Respect Pentru Generația Veche

Incorect Politic
Iulie 3, 2019

Când astăzi cei tineri au încetat să-i aprecieze pe cei bătrâni și uneori chiar ajung să îi disprețuiască, dorim să aducem un omagiu generației vechi prin publicarea următorului articol, din revista ART-EMIS: (Redacția Incorect Politic)

Am primit un text publicat nu demult în spaţiul virtual. Vă rugăm să vă rupeţi câteva minute din timpul dumneavoastră şi să-l citiţi cu atenţie, fiindcă schimbul de cuvinte reprezintă modul de a gândi a două generaţii despărţite nu doar de prăpastia timpului, ci şi de cea a educaţiei. Nu cunoaştem numele autoarei, dar sperăm că nu veţi regreta timpul acordat citirii relatării… pentru unii, însemnând aduceri aminte, pentru alţii, poate, zâmbetul superior al celui care le ştie pe toate… trec anii. (Redacţia ART-EMIS)

La casa de marcat a supermarketului, tânăra casieră îi atrage atenția clientei (o doamnă mai în vârstă) că sacoșa de acasă e din plastic și nu e bună pentru mediu.

Doamna își cere scuze și spune:

– Noi nu aveam chestia asta „verde” pe vremuri.

Tânăra casieră îi răspunde:

– Asta e problema noastră azi, că generației voastre nu i-a păsat să păstreze mediul curat pentru generațiile viitoare.

Doamna mai în vârstă îi spune că are dreptate, că generația ei nu a avut chestia asta „verde”:

– Pe vremea mea recipientele de lapte, de apă minerală și de bere, sau borcanele de iaurt erau din sticlă, se returnau la magazin, de unde ajungeau din nou la fabrici pentru spălare, sterilizare și refolosire de multe, multe ori, deci se reciclau cu adevărat.

La „Aprozar” se dădeau pungi de hârtie pe care le refoloseam până se rupeau și le predam împreună cu ziarele, revistele, caietele, cartoanele… la punctele de colectare, ajungând la fabricile de hârtie, scutind de la tăiere mulți copaci pe care-i retează fără milă, astăzi, austriecii… şi-i duc la ei. Pe nimic. Nu aveam chestia „verde” pe vremuri.

În trecut urcam etajele pe scări pentru că nu erau decât rar ascensoare și scări rulante în fiecare clădire de birouri ori magazine. Mergeam la cumpărături pe jos, nu cu mașini de 300 CP pentru 500 metri, dar e adevărat că nu aveam chestia „verde”.

Scutecele copiilor, fiind din bumbac, se spălau și se refoloseau pentru că nu le aveam pe cele de unică folosință. Ne uscam rufele afară, în soare și vânt pentru că nu aveam uscătoare electrice în casă. Copiii mai purtau și din hainele fraților și surorilor mai mari, nu întotdeauna haine noi-nouțe. Tânăra are dreptate, nu aveam chestia „verde” pe atunci.

Aveam un singur TV ori doar un radio în casă, nu în fiecare cameră. În bucătărie amestecam și frământam cu mâinile pentru că nu aveam mașini electrice să facă totul. Când împachetam ceva fragil foloseam hârtie veche și ziare, nu folie din plastic, cu bule.

Pe vremuri nu porneam mașini de tăiat iarbă cu benzină ori electrice să ne aranjăm gazonul, ci foloseam mașini manuale, coasa, secera și făceam destulă mișcare ca să nu avem nevoie să mergem la săli de gimnastică pentru a ne urca pe benzi ori pe biciclete alimentate cu electricitate. Cu adevărat, nu aveam chestia „verde” pe atunci.

Când ne era sete, beam apă de la o cișmea de pe stradă. Nu purtăm cu noi pahar de plastic ori sticlă de plastic cu apă îmbuteliată. Ne reumpleam stilourile cu cerneală din călimară, nu cumpăram altele noi sau rezerve din plastic. Ne schimbam lama din aparatul de bărbierit în loc să-l aruncăm de fiecare dată când se uza lama dar nu aveam chestia „verde”.

Oamenii luau tramvaiul și autobuzul iar copiii mergeau pe jos ori pe biciclete la școală în loc să fie duși cu mașina de 45.000 de euro a familiei, dar nu aveam de chestia „verde”. Aveam o singură priză în cameră, nu prelungitoare pentru o duzină de aparate electrice și nu aveam nevoie de un smartphone și de G.P.S. cu semnale de la sateliți ca să găsim cel mai apropiat „McDonalds”.

Nu e trist să vezi cum se plânge tânăra generație cât de risipitori și poluanți am fost noi doar pentru că nu aveam chestia „verde” pe vremuri?

Vă rog să arătaţi textul acesta unei alte persoane „egoiste” și în vârstă care are nevoie de o lecție despre păstrarea mediului, lecție primită de la un deștept mai tânăr.

Nu ne place să fim în vârstă așa că nu ne trebuie mult să ne enervăm, mai ales când observațiile vin de la cineva tatuat şi cu multe zorzoane, dar care nu poate da restul fără ajutorul casei de marcat şi nu ştie a scrie o cerere.

<