Eșecul Globalismului – Primele Indicii

Incorect Politic
Februarie 26, 2019

Articol întocmit de samizdatul.wordpress.com

Și-a confundat Soros pastila albastră cu cea verde? Am asistat, probabil, la ultima ediție a Forumului de la Davos

Nu mai puțin de 5.000 de luptători înarmați pînă în dinți au asigurat paza Forumului Economic Mondial de la Davos.

Al Guvernului Mondial Informal. Nu e, propriu-zis, un forum economic! Este un forum cît se poate de politic, un bun prilej ca stăpînii lumii să se întîlnească și public, organizat, cu marionetele lor preferate: președinții de state și șefii guvernelor.

La Davos, asistăm, an de an, la întîlnirea globaliștilor. Nici mai mult, nici mai puțin. Anul acesta, tradiționalul miting împotriva forumului de la Davos nu a fost autorizat, pe motiv de prea multă zăpadă și prea puțin loc. Iar de anul viitor, s-ar putea să nu mai vedem vreun forum la Davos.

Dacă anul trecut Jack Ma (Alibaba Group) spunea că globalizarea nu mai poate fi oprită, iată că numai evenimentele unui singur an par să ne confirme exact opusul!

Cu miliarde aruncate pe geam, deocamdată Brexit-ul nu a fost oprit de globaliști, Trump, May și Macron au preferat să rămînă acasă și să își rezolve propriile probleme decît să bată cîmpii la Davos la cocktailuri și prînzuri secrete cu bancheri, să plîngă pe umerii FMI pentru creșterea economică redusă ori să îngroașe rîndurile super-bogaților care zboară singuri într-un jumbo sau super-jumbo pînă în Elveția ca să se plîngă de poluare. Nici Putin sau președintele Xi nu au onorat cu prezența lor întîlnirea de la Davos.

Anul acesta Matt Damon, chipurile, „lupta” pentru apa curată și accesul la apă pentru lumea în curs de dezvoltare. Sună frumos? Pe bune, însă, este vorba despre un credit bancar destinat unor cetățeni rupți în fund și fără acces la apă.

Un credit ca să își cumpere țeavă. Țeavă pe care să își aducă apa. Iar banii de țeavă vin de la globaliștii „îngrijorați” de soarta lor. Numai că Hollywoodul este, cu arme și bagaje, în solda globaliștilor.

Matt Damon, Davos 2019.

Una din problemele acute ale globaliștilor este și de-dolarizarea. Problema a survenit în urma sancțiunilor impuse de Statele Unite și a generat vînzarea unor cantități imense de dolari de către țări precum Iranul, China și Rusia. De ordinul sutelor de miliarde. Nu părea că i-ar preocupa pe globaliști.

Ce s-a discutat la Davos?

O temă importantă la Davos a fost mutarea luării deciziilor din sarcina guvernelor în cea a șefilor corporațiilor. Adică, un CEO de transnațională să capete puteri oarecum discreționare în ceea ce privește măsurile economice ce ar urma să se ia în țara X sau Y.

În implementarea taxelor, bunăoară. Adepții așa-zisului Leadership 4.0, adică acei CEO din top 500 Fortune, susțin că pot lua decizii în 30 de minute în privința recalificării a milioane de oameni necesari în cea de a patra revoluție industrială, însă avînd totodată în vedere impactul asupra schimbărilor climatice, asupra securității cibernetice și politicilor ce guvernează tehnologiile de azi.

Egalitatea genurilor a fost o altă mare preocupare. O problemă, pe cît de falsă, pe atît de dezbătută. Mai exact ”advanced gender equality”! Cu despicat firul în patru pe diversitate și incluziune, măsurarea egalității, indici, raportări. Afară de bărbați și femei, sînt definite peste 70 de genuri! Pentru fiecare gen, există și o ”păsărească” adoptată, cu așa-zise pronume aferente, combinații de vocale și consoane ce nu înseamnă nimic.

Sărăcia, oricît de hilar ar suna, îi preocupă pe bogați. Astfel, 10% din populația planetei trăiește cu 2 dolari pe zi. Soluția identificată: o creștere economică ”incluzivă”.

