Paie pe Foc în Conflictul Româno-Maghiar (II)

Incorect Politic
August 27, 2019

Via Justițiarul:

Motto: „Ungurii vor mai mult decât Ardealul” (Părintele Arsenie Boca, fost stareț al mănăstirilor Sâmbăta de sus și Prislop)

Deunăzi, ne-a fost dat să aflăm cu stupoare că, în anarhia voită de artizanii marilor dedesubturi mondialiste, „prietenii” noștri de origine maghiară nu mai prididesc, noi fiind prea ocupați ca să ne holbăm la un cult al tinerei generații menit să ne anuleze dreptul la memoria adevăratelor valori (istorice), ba să își extindă influența teritorială (cazul Cheile Bicazului), ba să ne împiedice a ne cinsti eroii (cazul Valea Uzului), ba să ne lovească în ce avem mai sfânt (credința ortodoxă, strămoșească) prin încercarea, cu o nemaipomenită ingeniozitate de marketing, de a ni-l „extirpa” din conștiințe pe unul din cele mai mediatizate simboluri ale monahismului contemporan – părintele Arsenie Boca! Cum s-a ajuns în această situație, de a se întinde o „mână” hrăpăreață spre un brand național legat de o personalitate monahală (necanonizată de Biserica Ortodoxă) foarte popularizată în special în Transilvania, este de-a dreptul năucitor: cetățeanul ungur Andor Șandor s-a prevalat de un „artificiu juridic”, internațional, pentru a putea pretinde că deține dreptul de proprietate intelectuală asupra numelui și imaginii celui supranumit, în terminologia populară, „Sfântul Ardealului” (părintele Arsenie Boca, întemnițat de comuniști în închisorile Jilava, Timișoara, Oradea).

Chiar dacă printr-o astfel de intenție nu s-a ajuns la rezultatul scontat, întrucât hărțuirea juridică încă persistă în instanțe, remarcabilă rămâne, dincolo de faptul că avem de-a face cu încă o „mostră” de tupeu incredibil împotriva românilor din Transilvania, nuanțarea avangardistă a „profeției” conform căreia „ungurii vor mai mult decât Ardealul”: VOR SĂ NE FURE – DUPĂ TIPARE NEO-PROZELETISTE ȘI CREDINȚA NOASTRĂ NAȚIONALĂ!

Măi, să fie! Ce ți-e și cu astfel de „prieteni” unguri! Ne-ar scoate nu doar morții din morminte, ci și sfinții din conștiințe!

„Și dacă mâine se înregistrează marca Dumitru Stăniloae… și Arsenie Papacioc… și Iustin Pârvu… undeva, prin Letonia sau prin Danemarca, de niște firme conduse de te miri cine, poate de niscaiva musulmani, rămânem fără toți acești duhovnici ai noștri, fără a avea măcar dreptul de a-i canoniza căci, nu-i așa, canonizarea presupune folosirea numelui celui canonizat? Și dacă cineva preia marca numelui morților din Rezistența anticomunistă sau al celor uciși în 1989, vom rămâne și fără martiri? Ori marca Nicolae Stănescu sau Marin Sorescu, ca să rămânem și fără poeții noștri? IAR DIICOT SE VA OCUPA DE GRUPURILE INFRACȚIONALE CARE TIPĂRESC FĂRĂ LICENȚĂ DE AIUREA ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU ȘI TEOLOGIA DOGMATICĂ A LUI DUMITRU STĂNILOAE? (…) Reacția Poliției Române, de o fermitate și o promptitudine demne de o cauză mai bună, precum și apatia societății românești mă lasă, însă, fără grai. Mă întreb ce ar fi spus francezii sau englezii dacă vreo firmă din România ar fi înregistrat marca Jeanne d΄Arc ori Amiralul Florațio Nelson. Poliția din Franța sau cea din Marea Britanie ar fi dat iama prin magazine să confiște efigiile acestora și ar fi deschis dosare penale in rem celor care cutezau să omagieze memoria lor?(Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România și prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România).

