Neculai Constantin Munteanu, Mare Manipulator și Propagandist

De ce trebuie să își ceară scuze Lech Walesa și cum Polonia nu e România

„Actualitatea românească” era ingredientul de fiecare seară care te făcea să crezi că pînă și dictatura ceaușistă poate avea un sfîrșit. Propriu-zis, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Șerban Orescu și ceilalți de la Europa Liberă, aduceau în fața noastră, seară de seară, pe calea undelor, speranța că vom apuca să trăim și într-o altă lume. Dar Neculai Constantin Munteanu, avea ceva aparte, o obrăznicie plăcută și o voce pe care nu o puteai uita. Persifla regimul și îi dădea cu tifla dictatorului. Cine să fi îndrăznit în țară?

Peste ani, cînd s-a întors în România, eu eram deja jurnalist. N-aș fi cutezat să mă compar vreodată cu Munteanu! La prima conferință de presă, cînd i s-a dat microfonul și vocea i-a răsunat în jur s-a produs un murmur și pînă și președintele Ion Iliescu, cel care găzduia conferința de presă, a zîmbit și arăta „înmuiat”. Era vocea ACEEA! A dreptății. A libertății!

În fine, n-am mai știut nimic despre Neculai Constantin Munteanu ani de zile. Pe urmă, de cînd cu Facebook-ul, ca mulți alții, am decis să îl urmăresc. Da, știam de povestea cu homosexualitatea, m-a mirat puțin, dar nu m-a dărîmat. Ceea ce avea însă să mă dărîme a venit ulterior, cînd și-a schimbat poza de profil într-un pătrat pe care scria: „Je suis Uncheșelu”. După procurorul DNA, în sfîrșit trimis în anchetă.

N-am reușit să înțeleg! Cum, mă? „Je suis Uncheșelu?” Pe bune? Păi lupta cu Securitatea? Integritatea? N-am cedat! Alea-alea? Stau și mă întreb (în zadar) cum poate cineva confunda un regim parlamentar cu alegeri libere și corecte cu un regim dictatorial? Cum naiba își propune cineva să îi schimbe pe „ăștia noi” cum „i-a schimbat” pe cei vechi? Cum naiba poate cineva întocmi o listă de avocați „care îi susțin pe hoți” doar pentru că îi perturbă feng shui-ul anticorupție cînd el, nu că nu are studii juridice, dar nu are de nici un fel? Adică are ceva studii economice neterminate. Și tot acela, zice de Tăriceanu că e „prost”. Prost, dar are o facultate! Ca și „Veorica”.

De altminteri, toți sînt „proști”! Votanții PSD sînt proști, nu au dinți, pesediștii sînt proști, cei din ALDE sînt proști, Mircea Diaconu e și prost și de-al lui Putin, Daea e prost pentru că vrea să existe agricultură, cei de la Antena 3 sînt proști, Sevil Shhaideh nu e doar proastă, ci și grasă, ca și Rovana Plumb, Firea e proastă, Carmen Avram e proastă, Statul Paralel nu există. Kovesi e o zeiță! Iohannis e un zeu! Clotilde e OK, mai ales dacă verifică lucrările Bechtel pe milioane de euro! Occident, ce mai! I love you, baby!

Neculai Constantin Munteanu nu ratează nici un punct din întreaga propagandă securistă. Tehnicile sînt identice cu ale celorlalți securiști: name-calling – Călin Popescu Fleșcăianu, „dușmanul” e arătat cum se „îmbuibă”, face mici, grătare, în timp ce textele trimit către sărăcia celorlalți, care nu își permit să mănînce din cauza lor, cireșele sînt scumpe în piață din cauza PSD-ului, ca și cum n-ar exista piață liberă care să reglementeze cererea și oferta, mașina preoților se cheamă „BORmașină”, un pesedist GRAS și prost a ajuns să îi reprezinte pe români nu mai știu în ce organism internațional. Ce contează că a fost ales? Ideal era să fie un pederast, eventual. Dar „progresist”.

Apartenența la noua securitate nu pare să-l deranjeze. De fapt, nici nu există! Dintr-o dată, sunetul cătușelor e divin. Pușcăria e sfîntă pentru dizidenți! „Muriți dracului, bă! Prea sunteți proști”.