Multilateralismul e afectat de actualii lideri poliitici. De aici, de la ”zgomotul geopolitic”, unii s-au străduit să vadă criza economică după colț, alții au anunțat doar că economia ”încetinește”.

Un concept esențial discutat la Davos a fost Globalizarea 4.0. Aceasta se bazează pe tehnologiile inteligente care vor interconecta toate lucrurile și toți oamenii. Nivelul implementării acestor tehnologii este însă dincolo de ceea ce putem percepe în clipa de față!

De la informațiile privind compușii care circulă în sîngele unui individ și pînă la informațiile privind modul de funcționare ale unei mașinării ”vor contribui la găsirea unei forme mai democratice a redistribuției”.

Mai exact, vorbim de un control avansat al populației și tehnologiilor industriale. În această cheie trebuie văzută și îngrijorarea lui George Soros privind sistemul de credit social chinezesc, deja gata implementat!

Oricît de toxică i s-ar părea lui Soros metoda chinezească, să reținem că ceea ce îl deranjează nu este transformarea omului într-o entitate dezrădăcinată, depersonalizată și aflată sub control 24 de ore din 24, ci faptul că acest lucru vor să-l ducă la bun sfîrșit chinezii și nu vreo companie a ”elitei” de la Davos. Mai grav, India și Tailanda se îndreaptă deja în aceeași direcție, lucrînd deja la programe serioase de recunoaștere facială.

Tehnologia 5G și cazul Huawei au aceeași concluzie. Este bine să existe o tehnologie 5G, cu viteze de peste o sută de ori mai mari la internet, dar nu e o idee bună să îi îmbogățească pe chinezi.

Securitatea financiară a fost o altă temă generatoare de frisoane. În viziunea globalistă, pensionarea pare o idee ce aparține trecutului, astfel că ideea economisirii se restructurează avînd ca bază o durată de viață de peste 100 de ani a angajatului, globaliștii angajîndu-se să găsească instrumentele care să asigure ”securitatea financiară” a individului pînă la sfîrșitul presupusei sale existențe.

Cu alte cuvinte, din veniturile realizate, angajatul va pune deoparte pentru scheme de calificare și pentru a-și asigura nevoile pînă dincolo de 100 de ani de viață. În condițiile în care media de viață la bărbați este de 80 de ani, iar la femei e de 84. Ceea ce înseamnă că veniturile pe 15-20 de ani de muncă și le va adjudeca, de fapt, compania. Dacă mai punem și costurile recalificărilor, avem imaginea ”noului contract social”.

Crypto-arhitectura sustenabilă a fost un subiect viu dezbătut. Crypto-moneda reprezintă viitorul, au căzut de acord majoritatea participanților la forum. Totuși, dacă lumea nu va aluneca în distopie, crypto-monedele nu vor reuși să înlocuiască deocamdată banii reali.

Moneda virtuală este deja descentralizată, transfrontalieră, nu ține de vreo bancă centrală, deci scapă controlului politic statal și al sistemelor financiare clasice. Cu toate acestea, cca. 80% din ceea ce face un guvern s-ar putea baza pe blockchain, cu contracte smart, în bitcoin.

De la colectarea impozitelor și pînă la asigurările medicale, toate ar deveni fezabile și într-un sistem transfrontalier. S-a dat exemplul celor 50.000 de rezidenți virtuali din Estonia, care fără a pune vreodată piciorul în țară, pot fi parte a poporului estonian și pot beneficia de serviciile guvernamentale. La fel în Malaezia sau Kazahstan, în Malta sau Gibraltar, țări în care există guverne virtuale. Mai performante decît alte forme de pînă acum!

Care pun la dispoziție asigurări de sănătate sau pensii. Evident că bancherii își văd o parte a pieței înghițită de crypto-monede și își pot lua, concomitent, adio de la o parte din profiturile atît de ușor realizate pînă acum.

Care este dimensiunea pieței? Undeva între 5 și 10 trilioane de dolari. Pentru a avea termeni de comparație, piața imobiliară globalăreprezintă 200 de trilioane de dolari, iar cantitatea de aur existentă este de 7 trilioane de dolari.