Ocupați din cale-afară să reînviem atmosfera de teroare din anii instaurării comunismului, înfierându-ne cu mânie proletară sub apelativul de „penali”, nu mai observăm că, în disprețul față de personalitățile României și de sentimentele noastre naționale, o serie de indivizi, cum este și acest cetățean ungar din Kecksemet (Andor Șandor), se prevalează de o „oportunitate” legală, dar imorală, ca să obțină profituri din acapararea unor „branduri” nu neapărat din țara lor de origine! Practic, acest A.S. a ajuns să obțină exclusivitatea folosirii „mărcii Arsenie Boca” nu doar în România, ci și în lume, întrucât a reușit, în calitate de reprezentant al unei firme de pe teritoriul marii Britanii (AWACS Ltd), să o înregistreze la Oficiul European de Proprietate Intelectuală! Cu alte cuvinte, invocând „dreptul” de „stăpân” asupra numelui și imaginii părintelui Arsenie Boca, ungurul în cauză a cedat licența (de a produce și distribui) reprezentanților unor mici firme, din Oradea, al cărei proprietar a sesizat Poliția și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de comercializare a unor produse contrafăcute! Totodată, el vrea ca toți comercianții (printre care sunt – desigur – și speculanții) să îi dea lui o „cotă parte” în schimbul acordării de „licență”!

Ce frapează, dincolo de transformarea „fenomenului Arsenie Boca” într-o sursă de exploatare financiară și emoțională, este că asistăm la un proces tot mai intens – în acest El Dorado al depravării – de nerespectare, în cele mai stranii chipuri, a valorilor și simbolurilor Neamului Românesc!

„Odată mi-a zis (părintele Arsenie Boca – n.a.) că, într-o noapte, către ziuă, NE VOR OCUPA 3 ȚĂRI: UNGARIA, BULGARIA ȘI RUSIA. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: ȘI PE CEI CE NE VOR OCUPA, VA VENI PLOAIE DE FOC”  (Chiș Aurelia din comuna Boiu, Mureș, în cartea „Alte mărturii despre părintele Arsenie Boca”, ed. Agaton, Făgăraș, 2008).

Preocupat de a înțelege semnele vremurilor, neexceptându-se „soarta” României și a românilor, părintele Arsenie Boca a „identificat”, în climatul postcomunist al intrării umanității în Era Anarhiei, pericolul real prin care 3 state suficient de necordiale, Ungaria, Rusia și Bulgaria, încearcă să fructifice o stare deliberată de tensiune și, prin înțelegeri diplomatice subterane, ar putea să invadeze cândva Țara noastră și să ne împartă ca la iarmaroc! Și, într-adevăr, nimeni nu poate tăgădui că statele în cauză, cu toate că litigiile teritoriale mocnesc latent, au acționat revendicativ, în ultima jumătate de secol, în așa fel încât să ne spulbere liniștea națională (și să ne dezbine) prin acțiuni diversioniste având ca scop final restabilirea vechilor sfere de influență în provinciile istorice românești!

Așa se face că, zi de zi, suntem supuși tot mai mult unui război al psihozelor destabilizatoare, gen „marca Arsenie Boca”, menit a ne crea un complex de inferioritate, de neputință, în fața ideologilor cu o pronunțată repulsie față de tot ceea ce înseamnă autoritate și identitate națională. Cum însă destabilizările de orice fel servesc „planului măreț” al implementării Noii „Ordini”, nu ne rămâne decât stupefacția de a-i vedea pe conducătorii noștri cum ne lasă de izbeliște în fața atâtor pericole antinaționale (S.R.I. și S.I.E. au semnalat amenințările revizionist-iredentiste, dar nu au reacționat nicicum: președintele Băsescu; prim-miniștri Boc, Ungureanu, Ponta; președinții Senatului – Geoană și Crin Antonescu; președinții Camerei Deputaților – Anastase și Zgonea) și antibisericești (deocamdată, Episcopia Devei și Mănăstirea Prislop pot comercializa produse cu numele și imaginea părintelui Arsenie Boca).

Nota Bene. O informație de ultimă oră, remisă publicului de către Mihai Betelie, (general-manager al Agenției de Proprietate Industrială Rompatent Design, relevă că mărcile europene frauduloase „Boca Părintele” și „Arsenie” „pot fi anulate doar de Tribunalul U.E. de la Luxemburg”. Nicidecum de o instanță din România!

    Prof. Costel NEACȘU