Costinel Petrache
Incorect Politic
Februarie 15, 2019
A șaptea scrisoare
Antiromânului perfect ~ Maimuța penală națională
„Înainte, mereu înainte Americă a Orientului!
E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg
pier codri și se stinge un neam întreg… dar ce vă
pasă vouă de aceasta? După voi potopul!”
~ Mihai Eminescu, Timpul, 21 februarie 1881
Plăvane,
nu vreau să jignesc distinsele primate,
pe tine îmi doresc să te flatez,
și sub enunțuri astfel proclamate
din pas în pas să te reinventez
pari, îți zic, rodul iubirii-n secret
dintre o delicată gorilă
și un gibon eliberat prin decret
după o condamnare civilă
și fiindcă tânjeai să ajungi ca un zeu
ai fost înțărcat după două decenii,
timp în care-ai sleit un biet cimpanzeu
sperând că ai să ajungi printre genii
deși ai deprins rostirea umană
tragi spre suratele tale nipone,
când limba-ntre dinți face o pană
auzul îți intră în crize afone
sacrificând tembel abecedaru`
întruchipezi pericolul zălud,
„Mizaru – Iwazaru – Kikazaru”,
adică „nu văd, nu vorbesc, nu aud”
din ce face omul imiți exemplar
râsul în silă, mișcarea din rect,
dar între toate reflexul palmar
e de departe aproape perfect
salutul cu membrul, din cot ridicat,
mersul pe biclă și furtul rotund,
privirea temută, de hoț speriat,
toate sunt prinse, exact și profund
chiar mai mult, de când te tot cotrocenești
și-n oglindă îți pari mult prea deștept,
când se cântă imnul pe care-l urăști,
dresat, duci solemn laba la piept
învățași să te-mbraci, dar încă greșești
când dai de pe tine cârpele jos
și-arunci pelerina precum nimerești,
ca maimuța-n Guineea de Jos
te gâdili, te scarpini și dai în plăceri
similare cu orgasmul bucal
și-n joacă mascată arăți ce puteri
ascunzi între buci, în imperiul anal
te recunoști în oglindă, ții minte
întâmplări petrecute de-o oră,
distingi între rece, cald și fierbinte,
vezi roșu și-n lumea incoloră
în loc de frunze, te ștergi între fese
cu legea supremă și-ajungeri de limbi,
maimuță plăvană rabzi între mese
de foame și hoitul prin circuri ți-l plimbi
faci bâlci și tumbe, flic-flacu-uri prin țară,
te tragi de șireturi cu leii-mpăiați,
la salturi în cap și dansul la bară
întreci de departe țânțarii mascați
săritul din cracă în cracă l-ai dus
spre artă-n Miami și-n Tenerife,
pe lege te piși, gibon descompus,
în rații penale, după tarife
te-apropii de oameni, dar încă te temi
de faptul că-s mai sus decât tine
și atunci, ca și când ai vrea să-i blestemi,
faci ca marfarul scos de pe șine
te-ncaieri pentru gropșoare virgine,
te freci de râie, de molii, de păduchi
de-atâtea obsesii vezi numai vagine
chiar și-ntre palmele prinse-n mănunchi
ai făcut progrese în apucături,
șterpelești furnici, gândaci, lighioane,
ți-ai cizelat din mers reale trăsături
de maimuță-ngropată în silicoane
miroși dinainte, bagi laba, percepi
suratelor tale cunoașteri adânci,
romantic, o iei de la capăt și-ncepi
pasive plăceri trăite pe brânci
ciordești, dai cu jula, șutești și manglești,
în tine-nflorește arta venală,
și-n jungla brună în care strălucești
ești Hadolf cel Bun – maimuța penală
Epilog
trăiește-n scrâșnet avântul și clipa
și stai liniștit, te ducem la Antipa
Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache ~ Soldat Român
București, 26 ianuarie 2019