Ca atare, funcție și de dezvoltarea tehnologică, e de așteptat ca acest nou sistem financiar să capete tot mai mare consistență și răspîndire. S-a prezentat drept exemplu un ICO (initial coin offering) ce ar avea ca scop construirea infrastructurii unei țări. Astfel, întreaga infrastructură ar putea fi manageriată și auditată via blockchain. Iar proprietatea ar aparține deținătorilor de monedă virtuală.

Eșecul globalismului

Eșecul globalismului a fost anunțat deja de o serie de semne precum ieșirea Marii Britanii din UE, victoria lui Donald Trump în Statele Unite, mișcarea cetățenilor din ”periferia” societății elene, spaniole sau franceze în cadrul unor manifestări precum ”indignados” sau ”gilets jaunes”.

Dincolo de a fi simple mișcări anti austeritate, aceste mișcări justificate vor să pună punct și migrației care ucide pur și simplu civilizația occidentală, dar și discriminărilor culturale promovate de globaliști. De așa-zisa ”elită”.

Eșecul globalismului a fost enunțat și de Viktor Orban. Acesta a afirmat că vestea bună e că ”generația 1990”, anume creștină și anticomunistă (antimarxistă) este pe cale să preia conducerea Uniunii Europene în urma alegerilor ce urmează în luna mai 2019.

Într-adevăr, în Europa Centrală și de Est, unde comunismul a reprezentat o lungă și dureroasă realitate, ideile neomarxiste nu s-au bucurat de sprijin din partea populației. Astăzi, Grupul de la Visegrad și o pletora de alte partide sînt pe cale să stabilească o alianță care fie să încerce să îndrepte lucrurile în UE, fie să salveze măcar jumătatea estică a continentului de islamizare și corectitudine politică.

Din păcate, în România continuă să existe, dincolo de fostele cadre ale statului comunist, o pătură nouă de ”nostalgici” ai dictatorului Ceaușescu, ce par să nu fi auzit vreodată de detenția politică, suprimarea intelectualității, crime, denunțuri, telefoane ascultate, cortina de fier, cultul personalității, foamete, frig, muncă forțată etc. Mai mult, ideile unui ”nou” socialism, chipurile democratic, revin cu veselie, enunțate de formațiuni politice precum Demos sau alte surogate securistice, așa-zis ”patriotice”.

În plan internațional să mai notăm și Pactul de la Shanghai (The Shanghai Cooperation Organization – SCO) prin care Rusia și China, ulterior și India și Pakistan, dar și alte 4 state din Asia Centrală au decis să implementeze un sistem alternativ politic, economic și de securitate. La ora actuală, SCO este una din cele mai puternice alianțe militare, ocupînd 3/5 din spațiul Eurasiatic și însumînd jumătate din populația acestei regiuni. Davos, aveți o „mică” problemă!

Problema este și faptul că globaliștii și neomarxiștii nu pot modifica realitatea, ci poate o imagine a realității. O proiecție. De ajuns, totuși, că aceste mantre sînt cîntate și recitate de cohorte de spălați pe creier, de așa-zișii „social-warriors” și de complicii lor, intelectualii și lumea artistică, a celebrităților.

Un Matt Demon vînzînd credite pentru țeavă. Sau Cate Blanchett „impresionată pînă la lacrimi” de Mohamed din Iordania și cei 6 copii pe care îi are și pe care e musai să îi ducă în Europa, chiar renunțînd la o valiză. Ideile lor, oricît de minunate și de corecte ar fi politic, sint perfect dăunătoare economiei și societății occidentale.

Cu ce să începem? Cu excluderea din societate a muncitorilor, a micilor patroni și micului capital național. Sigur că asta nu generează bani la buget, dar de ce ar avea nevoie cineva de acest ”mărunțiș”, cînd o corporație sau o bancă produce o cantitate mult mai mare de bani fără alte bătăi de cap?

Dincolo de faptul că nu generează bani, putem fi siguri, în schimb, că măsura generează nemulțumire socială. Din acest motiv a fost votat Trump în „Rust Belt” (Michigan, Wisconsin, Indiana, Illinois, Ohio, Pennsylvania), adică în zona în care manufactura reprezenta o realitate de zi cu zi înainte ca globalismul și „progresismul” liberal să preschimbe totul în ruină. Cu viziunea sa, ne-globalistă, Trump a produs peste 5 milioane de joburi noi! Dar situația este identică și la Paris. Ba chiar și în România. Doar că Europa încă nu și-a găsit un Trump.

