Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 16, 2019

„Studiul zilnic al Talmudului, la ovrei, începea de la zece ani, pentru a se sfârşi cu viaţa” (A Darmesteter, I. cit, p. 393.)

III – Legea iubirii

Caritatea,- este iubirea de Dumnezeu revărsată asupra oamenilor şi care formează diadema sublimă a moralei creştine, – aceasta este necunoscută de Talmud.

Ovreii, ei înşişi, o mărturisesc. „Omul caritabil nu există pentru cei din Iuda. Nu poate fi vorba de caritate în Israel”(*121).

Într-adevăr, Talmudul, care exaltă sentimentele de simpatie naţională, către jidovi, – predică, din contra, o ură sălbatică împotriva celor ce nu sunt jidovi şi mai ales în contra creştinilor?(*122)

Astfel, el interzice ovreilor să aibă milă de un goi, sau să-i scape viaţa.

Este oprit să ai milă de un idolatru(*123). Când îl vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau când este aproape să moară, nu trebuie să-l scapi”(*124).

Dacă cineva vede un goi, aproape să moară, să-l ucidă…

Dacă un goi se găseşte lângă un puţ să-l azvârle înăuntru; iar, dacă este o scară în puţ, s-o tragă afară… şi să astupe intrarea puţului, cu o piatră, zicând: „fac aceasta pentru ca vitele mele să nu cadă înăuntru”.(*125)

„Dacă scoţi un goi din groapa în care a căzut, mântuieşti un idolatru”.(*126)

Ceva mai mult:

Hahamii împing cruzimea fanatică până acolo, căporuncesc jidanilor săomoare pe creştini, -chiar pe cei mai buni.

„Trebuie să ucizi pe cei mai buni dintre goimi (Tobşebegoim harog)”(*127).

„Trebuie să smulgi inima goiului şi să omori pe cel mai bun dintre creştini(*128).

Şi lucru de necrezut, – dacă numeroase mărturii, demne de crezământ, n-ar veni să-l ateste, – jidovii talmudişti au mers, cu ura lor oarbă, până ce au depăşit orice limită omeneşte posibilă, săvârşind omoruri rituale, crime cu atât mai grozave, cu cât victimele sunt mai ales nişte bieţi copilaşi; înaintea cărora fiarele cele măi sălbatice s-ar da înapoi, înduioşate.

Iată, până la ce grad, pot ajunge patimile omeneşti, când o legislaţie smintită le favorizează, în loc să le reprime!

„Într-adevăr, hahamii zic ovreilor: „Cel ce varsă sângele unui goi, duce o jertfă lui Dumnezeu”(*129).

Trebuie să adăugăm că ovreii din ţările din occidentul Europei, – civilizaţi printr-un contact secular cu creştinismul, – resping, cu indignare, acuzaţia de omoruri rituale; – ba chiar… au îndrăzneală să ia ca martori(*130) pe nejidanii, … care au fost şi sunt victimele acestor crime religioase.

În tot cazul, această atitudine e lăudabilăşi, – pentru cinstea neamului omenesc, – trebuie să o credem sinceră..

Texte extrase din cartea lui Nicolae Păulescu – Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria (pag. 46-48).

Citește Partea I

Citește Partea a II-a

Citește Partea a IV-a

Note Bibliografice (*)

121. Bernard Lazare, I. cit p. 310.
122. Sixte de Seinne, jidov convertit, a extras din Talmud pasajul următor: „Ordonăm ca toţi ovreii să blesteme, de trei ori pe zi, poporul creştin şi să roage pe Dumnezeu să-l cufunde şi să-l extermine, cu regii şi cu prinţii lui. Hahamii vor recita, în Sinagogă, de trei ori pe zi, această rugăciune, în ura lui Isus din Nazaret. (Talmud Babli., 0-1, tr. 1, c. 4. – Vezi Sixti Sinensis, Biblioth. Sancta, 1610).
123. Pentru jidani, creştinii sunt goimi, păgâni, idolatri. (Talmud Babli., Tr. Aboda Zara, f.2,c. 1. – Vezi Rohling, I. cit, p. 95). De altfel, Iisus Hristos este considerat ca un idol (Idem, f. 27, c. 2 – Vezi Rohling, I. Cit. p.93).
124. Maimonide, Iad Hacazaca, f. 10 şi f. 40 – Vezi Rohling, I. cit, p. 75.
125. Talmud Babli.. Tr. Aboda-Zara, f. 26. c. 2. – Vezi Rohling, I. cit, p. 76.
126. Talmud Babli, Tr. Aboda-Zara, f.20, c. 1, Tos. – Vezi Rohling, I. cit, p. 75.
127. Talmud Babli., Tr. Aboda-Zara, f. 26. c. 2, Los; Ve nSoph., f. 13, c. 3. – Vezi Rohling,.. I. cit p. 75. Vezi şi Rachi Ad Exod., 14; Edit. Amster. 7; Vezi Rohling, I. cit, p. 94. Vezi şi Solomon ben Sevet, citat de Ruppert, I. cit, p. 22 şi următoarele.
128. Rabi Brentz Judenbalg, p. 21. – Vezi Rohling, I. cit» p. 6667. De altfel, iată o condiţie, sine qua non, pentru a deveni un bun haham: „Tot discipolul ce nu cautăşi nu practicărăzbunarea şi nu-şi păstrează ura, ca şarpele, nu poate fi considerat ca un bun haham”. (Bartolocci, Bibliot. rabbinica, II, p. 428. – Vezi şi Ruppert, I. cit, p: 33).