have seen nobodz has seen. 1942, August, I have made my reports for Swenska legation in Berlin. I am ready and in situation to saz all my observations to your Secret-Service.

The secretary of Swenska legation Berlin, now at Stokholm Baron von Otter is ready to be wittnes of my relation of 1942 of all this crueltys. I propose to demand me for this informations.

Reference: Msr. Niemöller

(reverend Martin Niemoeller’s woman)

Leoni/Starnberger See/München Bavaria)

Gerstein

Nota: Your army has not fiind

Mr. Niemoeller

Mr. Stalin junior

Mr. Schuschnigg

at Dachau

They are deported, nobody

Now, who they are.

Please do not bevore exactement

Now: Niemoeller ist liberated

Or dead

Gerstein

Restul documentului PS-1553 constă într-o serie de facturi de Zyklon. Nota în „engleză“ s-ar putea să fi fost redactată de un francez. „Mr. Stalin junior“ face, fără îndoială, referinţă la fiul lui Stalin, care era prizonier de război în Germania. Schuschinigg era cancelarul austriac în momentul istoric Anschluss; el şi Niemöller fuseseră deţinuţi la Dachau câtva timp. Rassinier a furnizat interesante elemente de discuţie pe subiectul Niemöller⁶.

 

 

ANEXA B

Gradele militare ale armatei germane Waffen SS

După Jean Mabire, La Division Charlemagne, Fayard, Paris, 1974, p. 11.

 Grad Waffen S.S.                Grad în armata franceză              Grad în armata română

Grenadier                                                Soldat clasa a II-a                                                          Soldat

Ober-grenadier                                       Soldat clasa I-a                                                  Soldat fruntaş

Sturmmann                                                Caporal                                                                           Caporal

Rottenführer                                         Caporal-şef                                                                     Inexistent

Unterscharführer                                        Sergent                                                                     Sergent

Junker der Waffen S.S.                     Elev-ofiţer (sergent)                                       Elev ofiţer (sergent)

Scharführer                                            Sergent-şef (rar)                                                       Sergent major

Standarten-Junker                           Elev-ofiţer (sergent şef)                                    Elev ofiţer (serg. maj.)

Oberscharführer                                          Adjutant                                                               Plutonier

Sturmscharführer                             (fără corespondenţă)                                        Fără corespondenţă

Hauptscharführer                                    Adjutant-şef                                                       Plutonier major

Standarten-Oberjunker                                Aspirant                                                               Sublocotenent

Untersturmführer                                       Sublocotenent                                                           Locotenent

Obersturmführer                                        Locotenent                                                         Locotenent-major

Hauptsturmführer                                            Căpitan                                                                   Căpitan

Sturmbannführer                                          Comandant                                                                  Maior

Obersturmbannführer                                  Locotenent-colonel                                     Locotenent-colonel

Standartenführer                                                   Colonel                                                                Colonel

Oberführer                                                      Grad intermediar

Brigadenführer und

Generalmajor der                                                 General de brigadă                                     Fără corespondență

Waffen S.S.

Gruppenführer und                                                General de divizie

Generalleutnant

Obergruppenführer und                                       General de corp de armată                 General de corp de armată

General der Waffen S.S.

Oberstgruppenführer

und Generaloberst                                                             General de armată                             General de armată

der Waffen S.S.

Reichsführer S.S.

Şeful S.S. (Heinrich Himmler)                                                                     Fără corespondenţă^a

 

NOTE

1. Raportul Gerstein este format dintr-o serie de declaraţii dactilografiate sau manuscrise, date de Gerstein anchetatorilor americani, francezi, englezi şi canadieni. Ele sunt produsul unui spirit deranjat, autorul lor neputându-se exprima coerent în limba sa maternă (germana), nici în franceză sau engleză, pe care, le cunoştea destul de bine. După câteva luni de captivitate în Franţa, temnicerii l-au făcut dispărut. Nu e nici primul, nici ultimul caz de acest gen. S-au preferat declaraţiile, nu declarantul, aceasta fiind concluzia tezei de la Universitatea din Nantes, prin care Henri Roques a obţinut titlul de doctor în Istorie (1985), cu calificativul maxim, „foarte bine“.

Un an mai târziu, în 1986, Ministerul Educaţiei Naţionale din Paris a anulat teza din Nantes, retrăgând lui Henri Roques titlul de doctor în Istorie.

Primul caz de acest fel din istoria universităţilor Franţei, a fost urmat apoi de un al doilea, la Universitatea Lyon III, unde s-a anulat Diploma de Studii aprofundate în Istorie, obţinută de Jean Plantin, cu o lucrare despre epidemiile de tifos din lagărele germane.

De atunci se vorbeşte de un „tabu“ universitaro-academic în materie de tot ceea ce atinge istoria războiului altfel decât pe linia glorioasă, a partidului! Nu a partidului comunist, ca la noi, ci a partidului câştigătorilor războiului! Diferenţa fiind sublimă, dar inexistentă, s-a ajuns la necesitatea clarificării ei printr-o publicaţie istorică trimestrială intitulată TABOU (adică TABU), ajunsă, între timp, la câteva zeci de numere. (N.T.).

2. Rassinier, 1964, pp. 93-106.
3. HILBERG, p. 622 ; REITLINGER, p. 163 ; POLIAKOV şi WULF, 1955, p. 114 ; BAUER, vol. 13, p. 112.
4. T. S. F. sau t. s. f. prescurtare franţuzească curentă pentru télégraphie sans fil, telegrafie fără fir, adică emisiuni radio. (N.T.).
5. Vierteljahreshefte für Zeitgeschichte, aprilie 1953, pp. 178-182; MOSSE, p. 245; New York Times, 1 febr. 1967, p. 39.
6. RASSINIER, 1964, pp. 35-39.
7. Vezi ARTHUR ROBERT BUTZ, La Mystification du XX^e siècle, Ed. La Sfinge, Roma, 2002, pag. 415-429. N. red. – V.I.Z.

(Continuare în episodul următor)