Dincolo de elitele tradiționale, avem și noua elită, o nouă formă emasculată – hipsterimea progresistă, „preocupată” de chestiuni precum încălzirea globală, redistribuirea avuției, eradicarea foametei de pe planetă, nediscriminarea homosexualilor sau a altor minorități.

Praf în ochi! Steven van Groningen e „săracul” de al cărui viitor se preocupă hipsterimea din România. Jacques Attali e „sărmanul” de soarta căruia se înduioșează „fularele roșii” pe străzile Parisului, iar în timp ce pe pancartele lor apar mesaje ce condamnă violența, ceea ce strigă este „Moarteproștilor!” sau rasiștilor sau homofobilor, prin asta înțelegînd „vestele galbene”.

Trecînd peste faptul că „elita” se opune clar așa-zisei „clase muncitoare”, întîmplător constituită din albi și în America și în Europa, trecînd peste faptul că această „elită” conspiră alături de globaliști, mai pune osul și la ridicarea unei adevărate bariere ideologice între cele două fragmente ale societății.

Am auzit în campania electorată (dar și după) că această clasă a celor care muncesc (în sfera privată, în SRL-uri) ar fi „ciuma roșie”, cei fără dinți în gură, pușcăriabilii, la fel cum ei sînt „the deplorables” (mizerabilii) în accepțiunea democraților-progresiști din Statele Unite. La fel „privilegiații” din Marea Britanie.

Aceștia sînt caracterizați drept opresori ai celor cinstiți, curați, antifasciști (anticomuniști – în România), deschiși la minte, progresiști, oameni care nu sînt ”pupători de moaște” sau bigoți, ci promotori ai iubiri și a religiei păcii.

„Elita” deplînge „masculinitatea toxică” și cere eliminarea bărbaților (albi, în special) din societate. Cere ca promovarea să se facă pe baza apartenenței la o minoritate (sexuală, de gen etc.) în diversele structuri sociale.

La noi, din cadrul minorității ne-pesediste! Aici rezidă însă prima mare problemă a „elitei”! Faptul că este o minoritate. Faptul că se opune unei majorități structurate. A doua problemă este că „elita” e la fel de inteligentă ca liderii ei: Oana Pellea, Brandl, Vijulie sau Rareș Bogdan, Dide, Bot. Exact așa arată și cei de afară: Maxine Waters, de exemplu.

Cca. 10% din populație are IQ sub 85, iar aceștia prizează teoriile marxismului cultural cu mare voluptate. Îmi vin în minte cazurile cu virgina care dorea să avorteze, cu blonda care cerea ca toți bărbații să fie uciși, iar femeile să facă copii doar cu alte femei etc. Și cum să nu fie încîntați de propria lor imbecilitate, cînd intelectualii le dedică imnuri de slavă, iar politicienii le promit un viitor minunat, în care vor fi egali cu cei mai bogați și vor huzuri etern după ce îi vor ucide pe actualii îmbuibați și le vor confisca averile? Numai că, așa cum spuneam, idioții, oricît de utili ar fi, nu depășesc 10-15% din totalul populației.

Apoi, tot ăștia, vor să distrugă ierarhiile și să distrugă competența.

Presupunerea celor ce susțin tezele marxismului cultural este că societatea în care trăim este un soi de patriarhat ”toxic”, ce domină structurile (ierarhiile) sociale prin intermediul puterii.

Prin forță. Prin intimidare.

Cu alte cuvinte, bărbați tiranici, albi, dețin cheile accesului pe diversele paliere ale ierarhiilor din societate. Sigur că pot exista, pe cale de excepție și structuri tiranice, dar să nu uităm că elementul principal al lumii în care trăim este totuși cel democratic! Nu trăim în nici un fel de dictatură. Încă.

A renunța la structurile ierarhice din societate, după modelul propus de Demos de exemplu, ar fi o aberație crîncenă.