Noua lume „progresistă” și noua normalitate cu noua libertate sexuală – vîrf de lance,  ce face ca Munteanu nu mai poate fi șantajat, iată, își arată pe deplin roadele. Vechile replici sclipitoare se transformă în abjecții. Fiecare frază scrisă sau rostită de cel care odinioară reprezenta lupta împotriva totalitarismului, încearcă parcă să aducă înapoi Securitatea, poliția politică, abuzul pe bază de protocoale, regimul totalitar. Nu ești de acord cu marele om de radio? Ești un pesedist sau un vîndut lui Putin. Un hoț și un prost. Amară pîine pentru un biet fost jurnalist…

Cum pot exista astfel de schimbări uluitoare într-un om? Unde-i, tati, acea mare diferență dintre Cepraga și Coldea? Dar asta e doar o întrebare retorică…

Jaroslaw Kaczynski, foto Facebook.

Iar lumea e rotundă! Să alunecăm spre Gdansk. Acolo, un alt mare erou al rezistenței antocomuniste, Lech Walesa, tocmai a pierdut procesul cu Jaroslaw Kaczynski, probabil cel mai puternic om din politica Poloniei în clipa de față.

Curtea de Apel din Gdansk a decis luni, 22 iulie 2019, că Walesa trebuie să-i ceară scuze lui Jaroslaw Kaczynski, pe care îl acuzase că ar fi de vină pentru un accident de aviație din 2010 care l-a ucis pe fratele geamăn al acestuia, președintele Lech Kaczynski, la Smolensk.

Pe 10 aprilie 2010, un avion Tupolev Tu-154M îi transporta pe Lech Kaczyński, soția acestuia, Maria Kaczyńska, și alți membri ai unei delegații poloneze – personalități publice și militare de vârf – din Varșovia spre Katyn, pentru a comemora masacrarea polonezilor de către NKVD în 1940. Avionul s-a prăbușit în timp ce se apropia de baza aeriană Smolensk din Rusia, la cca. 20 de kilometri de Katyn. Guvernatorul regiunii Smolensk a confirmat că nu au existat supraviețuitori. 96 de persoane au fost ucise în accident. Președintele rus Dmitri Medvedev a ordonat unei comisii guvernamentale să investigheze prăbușirea. Premierul rus, Vladimir Putin, a fost însărcinat cu investigația.

Lech Walesa, foto Facebook.

Lech Walesa, în vârstă de 75 de ani, a devenit un critic al partidului de dreapta al lui Kaczynski, susținând că partidul Lege și Justiție (PiS) și guvernul avînd în frunte partidul lui Kaczynski reprezintă o amenințare la adresa democrației. Dar de aici și pînă la acuzele că șeful PiS ar fi premeditat uciderea propriului frate e cale lungă! Deocamdată, Kaczynski a declarat apel. Walesa a declarat că va face, de asemenea, apel la decizia Curții Supreme a Poloniei și, dacă este cazul, va merge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Cei doi, au însă o îndelungată istorie în spate! Să ne întoarcem un pic în timp!

La 11 februarie 1981, Wojciech Jaruzelski a fost numit președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru). La 18 octombrie, Stanisław Kania a fost demis ca prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitorilor din Polonia, după ce un dispozitiv de ascultare îl înregistrase pe acesta criticînd conducerea sovietică. Jaruzelski a fost ales drept succesor, devenind singurul soldat profesionist care a devenit liderul unui partid comunist european.

La două săptămîni după ce a preluat puterea, Jaruzelski s-a întîlnit cu șeful Sindicatului Solidaritatea, Lech Wałęsa, dar și cu episcopul catolic Józef Glemp și a sugerat că dorește să aducă biserica și Solidaritatea într-un fel de guvern de coaliție. Cu toate acestea, intenția sa secretă era să zdrobească Solidaritatea. Sindicatul Solidaritatea era primul sindicat necomunist din istoria Pactului de la Varșovia.

La 13 decembrie 1981, citînd presupuse înregistrări ale liderilor Solidarității care ar fi planificat o lovitură de stat, Wojciech Jaruzelski și-a organizat propria lovitură de stat prin proclamarea legii marțiale. A fost format un Consiliu Militar al Salvării Naționale, în vîrf avîndu-l, evident, pe Jaruzelski.

Guvernul Jaruzelski și forțele de securitate au trecut la ceea ce știau să facă cel mai bine: cenzură, persecuții, arestarea a mii de jurnaliști și activiști din opoziție fără acuzații.

