Este România Raiul Pedofililor?

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Mai 23, 2019

Știrea de mai jos va fi mult mai clară dacă pornești de la premiza că politicienii sunt șantajați în urma săvârșirii actelor de pedofilie. De ce le săvârșesc? Unii se îmbată cu puterea și doresc să facă lucuri tot mai “exclusiviste”, alții sunt convinși, alții o fac în schimbul funcțiilor, în orice caz de ce-ul este mai puțin important aici. Important este că aceasta practică este cea mai eficientă tehnică de șantaj pe care o folosesc păpușarii din toată lumea, iar următoarea știre indică faptul că și în România sistemul politic colcăie de astfel de viermi.

Știrea preluată de pe Activenews:

Ieri, ActiveNews relata despre faptul că modificările aduse Codului Penal  de către comisia Florin Iordache au înlesnit pedepsele pentru cei care abuzează sexual copiii, până în punctul în care acestea devin simbolice.

Aceasta, în cazul în care cei acuzați sunt pedepsiți, pentru că așa cum arată statisticile Ministerului Justiției, majoritatea primesc condamnări cu suspendare, dacă le primesc și pe acelea.

După cum vom vedea în cele ce urmează, puterea judecătorească nu a făcut decât să se ralieze puterii poltice, care de 10 ani nu face altceva decât să îndulcească până la eliminare pedepsele pentru abuzul sexual al minorilor. Pare că în ultimii 10 ani, toți factorii de putere au ajuns, simultan și unanim, la una din două concluzii: fie că agresiunile sexuale asupra copiilor nu sunt fapte așa de grave, fie că pedofilii „sunt și ei oameni” și că nu ar trebui pedepsiți.

Până în 2009, Codul Penal al lui Nicolae Ceaușescu prevedea că „actul sexual, de orice natură, cu o persoană care nu a împlinit 15 ani se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani”.

În anul 2009, Guvernul PDL (actual PNL) al lui Emil Boc – cu Cătălin Predoiu Ministru al Justiției – abrogă legea lui Ceaușescu și adoptă noul Cod Penal, în care pedepsele pentru pedofili sunt înjumătățite. Astfel, de la 10 ani, un pedofil putea fi condamnat la maximum 5 ani.

În 2011, Parlamentul și Consiliul European emit o directivă prin care cere statelor membre să combată abuzul sexual asupra copiilor, exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă.

Astfel, organismele de la Bruxelles cer ca în cazul „actului sexual cu un minor” pedeapsa maximă să nu fie mai mică de 5 ani, dar lăsa libertatea țărilor membre de a fi și mai aspre, dacă doresc.

Conform jurnalistei Adriana Oprea, în directiva respectivă se precizează că dacă „se recurge la constrângere, forță sau amenințări este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximumul de cel puțin zece ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin cinci ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă”.

Cu alte cuvinte, dacă un copil este amenințat, se constituie factor agravant și pedeapsa ar trebui să fie de minimum 10 ani. În România, ultimele două coduri penale au introdus clauze atenuante pentru agresori. Astfel, pentru a crește pedeapsa de la 2 la 7 la 2 la 10 ani, trebuie ca minorul să nu aibă 13 ani sau ca fapta „să fi pus în pericol viața acestuia”. Deci, pe românește: dacă un agresor terorizează verbal și psihic un copil pentru a-l determina să accepte abuzul, pentru statul român aceasta nu este o amenințare!

În 2016, România a pierdut la CEDO fix pe un astfel de caz, despre care a scris pe larg ziarul Libertatea. Guvernul Dacian Cioloș, prin ministrul Justiției Raluca Prună, era obligat să aducă legislația în conformitate cu Directiva respectivă, dar nu a făcut-o: astfel în codul penal românesc pedeapsa a rămas de maximum 7 ani, nu 10.

În 2019, după cum am relatat în episodul de ieri, puterea PSD-ALDE a îndulcit și mai mult aceste pedepse.

Întrebare: cum este posibil ca forțe aparent ireconciliabile, PSD-ALDE, PNL și tehnocrați (actualul USR/PLUS), să fie fix pe aceeași lungime de undă când vine vorba despre îndulcirea pedepselor pentru pedofili și agresorii sexuali?

Întrebarea este cu atât mai legitimă cu cât în anii 90 a existat o înfloritoare rețea de carne vie, care prin intermediul adopțiilor internaționale, ducea sute, poate mii de copii în străinătate. Patronul ziarului Adevărul, unul dintre cele mai influente din țară, Cristian Burci, a fost suspectat de intermedierea tranzacțiilor cu copii, la fel ca și președintele Klaus Iohannis.

Cum este posibil ca România să relaxeze legislația în privința agresiunii sexuale asupra copiilor, având în vedere că numai în ultimii ani a explodat numărul cazurilor descoperite la nivel mondial, din Norvegia și Olanda până în Canada și Statele Unite?

În acest context,  cine dorește să promoveze România drept un rai al pedofililor și al traficului de carne vie?