Ne-ar duce undeva în socialismul utopic.

Lipsa ierarhiei pune sub semnul întrebării cultura organizațională, organizarea în sine și, nu în ultimul rînd, lasă liberă zona autorității.

Nu e foarte filozofic nici să ne gîndim că, neavînd ierarhii, nu avem nici valori. Pe ce baze am stabili valorile și scopurile necesare atingerii acestor valori? Apoi, acești războinici-sociali, să nu uităm, luptă și pentru ”justiție”, luptă împotriva structurilor ”corupte” din societate.

Însăși faptul că am considera structura coruptă, îl transformă pe orice nou-venit într-un corupt. Orice absolvent de facultate care dorește să ocupe o poziție în ierarhia ”coruptă”, devine un individ care dorește să devină el însuși la fel de corupt precum este și sistemul. N-ar fi atît de complicat dacă, în teoria neomarxistă, puterea, competența și autoritatea nu ar fi aglutinate. Dacă însă separăm aceste elemente (iar aceasta este o teză a lui Jordan Peterson), teoria ierarhiilor viciate își pierde sensul.

Așadar, dacă înlocuim termenii în aserțiunea de mai sus, noul venit nu dorește să devină ”corupt” sau ”tiranic”, ci doar să își demonstreze competența și să obțină o recunoaștere a eforturilor pe care le depune în acest sens, astfel încît să poată urca în ierarhie.

De aici, pe bună dreptate, Peterson ajunge la concluzia că toți cei care promovează astfel de teorii, pur și simplu detestă competența și succesul altora. Și tot e greu de explicat cum anume dacă ierarhia este coruptă atunci cînd conține bărbați, cum ar deveni ne-coruptă dacă ar fi construită din femei.

Din nefericire, promotorii acestui construct marxist, tefeliștii, elitele wannabe, cunosc doar forța, pumnul în gură, aruncarea în pușcărie etc. Este modul lor gregar de a încerca să cucerească pozițiile sociale despre care ei își imaginează că li se cuvin.

Ceea ce este departe de adevăr. La fel, cum junele Caramitru vrea să dea foc (la propriu) membrilor PSD și să emită ordonanțe prin care să îi trimită pe ei și pe simpatizanții lor la pușcărie. Rațional, asemenea reinventări și diseminări ale ideologiilor de sorginte marxistă, ce au generat deja sute de milioane de morți în lume, ar trebui încriminate și pedepsite exemplar.

Basmele privind încălzirea globală au apus. Previziunile globalistului Al Gore nu s-au împlinit. Calota glaciară nu s-a topit, oceanul nu a înghițit în 2017 New Yorkul. Acum avem ”schimbări climatice”. De parcă cineva ar fi stabilit că pe Pămînt avem o climă constantă.

Fapt e că de cîteva mandate, sume colosale se toacă în prosteala asta cu schimbările climatice, de parcă omul ar putea într-adevăr determina/schimba clima sau temperaturile de pe planetă.

Ca și lupta împotriva terorismului, finanțarea schimbărilor climatice reprezintă una din sursele principale de cash a super-bogaților și a proiectelor lor globaliste. Acesta e și motivul pentru care minți înfierbîntate au cerut pedepsirea ”negaționiștilor”, care nu cred în schimbările climatice generate de om. Cei care rîd de Acordul de la Paris. Ca o notă: peste 1.500 de jeturi private s-au deplasat la Davos unde s-a discutat „climate change”! Număr record! Jos poluarea!

Urmînd linia ideologică, ”privilegiații”, ”mizerabilii”, ”homofobii” etc. sînt îndepărtați pe capete din pozițiile ocupate, din școli, din universități, din lumea artistică, din presă, din politică etc. Accesul lor la social-media, la Facebook, la Twitter, la YouTube, de asemenea este restricționat sau interzis cu desăvîrșire, limitîndu-li-se propriu-zis libertatea de a se exprima public sau de a interacționa cu alții.

Acești oameni sînt privați de drepturi! Sigur că într-o anume măsură astfel de inițiative ar putea dăuna celor vizați, dacă aceștia ar fi lipsiți în totalitate de alte mijloace de a se exprima.

