Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Victor Grigor
Incorect Politic
Iunie 1, 2019
Nota editorului: Scuze Victor, a intrat la spam și nu l-am văzut decât peste o lună.
A fost odată ca-n povești, în satul ce-i numit Șișești
(Unde-a-înălțat o minunată biserica albă de piatră,
Din dragoste nețărmurită pentru-a sa nație-oropsită_
Ca să-și ridice astfel neamul_ părintele Lucaciu-n anul
O-mie-opt- sute nouă zeci, uitat nu fie el în veci!
Și-a dedicat-o cu mult dor, așa cum scrie și-n pridvor
Clar: “Tuturor Românilor și prea Sfintei Uniri a lor”
Un foarte vrednic cetățean numit Dumitru Timerman,
Ce de săteni era știut ca Tutu lui Andris mai mult
Ce-avea, ca orice gospodar, pe lângă-o sanie și-un car,
Doi boi frumoși de injugat cum rar vedeai prin acel sat
(Aflat, pentru cine nu știe, lângă-orășelul Baia Sprie_
O minerască așezare , puțin la nord de Baia Mare)
Încât nu fu nici o mirare când, fără vreo notificare,
Și fără nici o compensație ori alt tip de remunerație
I-au fost luați în grabă mare de trupele germane care
Se retrăgeau, fugind de rus, în patrușpatru spre Apus,
Și puși să tragă cu-al lor car mânat chiar de proprietar
(Fiindcă și Tutu fu săltat să facă… voluntariat)
O vreme nedeterminată_ muniție pentru armată,
Că poate îl credeau german, că-n acte era Zimermann!
Și după ce caru-încărcat pusta ungară-a traversat
Tractat de boi, încetișor, cu-al lor stăpân în fruntea lor,
Văzând și Budapesta, iată, că n-o văzuseră vreodată_
Tustrei cu-încărcătura-n fine , trecut-au Dunărea cu bine.
Dar după Szekesfehervar, văzând c-așteaptă în zadar
Să fie liberat la vatră, sătul de-atâta mers pe piatră,
Și-înțelegând că-n față lui se află Țara neamțului,
Nu prea departe de hotar, discret Tutu sări din car!
Și-abandonând și car și boi, o luă degrabă înapoi…
Că vorba aceea: “Cât de rău ți-o fi fost traiu-n satul tău
Și pâinea, întruna, cât de rea, tot mai bine-i în țara ta !
Iar după două săptămâni de mers pe jos, prin mărăcini,
Fără de bani și de mâncare, tot paralel cu drumul mare
Și tot cu spaima în spinare, că n-avea acte-n buzunare,
Înfometat și slăbit rău, ajunse Tutu-n satul său…
Și , mulțumind lui Dumnezeu c-a depășit ceasul cel rău
Și Maicii pururi Preacurate că s-a-întors viu cu sănătate!
Luându-și gândul de la boi, s-a dus să care-n câmp gunoi
Cu doi boi-luați cu împrumut, că bani de alții n-a avut;
Și-apoi, ieșind în primăvară, zorind cu lucrul pe afară_
Urmând natura ce renaște, se pomeni-n ajun de Paște…
Iar chiar în seara Paștelui… se pomeni cu …boii lui!!!
Ce, înfruntând ostila soartă, mugeau duios din nou la poartă;
Neînțelegând prin ce minune_ bătând drum lung hai-hui prin lume,
Lipsit de-orice învățătură, de maniere și cultură
Și de-orice fel de călăuze; pe jos, fără autobuze,
Taxiuri sau vreun bou-vagon; nici în vreun tir ori camion,
Necunoscand nici limbi straine_s-au descurcat atât de bine
Încât, deși erau doar…boi, au ajuns totuși înapoi!
…………………………………………………………………….
Trecut-a timp de-atunci destul, iar Tutu cel de drum sătul,
Ajuns erou azi de poveste, pe lumea asta nu mai este…
Iar boii lui cei credincioși ce-n sat erau cei mai frumoși,
Din țări străine-inapoiați_ de multă vreme-s preschimbați
Undeva-n margine de sat, în brazdă bună de arat…
Însă mereu exemplul lor ne poate fi de ajutor:
Căci astăzi când sunt avioane ce trec peste meridiane
(Cum trece-un uliu-n zborul lui deasupra gardului oricui)
Sute de mii ori milioane de posesori de telefoane
Cu aplicații uimitoare și GPS-uri la motoare,
Plecați prin lume dintre noi, deși sunt oameni iar nu boi,
Mânați de-al minții lor nevoi_ nu știu să vină înapoi!
De parcă drumul n-ar cunoaște_ nici măcar în ajun de Paște…
Cât despre acea Sfânta Unire ( de care se făcea vorbire
Câteva strofe-anterior) a Tuturor Românilor_
Pe care și-o dorea cu-ardoare al nostru mare luptător
Ce-a suferit și închisoare la unguri pentru-al său sfânt dor,
Acum în Săptămâna Mare și-n ceas trecut de Centenar_
O înțeleaptă zicătoare ne vine-n minte cu amar
(Văzând coloana în mișcare de Ciolosi, Barne și Johani;
De Ghermani, Have și-alte fiare cu înclinații trădătoare_
Pe lângă care-al nostru Tutu, alias Dumitru Timerman,
Stând jos, și ei toți în picioare, moral vorbind_ pare-un Titan!)
Ce zice: “Dumnezeu, drăguțu'( tot cel ce-avu grijă de Tutu)
Că el nu ne-a abandonat_ “ne dă dar nu ne bagă-n Stat!
