Victor Grigor – Constantine

Incorect Politic
Iulie 23, 2019

Oricine, de-are-n teasta doi neuroni sa-si lege
Si-n tample, evident, macar un fir carunt,
De prinde-o zi mai fasta, usor poate-intelege
Ca daca VERBA DOCENT, EXEMPLA-n veci TRAHUNT!

Si-asa cum bravu-Ahile-l forma pe Alexandru,
Si-aceasta, cu-a lui fapte, pe Cezar l-a creat,
Iar Cezar, fiindca Tibru-i mai lat decat Scamandru,
Mai sus pe Bonaparte s-ajunga l-a-indemnat,

La fel, marele Noica, care-a-inaltat un templu
De-aleasa-intelepciune si tara si-a servit,
Model putea sa fie si stralucit exemplu
Discipolilor care in preajma-i s-au scolit…

Motiv clar pentru care, vazand a lor purtare
Si-a lor activitate pe care-o detestam_
Noi ,azi, lui Dinu Noica, o singura-intrebare
Desi-n mai multe moduri, voim sa-i adresam:

Filosoafe Constantine,
Boier vechi si demn roman_
Cum de le-ai primit la tine
Si le-ai incalzit la san

Pe-aste josnice jivine
Cu aspectul alcalin,
Dar cu sange-acid in vine
Si in inimi cu venin

(Ce-au facut din Romania,
Pentru care tu odata
Infundat-ai puscaria,
A lor tinta preferata)

Cand le-ai acceptat sa-ti fie
Mai direct, mai pe-ocolis,
Sa le-inveti filosofie_
Ucenici la Paltinis?

Cum putut-au sa te-insele
Cu mieroasa lor purtare,
Aste doua muste-aptere
Cu pretentii zburatoare?

Aste ghete-innoroiate
Ce doar noaptea pot sa para
C-ar fi noi si nepurtate
Niciodata pe afara…

Aste moi nevertebrate,
Care-abandonandu-si scoica,
Celebrat-au printr-o carte
Despartirea lor de …Noica

(Pentru ca s-au dumirit_
Zic ei_c-al lor antrenor
Pentr-un “meci” i-a pregatit
Ce nu prea era…” al lor”)…

N-ai vazut tu in strabismul
Ochiului lor exoftalmic
Oare_ antiromanismul
Ce-l vor dejecta navalnic?

Nici in gura prea avida,
Nici in gusa cea hulpava
Ca, in pofta lor morbida,
Isi doresc doar bani si slava?

Cum de clara-ti judecata
N-a simtit nicicand tradarea
Mintii lor ce-azi e-inhamata
In neant sa traga Tara

La caruta globalista
Care huruie din greu
Pe soseaua progresista
Zugravita-n curcubeu?

Predicand fara-incetare
Sila de afi roman,
Si-admirand cu zgomot mare
Orice lucru ce-i strain:

Plini de zel vrand sa jertfeasca,
Cat mai iute cu putinta,
Natiunea romaneasca_
Devenirii-n Nefiinta…

Ca sa-inalte-n locul sau,
Pentru timpul ce-a ramas_
Fara Neam si Dumnezeu_
Noua lor …Humanitas!

Confirmand iar, din pacate,
Vorba antica ce-n flux
Secolele le strabate
Zicand : CAECUS, CAECO DUX

(Deoarece azi clar ne-apare
Ca in vremuri de rascruce,
Prin nu stiu ce intamplare,
Orbu-n veci pe orbi conduce)…

Dar vorba noastra batrana
Ce-o mai tinem pe stidard:
“Nu da pasarea din mana
Pentru cioara de pe gard”

Ne confera-acea putinta
De-a nu da nici o clipita
Devenirea-intru Fiinta
Pe-a lor ciora-n roz vopsita

Multumita, Constantine,
Care-ai suferit din plin
C-ai crezut in natiune
Si-n al ei firesc destin,

Faptului ca tu povata
Si exemplu-ai dat mereu,
Ca om demn poti fi in viata
Doar iubindu-ti Neamul tau!