Noroc că există VK sau alte platforme ce nu pot fi deocamdată atinse de globaliști. Pe de altă parte, însă, chiar globaliștii contribuie în această formă la creșterea clivajelor sociale, ducînd lucrurile în zona unui totalitarism soft (sau serafic), de altminteri perfect vizibil și în Franța – unde ”vestele galbene” sînt arestate arbitrar sau vătămate fizic de jandarmii lui Macron, e vizibil în Marea Britanie unde Tommy Robinson a primit o condamnare de 13 luni pentru un „live” pe Facebook, în Suedia, unde o victimă a trebuit să își ceară scuze de la violatorul ei, în România – unde a plouat cu dosare penale etc. Mergînd și mai departe, în societatea globaliștilor, înțesată de camere de supraveghere, se pierde încet-încet libertatea de întrunire pașnică și de asociere, mărturie stau deja 11 săptămîni de confruntări violente la Paris.

Să mai adăugăm aici disprețul constant arătat de „Guvernul Mondial” față de votul democratic și liber exprimat de cetățeni. A fost cazul României și suspendarea lui Băsescu, cînd s-a trecut peste voința a 7,4 milioane de cetățeni. Acum avem cazul Brexit, și votul a 17,4 milioane de cetățeni.

Să mai adăugăm restul nemulțumirilor și vom constata că amploarea acestora se extinde, că nu există nici un întrerupător magic la îndemîna bancherilor sau politicienilor, că a abate atenția cu discuții despre ecologie e oarecum imposibil. Că nici 100 de euro în plus nu schimbă radical situația bancherilor și corporatiștilor: sînt în continuare disprețuiți de cei pe care-i disprețuiesc.

Nu în ultimul rînd, merită să analizăm cît de efective sînt previziunile lor. De exemplu ale lui Soros, că e extrem de simplu! În 2017, Soros a spus că UE se va dezintegra, acest lucru nu s-a întîmplat. Soros a spus că Theresa May va opri Brexitul, nici acest lucru nu s-a întîmplat.

A spus că Guvernul May nu va rezista. A rezistat! Soros a spus că Trump se va transforma într-un dictator și va pierde puterea. Ups! Nici asta nu s-a întîmplat. Soros a prezis că va urma un război cu China. Încă… nu a urmat.

În 2018, Trump s-a întîlnit cu May la Davos. Soros a vorbit despre „spargerea” Facebook si Twitter. S-a „spart” careva? Sigur că nu. Trump va transforma SUA într-un stat mafiot. Administrația Trump va dispărea. S-a întîmplat? Nu.

A prezis un război nuclear cu Coreea de Nord. Și că în SUA alegerile vor fi cîștigate de democrați. Nimic din toate astea… Pe 2019 nu i-a mai rămas nici Trump! Acum Xi Jinping este cel mai periculos om al planetei, asa că, Soros i-a cerut lui Trump să se ocupe de el. Pe Soros îl deranjează Inteligența Artificicială și ”creditul social”.

Dar deficitul comercial nu a scăzut!

 

Dar adevărul este că față de Trump, Xi reprezintă un competitor mult mai feroce și cu o putere de distrugere incomensurabilă. În urmă cu un an, cînd Xi făcea declarații privind adoptarea globalismului ca principiu de dezvoltare pentru China, toată ceata de la Davos era extrem de fericită.

Dar să ne amintim pentru început de ultima vizită efectuată de Obama în China! La sosirea la Hangzhou, la G20, chinezii au refuzat să îi ducă lui Obama scara la avion. În comparație cu asta, vizita lui Donald Trump a fost un imens succes: vizită în orașul interzis, Melania plimbată pe la ursuleții panda, orice, oricît, pentru ego-ul gigantic al lui Trump.

Războiul comercial cu SUA a venit și a trecut ca o boare, e adevărat că s-a renunțat la taxarea suplimentară a mașinilor, dar la fel de adevărat că l-au lovit pe Trump acolo unde îl durea mai tare: la electorat. Xi a mărit taxele pentru soia, produsă în fermele americane și vîndută în special în China. Deocamdată e un soi de remiză.