Criza socio-economică se accentuase, iar raționalizarea alimentelor de bază cum ar fi zahărul, laptele și carnea, precum și a benzinei au continuat, în timp ce venitul mediu al populației a scăzut cu 10 la sută. În timpul lui Jaruzelski, din 1981 până în 1989, aproximativ 300.000 de persoane au părăsit țara. Era rău, dar nu la fel de rău cum era în România! Jaruzelski a demisionat din funcție în 1990. El a fost urmat de Wałęsa, care a cîștigat alegerile prezidențiale la 9 decembrie. A fost președinte pînă în 1995. Pe urmă nu a mai fost votat și a ieșit din viața politică…

Lech Walesa la Gdansk în anii Mișcării Solidaritatea, foto Facebook.

Gemenii Kaczynski au fost apropiați ai lui Walesa în anii grei ai comunismului, Lech Kaczynski fiind consilierul juridic al mișcării Solidaritatea, fiind chiar deținut de autorități ca element anti-socialist. Ambii frați Kaczynski au absolvit dreptul și au obținut cîte un doctorat, spre deosebire de Walesa care a rămas un electrician și lider al mișcării munctorești.

După căderea comunismului, au apărut și divergențele de opinii. Walesa pleda pentru o ”lăsare în urmă a trecutului”, în timp ce frații Kaczynski doreau lustrație și să șteargă orice rețea a vechiului regim din Polonia. Apoi, frații Kaczynski au afirmat că Lech Walesa fusese un colaborator al Securității, cu numele de cod „Bolek”, dar Walesa a negat. Devenise între timp un soi de exponat al șantierului unde funcționase pe vremuri Solidaritatea, unde turiștii se fotografiază cu el.

Walesa, un fel de Șora al Poloniei, un pseudo-apărător al Constituției. (Foto: Facebook)

Însă, o echipă de jurnaliști polonezi a găsit o arhivă cu documente din era comunistă în Statele Unite. Dosarele au fost depozitate la Arhivele Instituției Hoover din Stanford, California, și reprezintă cîteva sute de pagini din arhiva fostului serviciu de securitate comunist polonez, inclusiv documentele și notele personale ale ministrului de interne Czesław Kiszczak, dosarele făcînd obiectul unor tranzacții înainte de moartea sa. Documentele descoperite includeau și o scrisoare personală de la Lech Wałęsa către Gen. Wojciech Jaruzelski.

Mai mult, funcționarii Institutului de Memorie Națională, afiliată guvernului, au venit cu o analiză efectuată de experți în domeniul grafologiei pe dosarele găsite în casa lui Kiszczak, care confirmă faptul că Wałęsa era informator plătit de autorități în perioada comunistă din Polonia.

Să mai punem la socoteală faptul că Walesa a rămas un om de stînga, depărtîndu-se tot mai mult de viziunile nu doar conservatoare, dar și îndreptate către așa-zisa ”revoluție morală”, catolică dorită de Kaczyński, departe de mainstreamul european, progresist, unde pare să se regăsească Walesa.

Odată încinsă bătălia,„progresiștii” au ieșit cu acuze la adresa președintelui PiS. În 2017, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a avertizat că conducerea lui Kaczyński s-ar afla „în mîinile Kremlinului” și că ar pune în pericol independența Poloniei! Nici Walesa nu a stat degeaba, lansînd și mai stupida acuzație privind uciderea premeditată a președintelui Lech Kaczyński și a membrilor guvernului la Smolensk.

Modul în care Wałęsa a abuzat de libertatea de exprimare a fost direct proporțională cu dorința lui Kaczyński de a anihila astfel de ieșri în public pe viitor. Wałęsa nu a putut să-și dovedească acuzațiile în instanță, astfel că, trebuie să-i ceară scuze lui Kaczyński. Wałęsa s-a plîns că instanța din Polonia dorește să limiteze libertatea sa de exprimare atunci cînd vine vorba de subiecte politice. Instanța poloneză i-a replicat însă că libertatea de expresie nu presupune acuze grave pe care nu le poate susține cu dovezi și că astfel de fapte nu pot rămîne fără consecințe. Că există o mare diferență între critici și acuzații!

Cu alte cuvinte, instanța a tras o linie de demarcație între libertatea de exprimare și acuzații nefondate, arătând unde se termină dezbaterile politice și ce nu pot face politicienii.

Kaczyński a reușit să pună punct atacurilor personale în dezbatere publică prin câștigarea procesului împotriva lui Wałęsa.

Dar asta se întîmplă în Polonia! La noi, luptătorii anticomuniști pot spune orice. Și nu doar ei. Așa că, „Să auzim numai de bine”!