Imaginea realizată de John Pilger pentru filmul „The Coming War On China”, a ajuns astăzi poetică și amintește mai curînd de secolul trecut. Imaginea relevă bazele militare americane ce țin China într-o chingă strînsă. (Click pe imagine pentru mărire!)

Doar că, așa cum spuneam, între timp China nu mai este singură pe lume, stînd alături de Rusia, India, Pakistan și Iran reprezintă o forță mult prea mare pentru orice armată americană sau NATO. Nici cu Putin lucrurile nu sînt neapărat lipsite de asperități, ceea ce nu înseamnă că administrația Trump ar avea vreun succes dacă ar încerca să decupleze Rusia și implicit India de la China.

În plan economic, chinezii au adoptat un mod agresiv de lucru. Pe măsură ce globaliști se chinuiau să golească Africa, cu gîndul la resurse, mutînd populația cînd spre Europa, cînd spre Statele Unite, peste tot au dat de chinezi, cu care a trebuit să poarte lupte la baionetă, unul la unu. Chiar și așa, chinezii și-au adjudecat porturi, linii ferate de mare viteză, construcții de autostrăzi, de rețele de internet și telefonie, fabrici etc.

Pe scurt, chinezilor le place globalismul chinezesc, cum și bancherilor le place globalismul de Wall Street. Și, dacă tot am ajuns înapoi, ar mai fi o problemă și în micul paradis al super-bogaților lumii! Un război pe viață și pe moarte se duce între diversle grupări. Ceea ce se știe sigur este că Trump se află în război cu Federal Reserve (FED), bancă ce ar aparține familiei Rothschild. Familia mai are probleme și cu o eventuală izgonire din fieful lor fiscal – Londra, cum și cu chinezii via FMI care ține tot de Rothschild. Cum și Macron e din aceeași combinație!

Dar dacă vorbim despre chinezi și despre super-bogați, unul singur a devenit extrem de vizibil în ultima perioadă: Henry Kissinger. „Marele prieten al poporului chinez”. Și mai marele prieten al propriului buzunar.

De altfel, Kissinger nu e singur în admirația față de marile realizări chinezești. Și familia Rockefeller consideră că „experimentul social condus de Mao este cel mai important și de succes în întreaga istorie a umanității”. Doar 60 de milioane de morți! Considerat ”figură iconică” a diplomației de unii, de numele lui Kissinger se leagă de morții din Cambogia, Vietnam, Bangladesh, Chile, Cipru.

Cristopher Hitchens i-a dedicat o întreagă carte – The Trial of Henry Kissinger. Dincolo de asta, geme internetul de colecții de ziceri oribile ale fostului secretar de stat american. Despre plăcerile de a privi un război, haosul din care se naște Noua Ordine Mondială.

Dar nu războiul e scopul final, ci puterea ultimilor rămași, zice Kissinger. O splendoare de om! Dacă gașca ăstuia va înlocui gașca lui Soros, lucrurile se vor precipita. Kissinger are 95 de ani și vrea, probabil, să prindă sfîrșitul piesei.

Rămîne de văzut ce vor face Rusia și China. Rămîne de văzut care va fi noua structură a Comisiei Europene. Rămîne de văzut cum se va descurca Trump. Rămîne de văzut cît vor mai rezista cei care se scoală în fiecare dimineață și se duc la muncă, doar ca să îi facă pe cei bogați și mai bogați. Pe bancheri și pe proprietarii corporațiilor. Pe hipsterii tot mai obraznici.

Rămîne de văzut cît vor mai accepta stupida pseudo-elită și prosteala neomarxistă, gazele lacrimogene, bastoanele și gloanțele de cauciuc, jignirile, cenzura, încălcarea drepturilor lor elementare, democratice, cît vor mai accepta batjocorirea votului.

Rămîne de văzut cînd va veni clipa aceea în care nici muniția de război nu îi va mai speria. Cînd trupele plasate pe acoperișul hotelului nu îi vor mai putea salva pe cei care se cred Dumnezei.

Cînd cei care trăiesc din 2 dolari nu vor mai accepta „creșteri economice incluzive”. Iar unii cred că toate acestea se vor întîmpla mai curînd decît își imaginează cei din grupul Bilderberg.